Elevii români învață astăzi formule matematice complexe, comentarii literare sau repere istorice, dar foarte puțin despre ceea ce le determină concret viața de zi cu zi: drepturile pe care le au, obligațiile pe care trebuie să le respecte și consecințele faptelor lor. Într-o societate în care cazurile de violență școlară, bullying, abuz emoțional sau fizic sunt tot mai frecvente, absența educației juridice devine nu doar o lacună a sistemului, ci o vulnerabilitate socială reală.
Educația juridică nu înseamnă pregătire pentru o carieră în Drept, ci înțelegerea unor noțiuni esențiale pentru protecția fiecărui elev: ce înseamnă consimțământul, când intervine răspunderea civilă sau penală, cum îți poți apăra drepturile și în ce mod acționează legea în situații obișnuite. Ca studentă la Drept, am observat constant că mulți adolescenți – și chiar tineri adulți – nu știu diferența dintre o faptă contravențională și una penală, nu cunosc mecanismele de sesizare a unei situații de abuz și nici nu sunt familiarizați cu propriile lor libertăți și limite juridice.
Aceste lipsuri nu sunt doar teoretice, ci au efecte concrete. Un elev care nu știe când răspunde pentru faptele sale poate lua decizii riscante. Un adolescent care nu înțelege conceptul de consimțământ poate deveni victimă sau autor într-o situație cu urmări grave. Iar un tânăr care nu își cunoaște drepturile în raport cu școala, profesorii sau colegii devine mult mai vulnerabil în situații conflictuale.
România are un document oficial care reglementează clar drepturile și obligațiile elevilor – Statutul Elevului. Totuși, foarte puțini îl citesc, iar mulți nici măcar nu știu că există. În lipsa unei educații juridice minime, acest document rămâne teoretic, inaccesibil și, practic, inutil pentru cei cărora le este destinat. Rezultatul? Conflicte care ar putea fi evitate, tensiuni între elevi și profesori și o lipsă generală de orientare într-un cadru care ar trebui să fie predictibil și sigur.
Elevii nu cunosc drepturi fundamentale și obligațiile lor
Elevii nu cunosc, în multe situații, nici cele mai elementare drepturi fundamentale care ar trebui să îi protejeze în mediul școlar. Puțini știu, de exemplu, că au:
- dreptul de a fi protejați împotriva abuzurilor fizice și emoționale;
- dreptul de a contesta notele sau măsurile disciplinare;
- dreptul la un climat școlar sigur și lipsit de discriminare;
- dreptul la protejarea datelor personale și a imaginii;
- dreptul la o evaluare corectă și transparentă;
- dreptul de a beneficia de consiliere psihologică.
În același timp, mulți dintre ei nu conștientizează nici obligațiile pe care le au în cadrul comunității școlare, precum:
- respectarea regulamentului intern și a normelor de conviețuire;
- interdicția de a filma sau fotografia alți elevi fără acordul acestora;
- obligația de a evita orice formă de comportament violent, fizic sau verbal;
- responsabilitatea pentru faptele care produc prejudicii materiale sau morale.
Această lipsă de informare generează confuzii, conflicte și situații în care elevii fie își revendică drepturi inexistente, fie renunță la drepturi reale, tocmai pentru că nu știu că le au. Ca fost reprezentant al elevilor în Consiliul Județean al Elevilor Călărași, am întâlnit frecvent cazuri în care probleme aparent complicate aveau, de fapt, o cauză simplă: necunoașterea legislației. Nu rea-voința, nu intenția de a încălca regulile, ci pur și simplu lipsa unei minime educații juridice.
Această experiență mi-a arătat cât de necesar este ca liceele să includă educația juridică nu ca o disciplină rigidă, încărcată de articole și alineate, ci ca un instrument accesibil de protecție, orientare și responsabilizare pentru adolescenți. O oră care să îi învețe cum să se raporteze la ceilalți, cum să acționeze în situații sensibile și, mai ales, cum să își cunoască și să își exercite drepturile într-un mod corect și informat.
Elevii nu înțeleg consecințele juridice ale faptelor lor
Răspunderea civilă și cea penală sunt percepute ca noțiuni „pentru adulți”, deși legea prevede clar că minorii pot răspunde pentru faptele lor, iar părinții sau școlile pot fi trași la răspundere. Exemplele recente din școli – agresiuni filmate, acte de violență, distrugeri de bunuri – arată că mulți elevi nu conștientizează că „a fost o glumă” nu este o scuză juridică.
