Fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, scrie într-un text publicat pe Facebook despre faptul că “cea mai mare sursă de infecţii nozocomiale (ale creierului) din România sunt universitățile”.
“Recunosc, am greşit. Şi am greşit foarte grav”, scrie Daniel Funeriu. “Când ai nişte cutume într-un sistem profund toxic pentru o țară, aşa cum e sistemul universitar românesc, ai două variante: 1) schimbi sistemul, sperând că se vor schimba cutumele şi comportamentele toxice sau 2) faci din cutumele toxice lege, consolându-te că “asta e tradiția noastră”. Reamintim că fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, a criticat decizia Guvernului prin care a aprobat vineri în şedinţă, eliminarea criteriilor de etică şi integritate din concursurile şi evaluare în cercetare şi învăţământul universitar, fapt semnalat de Edupedu.ro.
Citeşte mai jos textul integral:
Cea mai mare sursă de infecţii nozocomiale (ale creierului) din România sunt universitățile: revin asupra opiniilor mele referitoare la noul mod pesedist de ocupare a posturilor din universitați.
Recunosc, am greşit. Şi am greşit foarte grav. Când ai nişte cutume într-un sistem profund toxic pentru o țară, aşa cum e sistemul universitar românesc, ai două variante: 1) schimbi sistemul, sperând că se vor schimba cutumele şi comportamentele toxice sau 2) faci din cutumele toxice lege, consolându-te că “asta e tradiția noastră”.
Eu am aplicat şi militat ulterior pentru varianta 1. Pentru că nu cred că e normal ca nr de profesori să fie egal cu cel de conferențiari (vreo 4500 în vremea mea), pentru că eu cred că a fi profesor universitar reprezintă o mare chestie, nu doar o bifare a unor criterii şi, noh, merită şi el că e băiat bun, ş.a.
Azi constat că: a) covârşitoarea majoritate a universitarilor consideră că trebuie aplicată varianta 2: transformarea în lege a cutumelor toxice; b) majoritatea universitarilor văd postul de profesor ca o promovare de la sculer-matrițer la sculer-matrițer şef. Pentru mine normalitatea universitară e cea din sistemele în care m-am format: Franța, SUA, Japonia, Germania.
În oglindă, pentru ei, firescul e ceea ce au văzut de mici, şi prin urmare ceea ce caută să perpetueze. Deci cel inadecvat sunt eu, şi împreună cu mine puținii care cred că trebuie să fie altfel. În concluzie: ai cu cine dar nu ai pentru cine…
PS: având în vedere tradiția infecțiilor nozocomiale din spitale propun ca ele să fie băgate, prin lege, în categoria “sănătate curată”, că deh, aşa e la noi, ce să ne mai complicăm să avem spitale ca-n Germania, nu se aplică la noi!
PPS:
Ei sunt cuminţi…
Eu sunt nebun…
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu –
Poate că cel cuminte-s Eu –
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei… sunt tot nebun.
Redacția
Raluca Pantazi
Mihai Peticilă