Măsurile severe de sancționare a elevilor care comit abateri grave, precum suspendarea participării la ore sau exmatricularea, sunt comune în multe dintre sistemele educaționale ale lumii. Dar astfel de măsuri ridică numeroase probleme, potrivit unui analist OECD care arată că acestea îi afectează mult pe tineri și pot fi înlocuite cu măsuri constructive, prin care să fie înlăturat comportamentul dăunător.
Mark Fuster Rabella, analist în cadrul Directoratului pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), arată că există multe feluri prin care unii elevi se comportă într-o manieră care să le afecteze procesul de învățare atât lor, cât și celorlalți elevi – de la obișnuința de a ajunge târziu la ore la comportament de tip bullying.
În fața unui comportament de tip bullying, chiul sau perturbarea activităților la clasă, școlile răspund adesea prin decizii de suspendare sau de exmatriculare a elevilor, arată autorul. Rațiunea unor astfel de măsuri este că li se dă acelor elevi timp să se gândească la acțiunile lor și să se calmeze, dar li se permite și colegilor să învețe fără a fi perturbați.
Dar astfel de decizii au costuri relevate într-un raport nou al OECD, referitor la sancționarea elevilor.
Studenții care sunt exmatriculați ratează oportunități de învățare, mai ales când sunt excluși permanent din școală. Astfel de practici încurajează, totodată, absenteismul, repetenția și abandonul școlar pentru cei care au primit astfel de sancțiuni dure.
Totodată, unii elevi sunt mai afectați decât alții, îndeosebi cei din zone defavorizate economic și social, suprareprezentați în școli cu un nivel scăzut de siguranță și disciplină,
Responsabilitatea profesorilor
Potrivit analistului OECD, este ușor să fie învinovățiți elevii pentru comportamentul nepotrivit, dar există cazuri când poate profesorul este cel care nu-și face meseria și nu captează atenția copiilor – învățarea nu este doar o activitate cognitivă și cei care învață nu sunt mașini capabile să se concentreze neîntrerupt, arată Marc Fuster Rabella.
Acesta arată că este firesc să li se ceară elevilor să fie respectuoși cu profesorii și colegii lor. Dar, dincolo de acest lucru, datele ultimelor evaluări PISA arată că cele mai bune rezultate sunt obținute când profesorii combină așteptările ridicate cu entuziasmul profesional și cu dorința de a răspunde nevoilor emoționale și motivaționale ale elevilor.
Profesorii care își organizează timpul astfel încât să dezvolte relația cu fiecare elev în parte și își manifestă aprecierea față de aceștia au mai multe șanse să păstreze un comportament adecvat în clasă.
Potrivit autorului, disciplina specifică mediilor pozitive de învățare este dată de balanța dintre felul cum sunt administrate treburile clasei, ca să asigure productivitatea tuturor elevilor, pe de o parte și încurajarea și efortul de înțelegere a elevilor pe de altă parte.
Exmatricularea elevilor – Ce sancțiuni pot fi aplicate elevilor în România
Sancțiunile aplicabile elevilor din România sunt prevăzute de Statutul Elevilor. Ele pot fi:
- observație individuala;
- mustrare scrisa;
- retragerea temporara sau definitiva a bursei de merit, a bursei sociale, ”Bani de liceu”, a bursei profesionale;
- mutarea disciplinara la o clasa paralela din aceeași unitate de învățământ;
- preavizul de exmatriculare;
- exmatriculare.
Exmatricularea elevilor – eliminarea elevului din unitatea de învăţământ preuniversitar în care acesta a fost înscris, până la sfârşitul anului şcolar – poate fi:
- exmatriculare cu drept de reînscriere, în anul şcolar următor, în aceeaşi unitate de învăţământ şi în acelaşi an de studiu;
- exmatriculare fără drept de reînscriere în aceeaşi unitate de învăţământ;
- exmatriculare din toate unităţile de învăţământ, fără drept de reînscriere, pentru o perioadă de timp.
FOTO: pexels.com
Raluca Pantazi
Mihai Peticilă
Andra Nechita
C.I.
Costin Ionescu
Redacția
8 comments
Puneți problema greșit. Sunt elevi care nu au reacție la absolut nimic. Te poți chinui tu la infinit să le atragi atenția, ei pur și simplu nu doresc să participe la ore și să fie respectuoși. Ați dat tot vina pe profesori. Ce faci cu elevii care nu reacționează nici la vorbe bune, nici la observații individuale, nici la note proaste, la nimic?? Soluția este exmatricularea dacă nu se poate altfel. Observ că elevii au numai drepturi, iar profesorii doar obligații.
