Proiectul Super Teach este realizat cu sprijinul Telekom Romania

Dragoș Iliescu, expert testare: Când îți pui gresie în casă măsori cu grijă, când e vorba de educația copiilor, calitatea măsurării e trivială, “merge și așa”. Nu, nu merge! Efectele lipsei testelor standardizate de calitate în școală

4.196 de vizualizări
Foto: Arhiva personala/SuperTeach
“Când îți pui gresie în casă măsori cu grijă, când e vorba de educația copiilor, calitatea măsurării e trivială, “merge și așa”. Nu, nu merge!”, explică expertul în testare, Dragoș Iliescu. Acesta a prezentat în cadrul conferinței online SuperTeach “Testare, evaluare și feedback”, diferența între testarea actuală din sistemul de Educație, pe care a caracterizat-o drept “de o calitate execrabilă”, și un tip de testare standardizată care ar putea oferi un feedback clar și precis pentru fiecare lev, părinte și profesor.
  • Articolul face parte proiectul “Vreau să fiu profesor în România”, susținut de Telekom Romania și realizat în parteneriat cu SuperTeach și Edupedu.ro.

Dragoș Iliescu: “Testarea standardizată nu este o modă, nu e ceva ce facem pentru că ni se cere, nu e ceva ce facem pentru că ne impun alții. E o chestiune fundamentală despre calitate în măsurare. Eu sunt impresionat teribil de negativ de cât de puțină bază se pune pe măsurarea de calitate în educație. În orice proiect, indiferent cât de trivial ar fi el, măsurarea ocupă un loc critic. Dacă vrei să construiești o casă și vin oamenii să-ți construiască fundația, dacă ei ar spune că “o facem din ochi” evident că ai turba. Când îți pui gresie în casă, sau la proiecte de acest fel, cele mai triviale proiecte, măsori cu grijă și ești foarte atent. În educația propriilor copii, care probabil e cel mai critic obiectiv al vieții noastre, calitatea măsurării e brusc trivială, “merge și așa”, știm că nu e prea bună, dar ne descurcăm. Nu, nu merge și așa! E un proiect important și ar trebui ca măsurarea să fie de calitate. Problema cea mai mare pe care o avem este că testele clasice, de la clasă, încropite de noi, de profesori, chiar și testele de sistem în România, vorbesc de testările de la Evaluarea Națională și de la Bacalaureat, au o calitate execrabilă în termeni de precizia măsurării. Ce repercusiuni are acest lucru? Ce efecte are asta?

Într-un test de IQ, de pildă, vorbim aici de fidelitatea testului, deci de intervalul de încredere care îți marchează o eroare. Scorul de IQ este un scor standardizat cu o medie de 100 și cu o abatere standard de 15 puncte și luăm ca exemplu (vezi foto de mai jos) un copil, care, vedeți la rombul negru, are un scor de 97 de puncte. Dacă acest test ar avea o fidelitate foarte bună, de .95, intervalul de eroare, adică de încredere în jurul acestui scor, ar fi undeva în zona liniei verzi, deci nu e o eroare foarte mare. Înseamnă că putem avea încredere în scorul respectiv și cam reflectă cu adevărat zona în care se află copilul respectiv. Intervalul de încredere la o fidelitate de .70 este zona cu linia neagră și, de bine de rău, ne putem descurca cu un astfel de interval de încredere. Adică nu-i atât de bun, există cam multă variabilitate, dar e totuși în regulă, copilul nu este scos din zona în care era, copilul are totuși un scor mediu și e sigur în zona medie, chiar dacă noi nu am pus degetul exact pe scorul lui corect.

Exemplu de test IQ

La o fidelitate de .50 suntem în zona din imagine care e roșie, unde nu mai avem ce să facem cu scorul ăsta. Deci copilul acesta poate să fie oriunde între “below average”, un IQ aproape de limită, la 78 de punte, sau poate fi într-o zonă de 115 puncte, unde e pe drumul cel mai bun pentru a fi diagnosticat ca “gifted”. Efectiv nu mai ai ce să faci cu acest scor.