Chiar și în relațiile personale, mulți adolescenți nu cunosc noțiuni esențiale: ce înseamnă consimțământul, ce este hărțuirea, când o relație devine abuzivă. Educația juridică ar putea preveni situații grave, oferind tinerilor instrumentele de a recunoaște și evita riscurile.
Legea nu e doar pentru avocați – e pentru viața de zi cu zi
Deși Statutul Elevului reglementează clar drepturile și obligațiile elevilor, în practică majoritatea adolescenților nu știu cum să le aplice. De exemplu, când un elev se simte nedreptățit de o notă sau de o decizie disciplinară, mulți nu știu cum să depună o contestație, cui să se adreseze și ce termene trebuie respectate. În situații mai grave, precum agresiunea fizică sau verbală, elevii nu știu cui să raporteze abuzul, dacă este suficient să discute cu profesorul sau dacă trebuie să se adreseze inspectoratului școlar ori poliției.
În plus, elevii ignoră adesea faptul că au drepturi esențiale față de autorități și școală, precum dreptul la confidențialitate, protecția datelor personale sau accesul la consiliere psihologică. De asemenea, nu cunosc obligațiile instituției, cum ar fi asigurarea unui mediu școlar sigur, prevenirea bullying-ului sau intervenția promptă în caz de criză.
Aceste informații nu ar trebui să fie privilegii ale celor care urmează facultăți de drept, ci ar trebui să facă parte din formarea fiecărui cetățean. Elevii bine informați înțeleg mai repede când drepturile le sunt încălcate, știu cum să reacționeze corect și contribuie la un mediu școlar mai sigur și mai echitabil. Practic, cunoașterea legii nu este un lux academic, ci un instrument de protecție și responsabilitate personală în viața de zi cu zi.
Prevenție, nu pedepse: educația juridică poate reduce violența
Fenomenul violenței în familie și al violenței de gen este din ce în ce mai vizibil în spațiul public, iar statisticile arată că tinerii sunt frecvent victime sau martori ai acestor situații. Cazurile de femicid – încă nerecunoscut ca infracțiune distinctă în România – subliniază cât de puțin se discută în școli despre violența în relații, despre semnele unei relații toxice sau despre mecanismele de protecție existente.
Lipsa de informare nu doar că îi vulnerabilizează pe elevi, dar contribuie și la perpetuarea unui ciclu de violență, în care comportamentele abuzive rămân normalizate. Educația juridică ar putea schimba acest lucru, oferind tinerilor instrumentele necesare pentru a recunoaște, a preveni și a raporta situațiile de abuz.
Prevenția începe cu cunoașterea legii și a propriilor drepturi. Tinerii trebuie să înțeleagă că normele juridice nu sunt doar pedepse impuse de stat, ci adevărate mecanisme de protecție care le garantează siguranța, respectul și demnitatea. Printr-un modul de educație juridică adaptat vârstei, elevii ar învăța să identifice comportamentele abuzive, să caute sprijin în timp util și să intervină corespunzător, transformând cunoașterea juridică într-un instrument real de prevenție și responsabilitate socială.
Ce ar trebui să învețe un elev la un modul minimal de educație juridică
Un curs de bază, de câteva ore pe semestru, ar putea include:
- noțiunea de faptă juridică și răspundere pentru fapta proprie;
- drepturile fundamentale ale elevilor și procedurile școlare;
- noțiuni elementare de drept penal (agresiune, hărțuire, amenințare);
- consimțământul și limitele lui;
- ce faci într-o situație de abuz sau violență;
- cum funcționează instituțiile statului și cum poți participa activ la viața civică;
- cum protejezi datele personale și imaginea ta în online.
Cum funcționează instituțiile statului și de ce contează implicarea civică
Un modul de educație juridică ar trebui să îi familiarizeze pe elevi cu instituțiile fundamentale ale statului: Parlamentul, Guvernul, Președinția, autoritățile locale, dar și cu rolul instanțelor sau al poliției. Mai mult decât atât, elevii ar trebui să înțeleagă cum funcționează procesul democratic: alegerile, votul, inițiativele civice și modul în care cetățenii pot influența deciziile care îi afectează direct. Cunoașterea acestor mecanisme nu doar că îi responsabilizează pe tineri, dar le oferă instrumentele necesare pentru a participa activ în societate și pentru a-și exercita drepturile politice odată ce devin majori. În acest fel, educația juridică devine nu doar protecție împotriva abuzurilor, ci și pregătire pentru a fi cetățeni informați și implicați.