Specialiștii fuduli ai OECD, ar face bine să se gândească la supraaglomerarea claselor de elevi! Și la remunerarea rezonabilă a profesorilor! Nu e deloc corect ca un profesor să fie remunerat cu 1000 euro, iar un fotbalist să aibă 1 000 000 euro lunar, dacă așa sunt respectați profesorii, medicii, atunci sămeargă lumea la MESI să ia educație, sau să fie vindecați de Ronaldo!
Dintre sanctiunile enumerate mai sus lipseste o masura constructiva practicata in unele tari, si anume orele de silentium, adica invatatul silentios comun intr-o sala in mod obligatoriu, cu supravegherea unui profesor sau educator, fara telefon in timpurile noastre moderne. Timpul acordat pentru asfel de silentium poate fi calculat conform timpului petrecut cu isterie in clasa inmultind cu numarul elevilor care sunt nevoiti sa piarda din timpul lor de imvatare. Masura n-ar lua nici bani, nici efort prea mare,si nici drepturile pretioase al elevului.
Şi care este problema?Încă de mici copiii trebuie responsabilizaţi şi să afle că dacă greşesc,trebuie să plătească.Costurile sunt şi trebuie să fie ale lor,pentru că fiecare trebuie să-şi asume propriile fapte.Dacă nu află asta de mici,la locul de muncă sau în societate,cum se vor mai conforma?Sincer,fiecare profesor îşi doreşte copii care să nu le facă probleme.Ce obligaţii avem noi să le suportăm ifosele?Menirea noastră e să-i învăţăm carte,aşa cum noi ne lăsăm problemele la uşa clasei,şi ei trebuie să înveţe în familie că un om educat îşi stăpâneşte problemele,nu le aruncă în ograda celorlaţi.Domnii psihologi,înainte de-a veni cu tot felul de aberaţii,mai bine ar citi cărţi de bune maniere,şi ar vedea că acolo să recomandă să ne păstrăm problemele şi frustrările pentru noi,nu să-i deranjăm pe alţii cu ele.Din familie trebuie să-nveţe să-şi gestioneze emoţiile. Îmi pare rău,dar paradigma educaţională din vechile pensioane era cu totul alta, să fim serioşi,ce domni şi ce domniţe ieşeau de-acolo?Tocmai asta e ideea,manierele sunt şi trebuie să fie ca un corset.Asta nu-nţeleg noile generaţii şi părinţii lor.
Când elevul este “cautat în coarne” si trebuie sa i se spuna ce grozav e, rezultatul n-are cum sa fie multumitor.
Când profesorului i se cere sa aplice metode noi, eventual “să dezvolte relația cu fiecare elev în parte” (într-o clasa cu 30 elevi), fara sa fie instruit pentru asta, rezultatul nu poate fi cel asteptat de idealisti. Se vorbeste despre învatarea de-a lungul întregii vieti. Eu lucrez de 30 de ani într-o universitate si n-am auzit (dar sa mai si beneficiez) de un curs sau alta forma de instruire a cadrelor didactice care sa-si propuna însusirea unor metode noi de predare, de interactiune, etc.
Foarte bine punctat, domnule profesor! Vrem performanță înaltă, dar nu investim nimic în educație! Se cere, dar nu se oferă nimic! Și atunci cum să se facă? După conștiința profesorului? Mulți colegi au conștiință și datoria lucrului bine făcut și dragoste și înțelegere pentru copii și își scot proprii bani din buzunar pentru astfel de cursuri (de la minister n-ai să vezi!). Dar mai este un aspect! Profesorul face cum a înțeles el la curs sau pe unde s-a documentat, nu este ceva unitar, ceva organizat, ceva aplicat de toată lumea la nivelul fiecărei școli și atunci totul pare a fi doar o picătură de ploaie în mijlocul oceanului! Degeaba profesorul face, și fac destui, dacă nu sunt susținuți și de autorități, începând de la directorul de școală, până la celelalte autorități! Ele ce fac? Arată spre profesori și gata, s-au spălat pe mâini?
Numai experți în educație care nu au nicio legătură cu actul didactic.
O sarabandă de drepturi pentru copii cu ,,probleme de învățare”
Dar pe cei care nu au probleme cine îi apără ?
Cu ce sunt vinovați ceilalți 20 din clasă că unuia nu îi place școala și se dă zilnic în spectacol, tocmai pentru că știe că nu i se poate întâmpla nimic.
Toate aceste expertize distrug orice formă de control ale acestor comportamente.
Vrem o țară ca afară?
Păi să importăm și ,,detenția” practicată în unele școli occidentale, exmatricularea indiferent de clasă, la abateri repetate și mai ales facultatea strict privată unde plătești taxă zeci de mii de euro pe an.
Nu mai încurajați schimbarea unui sistem întreg pentru câteva cazuri speciale.
Așa a fost distrusă educația românească.
Idealul educational : irelevantii ?