Aici avem exemplul unui test de matematică, a cuprins opt probleme, la fiecare problemă primești 10 puncte, este posibil scoring parțial, deci poți să primești doar două puncte la o problemă sau trei, și acest test în mod real e plasat la .50 ne duce la un interval de încredere față de scorul ăsta de 50 al copilului, oriunde în această zonă (trasată cu linia roșie), efectiv nu mai ai ce să faci cu el.

Care este efectul dacă avem lipsă de precizia măsurării: Fairness Violation. Asta este cea mai importantă. Cel mai important efect pervers sau efect negativ în măsurarea educațională. Ăsta este motivul pentru care Statele Unite și Marea Britanie și Canada, țări care au un altfel de sistem juridic, problema asta a fost rezolvată deja din anii ‘50. De ce, pentru că dacă știu că la școală copilul meu nu este tratat “fair” și pot demonstra asta cu ajutându-mă de statistică, ce crezi c-o să fac în America? O să dau în judecată pe cineva: profesorul, școala, sistemul. De ce. Pentru că copilul meu este dezavantajat și asta a fost principala forță care a rezolvat acest tip de problemă în educație, Problema măsurării. Sigur, procesomania lor este teribilă și e de notorietate și nu vrem să trăim neapărat într-un astfel de sistem, dar de bine de rău dacă e totuși să găsim un punct pozitiv în acel tip de societate și de raportare la procese pentru a cere dreptul în instanță, a rezolvat foarte timpuriu această problemă am măsurării.

La noi rezultatul respectiv, scorul real, are o foarte mare marjă de eroare, iar asta înseamnă că mereu copilul nu este evaluat cum trebuie, unii copii vor fi subevaluat, alții vor fi supraevaluați, ori cel care e subevaluat, acelui copil îi produci daune directe într-o competiție. Îi produci daune directe la Bacalaureat, e posibil să fie puțin peste limita de admitere și el o să stea sub acea limită și n-o să ia bacul, e posibil să fie la 9:50 și tool evaluezi la 9:20 sau la 8:80. Și o să ziceți că aici problema poate nu-i atât de mare pentru că dacă el e foarte bun o să ia totuși bacul, dar ce te faci la Evaluare Națională, unde e o competiție reală versus alți copii? Adică dezavantajarea aceasta poate să fie teribilă. Nici nu mai discut despre ce daune indirecte în conceptul de sine, în motivație, produce un scor mai mic decât ți s-ar cuveni după ce ai învățat la un test și după ce tu credeai că știi mai mult. Nici nu vreau să știu câți copii s-au lăsat de matematică sau de științe pentru că au primit evaluări mai mici decât meritau, care i-au descurajat să continue în acel domeniu. În același timp vom supraevalua alți copii. Ceea ce văd în România e ce se spune de obicei: dam din umeri și să zicem “eh, norocul lor, au avut noroc, le-am dat o notă mai mare decât meritau”. Dar asta este stupid, și asta este nedrept. Și asta contravine principiilor unei meritocrații și cred că suntem în consonanță cu toții că vrem să trăim într-o meritocrație, fiecare după merit, nu mai puțin, niciodată mai puțin decât meritul, dar nici mai mult decât meritul.

Problema precizia de măsurare este o problemă foarte serioasă, care nu poate fi rezolvată decât prin teste standardizate create și studiate și validate înainte ca ele să fie aplicate . nu pledez împotriva distrugerii valorilor de la clasă, evident că avem nevoie de evaluare de la clasă creată de noi, de profesori, dar acestea au niște limite teribil de mari și ar trebui să fim conștienți de ele și ar trebui ca cel puțin în acele zone în care nota trebuie să aibă precizia, și evaluare este cu impact masiv, să utilizăm teste standardizate pre validate și nu create la repezeală de noi.

Raportarea este privită din păcate foarte des cu superficialitate la educația din România. Avem fel de fel de studii cum se face testare, avea o parte din acele studii inclusiv ale Ministerului arată și pe urmă raportării testării. Motivul pentru care avem nevoie de calitate în raportare îl explic cel mai ușor întorcându-mă la problema fundamentală a motivului pentru care facem testare. Până la urmă de ce facem testarea în școli, de ce îi evaluăm pe copii? Când pun acest trebuie întrebare foarte des primesc motive pe care eu le consider greșită sau cel puțin superficiale: că așa ni se cere, nu aș putea ca profesor într-o școală din România să nu fac evaluare, că trebuie să trec niște note până la urmă, deci așa mi se cere, nu am ce să fac .