Beneficiile ar fi vizibile imediat: elevi mai informați, profesori mai protejați, părinți mai liniștiți.
Educația juridică îi transformă pe elevi în cetățeni responsabili
România are nevoie de tineri care înțeleg legea, nu doar o respectă de frică. Educația juridică nu creează juriști – creează cetățeni care știu să ia decizii, să se protejeze și să reacționeze corect în situații limită. Introducerea ei în licee nu ar fi un moft, ci un demers de siguranță publică și de educație civică reală.
__________
Despre autor:
Alexia Iuliana Nica a fost președinta Consiliului Elevilor Călărași, iar în prezent este studentă la Facultatea de Drept a Universității din București.
5 comments
Are dreptate. Și știe că în Europa se face ed. jur. în liceu.
Doamna studenta ,să comenteze mai puțin ! Dacă erau introduse când era eleva nu ar fi fost de acord !!! Sunt discipline unde sunt incluse aceste noțiuni ! Se cunoaște ca a trecut ca gașca prin apa în școală
Sunt de acord cu ceea ce spune doamna studentă sau domnișoara studentă. Aceste noțiuni sunt importante pentru elevi. Nu este suficient să cunoască doar câteva elemente generale despre drept; ar trebui să știe clar care sunt drepturile lor, care sunt obligațiile, ce sancțiuni există și ce consecințe pot apărea atunci când legea este încălcată.
Totuși, apar probleme serioase în restul ideilor prezentate în articol. În primul rând, aceste noțiuni ar trebui deja cunoscute de elevi. În clasa a VIII-a există disciplina educație civică sau cultură civică, care are exact rolul de a transmite astfel de informații. În plus, multe dintre aspectele menționate sunt abordate la dirigenție și la orele de consiliere și orientare. Există ore dedicate în care elevii ar trebui să învețe despre regulamentul intern al școlii, Statutul elevului, drepturile și obligațiile acestora, precum și despre legislația care li se aplică.
În mod teoretic, elevii ar trebui să stăpânească aceste noțiuni. În practică, ele nu sunt cunoscute de mulți dintre ei. Motivul principal este lipsa cadrelor didactice specializate. Educația civică, consilierea și dirigenția ajung adesea să fie predate de profesori de matematică, fizică, chimie sau alte discipline, care își completează norma didactică în acest mod, fără o formare specifică în domeniu. La dirigenție, situația este similară: timpul este consumat de absențe, conflicte, probleme administrative, rapoarte și statistici săptămânale, în detrimentul activităților reale de educație.
Un alt aspect ignorat frecvent este contextul claselor terminale. În clasa a VIII-a, elevii sunt concentrați aproape exclusiv pe matematică și limba română, disciplinele de la Evaluarea Națională. Celelalte materii devin, în percepția lor, secundare. De multe ori, nu mai există interes real pentru învățare, iar evaluarea se reduce la note de trecere, pentru a „închide situația”. Același fenomen apare în clasa a XII-a, unde accentul cade aproape exclusiv pe disciplinele de Bacalaureat.
Ajungem astfel la problema introducerii unei noi materii. Cine ar urma să o predea? Nu există profesori specializați suficienți. Ideea că avocați, judecători sau procurori ar veni voluntar, constant, în fiecare școală este nerealistă. Angajarea unor specialiști pentru o jumătate de oră sau o oră pe săptămână nu este fezabilă din punct de vedere administrativ și financiar. În aceste condiții, rezultatul ar fi același: o materie formală, predată fără profunzime.
În plus, la liceu, orarul este deja foarte încărcat. Elevii vin la școală la ora 8 și pleacă în jurul orei 15. Introducerea unei noi discipline ar însemna și mai puțin timp liber, mai multe teme și o presiune suplimentară asupra unor elevi deja suprasolicitați. Soluția nu este să mai adăugăm o materie, ci să facem funcționale și relevante cele care există deja.
De acord. Pentru cine-și mai aduce aminte se studia în a șaptea Constituţia. Latina, în a opta. Acum patruzeci de ani.
Faceți orice, ascultați de orice neterminat – nu a terminat școala, si apoi va mirați ca suntem prosti!