De ce testare ajută învățarea: motivul fundamental este feedback. Testarea generează informație despre nivelul de competență pe care îl ai despre lucrurile pe care le știi, despre lucrurile pe care nu le știi, și oferă feedback celui care învață, oferă feedback și altora dintre cei care sunt parte în acel proces de învățare pentru îmbunătățire. Feedback-ul este de departe cea mai eficientă strategia de intervenție individuală. există foarte multe tipuri de intervenții în educație fiindcă Educația este un domeniu care e bazat pe evidente științifice, ne uităm la fel de fel de surse care ne arată care sunt intervențiile eficiente. Dacă vreau să iau un copil de la A și să-l duc la B, ce aș putea face cu acest copil? Aș putea să-i dau ore remediale, aș putea să repet mai mult, să-i dau teme, pot să fac o groază de lucruri. În toate meta analizele pe care eu le-am văzut, sau analizele de nivel mai înalt care se uită la astfel de intervenții individuale, feedback-ul este întotdeauna, detașat, în fața oricărei alte intervenții. Decât să-i dau două ore de temă, mai bine îi dau un test și dau feedback pe testul respectiv. Asta îți arată și analizele pe care le facem pe BRIO, cel mai mare impact al vreunei intervenții este dat de feedback. Meta analizele lui John Hattie ne arată că nu există o armă mai puternică decât feedback-ul.

O statistică făcută pe 6.000 de copii în România arată că în urma testării nu primești feedback. Sau dacă primesc feedback este unul de foarte proastă calitate. Adică incomplet. Și aici o să remarc trei principii care țin de raportarea coerentă rezultatelor testelor: feedback-ul ar trebui să fie dat și pregătit pentru stakeholderi multiplii, elevi, părinți, profesori.

E grozav! Și profesorul primește feedback prin care are o modalitate de a analiza toți copiii din clasa luim, să vadă dacă sunt lucruri care au fost înțelese greșit, dar are o lipsă foarte mare, părintele nu primește feedback. În momentul în care părintele își sprijină în învățare copilul, știm asta în România, mulți dintre părinții au educația propriilor copii în propriile mâini, li se datorează feedback și lor și nu știu cum să monitorizeze învățarea, cum să influențeze învățare a propriilor copii. Deci aș vrea să nu ignorăm părinții în actul de feedback.

-aAi un al doilea principiu care vorbește de dimensionalitate, deci de un profil de competență. Ceea ce primești în România de obicei e o notă. Cât ai luat? Șapte! Ce îți zice nota șapte? Ea nu poate fi interpretată decât în mod “paușal”, adică nu ești chiar de opt dar nu ești nici de șase. deci nu ești în zona de 5,6, te lupți cu lipsa de performanță și cu pui și corigență. Nu ești nici în zona de 89, ești de șapte, cam atâta pot să-ți zic. Și ce pot să fac? Învață mai mult pe viitor, deci asta e tot ce pot să primesc doar pe baza unei note. Dar ceea ce știm este că există întotdeauna în orice tip de competență, dimensionalitatea internă a competenți ei. Cu alte cuvinte matematică de clasa V-a nu înseamnă doar matematică de clasa V-a, înseamnă fracții de a V-a, înmulțire a V-a, puterea a V-a, ecuații de a V-a, inecuații de-a V-a, numere naturale de a V-a, de ce? Fiindcă asta ne spune programa. Și sunt câțiva copii, nu mulți, care sunt praf la toate. Nu au un profil. Ei sunt aproape de zero la toate. Și sunt câțiva copii, nu mulți, care sunt foarte bun la toate, dar pentru cea mai mare parte a copiilor, acolo undeva între 85 și 90 la sută din copiii au dimensional itate, o diferențiere între scorurile la aceste dimensiuni. Sunt bun la fracții, nu sunt foarte bun la puteri și sigur că există un nivel la care toate acestea se combină și tu nu mai poți să mai ai performanță masivă pentru că tu ai ecuației în care ai puteri și trebuie să fii bun și la puteri și la ecuații la un anumit nivel. Dar de fapt problema fundamentala este acea diferență de competențe între aceste dimensiuni. Deci feedback-ul nu trebuie dat pe scor total, ci trebuie dat pe dimensiuni, trebuie dat pe cărămizile care compun competența respectivă. Și în al treilea rând feedback -ul ar trebui să fie dat în așa fel încât să susțină motivația, să mențină motivația.

Copiii care sunt acum în clasele primare, garantat, 100% vor da bacalaureatul la fel cum se întâmplă în cea mai mare parte a statelor vestice, adică cu teste grilă standardizate, cu probabil 60-80-100 de întrebări în două ore. La fel cum e TOEFL, la fel cum este SAT-ul, deci în direcția aia ne ducem. Și dacă noi facem altfel în clasă nu numai că n-o să avem precizie dar nu-i pregătim pentru ceea ce în testările cu miză ei vor primi”.

Dragos Iliescu este specialist în psihologie organizaționala și măsurare psihologică, cu o solidă activitate academica și experiență practică și cu o largă recunoaștere în comunitatea internațională de specialitate. Este în prezent profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației și director al Școlii Doctorale de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București. 

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

6 comentarii
  1. Din pacate aceste lucruri sunt adevarate si corecte doar pe hartie . Oricat ne-am preface noi ca nu conteaza mostenirea genetica a copiilor cand vine vorba de invatare , tot va trebui sa acceptam acest lucru mai devreme sau mai tarziu , intr-o forma sau alta . Uitati-va in jur si va rog sa recunoasteti cu sinceritate ca peste tot e plin de clase in care elevii sunt selectati inca de mici . Apar peste tot clase de elita . La toate liceele de prestigiu din tara sunt clase de gimnaziu in care elevii de clasa a IV – a pot intra doar in urma unui examen extrem de riguros . Nu am nimic impotriva acestor clase selectate , eu insumi am facut parte in timpul liceului , pe vremea lui Ceausescu , dintr-o astfel de clasa si nivelul pregatirii si-a spus cu prisosinta cuvantul in timp . Numai ca acum sunt la randul meu cadru didactic si pot vedea din pacate si trista realitate existenta in multe scoli cu elevi neselectati . Din pacate , mai ales la tara , exista copii care sunt pusi la munca in gospodarie inca de mici . Sa care apa , sa sparga lemne , sa aiba grija de animale , etc . Stiu f f bine acest lucru deoarece am predat multi ani la tara . Am un mare respect pentru domnul Dragos Iliescu dar l-as invita sa mearga la tara ,
    intr-un sat de ciobani de munte , sa predea acolo matematica cativa ani si sa aplice apoi testele sale standardizate la nivel national , savant concepute de o masina e-learning . Va rog sa ma credeti ca in primul an de predat matematica la tara , am intalnit copii de 14-15 ani care nu puteau pricepe ca 4 + 3 = 7 . Daca le dadeai un astfel de test primeai raspunsul 4 + 3 = 1 . Nu stiu cu cine au facut matematica inaintea mea dar asta e realitatea pe care am intalnit-o ! Ce sa mai vorbim de ecuatii si probleme care se rezolva cu ajutorul ecuatiilor ! Acolo toata lumea munceste de la 4-5 dimineata ! Atunci cand vine vorba de matematica , principiul este ca in viata matematica este necesara doar cat sa nu te incurci la bani ! Si inca ceva ! Asa slabi la carte cum sunt , majoritatea elevilor stiu sa-si faca tema folosind aplicatii sofisticate gen brainly sau photomath ! Iar acum , domnul Dragos Iliescu si cei care conduc destinele invatamantului romanesc , doresc sa impuna profesorilor de la tara criterii de performanta identice cu ale
    profesorilor care predau la Liceul Sf. Sava din Bucuresti sau Liceul Saguna din Brasov , unde copii sunt selectati si fac meditatii la toate materiile. Si
    asta numai pentru ca bietii oameni sa-si poata lua salariul ! Eu stiu ca
    intr-adevar performantele obtinute la scolile bune din orasele mari nu sufera
    comparatie cu cele obtinute la tara dar sincer nu prea vad cum poate fi
    realizata o uniformizare a acestor rezultate in nici macar in urmatorii 25 ani . Si va rog sa ma credeti ca oamenii aia chiar muncesc cu
    elevii dar de multe ori in zadar . Ar vrea sa aiba rezultate dar daca nu au
    cu cine . . . Chiar m-as distra sa-l urmaresc pe domnul Dragos Iliescu invatandu-i timp de o ora intreaga pe copii de clasa a V -a de la tara sau
    dintr-un sat cu locuitori de etnie roma , doar sa citeasca , sa scrie si sa
    pronunte corect cuvantul “divizibilitate” si asta fara sa-i mai invete si ce inseamna aceasta notiune . M-as mira ca domnul Dragos Iliescu sa scape neciufulit dupa ce ar aplica un test standardizat tip “machine e-learning” intr-un sat cu etnici romi . Daca in plus ar face greseala sa spuna parintilor ca pentru ca copii lor sa treaca testul mai au nevoie de “1000 ore de studiu” va iesi o dandana mai tare ca la filmele cu Stan si Bran . . .

  2. Revin cu o corectare importantă la comentariul inițial și cer scuze !
    “Excelentă analiză ! Asteptăm UN NOU ARTICOL in care dl.profesor sa abordeze standardele nationale vs standardele de performanta la fel de inexistente ! “…..
    (scuze pentru tehnoredactare, am scris primul comentariu de pe telefon unde nu am diacritice, ar fi total diferit sensul – între Așteptam un articol,,,,, sugera putin inconsistent si imi cer scuze, am vrut să scriu că – Așteptăm un nou articol ! Cu toată considerația pentru dl. profesor Dragoș Iliescu !
    Referitor la comentariul dlui Cosmin Suciu, care pune degetul oleacă pe rană, este foarte clar că un astfel de proiect nu poate viza o singură persoană din staff ul educațional , ci de o noua structură care să coordoneze acest proiect educațional de țară …. găsesc domnii din fruntea țării un nume, există deja, România Educată, dar vrem să vedem mai multă implicare, unii așteptăm direcții concrete, un cadru legal, care să înglobeze cele mai luminate minți care să poată coordona un PROGRAM NAȚIONAL coerent, cu fonduri poate europene, cu contribuția nemijlocită a tuturor profesorilor care pînă azi au zăcut sub papucul obedienței și al adreselor insipide trimise pentru a număra orice stupiditate, timp pierdut cu hărtii absolut inutile. De exemplu azi !!!!! abia !!! (am primit azi sarcina deci… nu în martie , aprilei sau mai, sau pe 14 septembrie !!!!) de a completa o listă cu nume prenume elev, dacă are telefon sau nu, dacă are tabletă, pc, conexiune la internet pe cartelă sau provider, wifi in casa sau de la vecini : )) sau trebuia invers- CÂȚI ELEVI NU AU ACCES ÎNCĂ LA TEHNOLOGIE ???

  3. Excelenta analiza ! Asteptam un articol in care dl.profesor sa abordeze standardele nationale vs standardele de performanta la fel de inexistente ! Abordam noul curriculum intr-o corabie subreda, fara busola nu vom sti nici noi profesorii unde ajungem . Navigam in apele tulburi ale unei interminabile tranzitii. A doua provocare vizeaza adaptarea sensibila a modelului din scoala americana sau australiana la esenta traditiei pedagogice nationale despre al carui filon valoros nu vorbeste nimeni. Sunt provocari majore, nu se pot rezolva de azi pe maine si necesita nu o mana de experti care sa dea un raspuns ci echipe mari , pe domenii, care sa expertizeze cele de mai sus cot la cot cu profesorii de la talpa tarii…cu fonduri uriase desigur…si abia in 2 sau 3 ani de munca intensa vom afla macar de unde incepem PE PROPRIA NOASTRA HARTA CURRICULARA !

  4. Foarte bun articolul, tratează o problema care este permanent neglijată de decidenți. Partea care mă nedumerește este cui se adresează articolul! Profesorilor sau celor din structurile de conducere și decizie. Dacă se adresează profesorilor, aceștia pot să-l plagieze și să-l prezinte la comisia metodică (parcă s-au redus comisiile) unde era numai formal. Dacă se adresează celor cu puteri de decizie, din comisii superioare, aceștia nu-l citesc, sunt ocupați să-și numere banii (directorul CNPEE are spor de condiții vătămătoare de peste 900 de lei pe lângă salarul de director s.a.m.d. și nu-l interesează asemenea nimicuri, evaluare!). Dacă este pentru dosarul personal al cercetătorului atunci e foarte bun.

    1. Din pacate aceste lucruri sunt adevarate si corecte doar pe hartie . Oricat ne-am preface noi ca nu conteaza mostenirea genetica a copiilor cand vine vorba de invatare , tot va trebui sa acceptam acest lucru mai devreme sau mai tarziu , intr-o forma sau alta . Uitati-va in jur si va rog sa recunoasteti cu sinceritate ca peste tot e plin de clase in care elevii sunt selectati inca de mici . Apar peste tot clase de elita . La toate liceele de prestigiu din tara sunt clase de gimnaziu in care elevii de clasa a IV – a pot intra doar in urma unui examen extrem de riguros . Nu am nimic impotriva acestor clase selectate , eu insumi am facut parte in timpul liceului , pe vremea lui Ceausescu , dintr-o astfel de clasa si nivelul pregatirii si-a spus cu prisosinta cuvantul in timp . Numai ca acum sunt la randul meu cadru didactic si pot vedea din pacate si trista realitate existenta in multe scoli cu elevi neselectati . Din pacate , mai ales la tara , exista copii care sunt pusi la munca in gospodarie inca de mici . Sa care apa , sa sparga lemne , sa aiba grija de animale , etc . Stiu f f bine acest lucru deoarece am predat multi ani la tara . Am un mare respect pentru domnul Dragos Iliescu dar l-as invita sa mearga la tara ,
      intr-un sat de ciobani de munte , sa predea acolo matematica cativa ani si sa aplice apoi testele sale standardizate la nivel national , savant concepute de o masina e-learning . Va rog sa ma credeti ca in primul an de predat matematica la tara , am intalnit copii de 14-15 ani care nu puteau pricepe ca 4 + 3 = 7 . Daca le dadeai un astfel de test primeai raspunsul 4 + 3 = 1 . Nu stiu cu cine au facut matematica inaintea mea dar asta e realitatea pe care am intalnit-o ! Ce sa mai vorbim de ecuatii si probleme care se rezolva cu ajutorul ecuatiilor ! Acolo toata lumea munceste de la 4-5 dimineata ! Atunci cand vine vorba de matematica , principiul este ca in viata matematica este necesara doar cat sa nu te incurci la bani ! Si inca ceva ! Asa slabi la carte cum sunt , majoritatea elevilor stiu sa-si faca tema folosind aplicatii sofisticate gen brainly sau photomath ! Iar acum , domnul Dragos Iliescu si cei care conduc destinele invatamantului romanesc , doresc sa impuna profesorilor de la tara criterii de performanta identice cu ale
      profesorilor care predau la Liceul Sf. Sava din Bucuresti sau Liceul Saguna din Brasov , unde copii sunt selectati si fac meditatii la toate materiile. Si
      asta numai pentru ca bietii oameni sa-si poata lua salariul ! Eu stiu ca
      intr-adevar performantele obtinute la scolile bune din orasele mari nu sufera
      comparatie cu cele obtinute la tara dar sincer nu prea vad cum poate fi
      realizata o uniformizare a acestor rezultate in urmatorii nici macar in urmatorii 25 ani . Si va rog sa ma credeti ca oamenii aia chiar muncesc cu
      elevii dar de multe ori in zadar . Ar vrea sa aiba rezultate dar daca nu au
      cu cine . . . Chiar m-as distra sa-l urmaresc pe domnul Dragos Iliescu invatandu-i timp de o ora intreaga pe copii de clasa a V -a de la tara sau
      dintr-un sat cu locuitori de etnie roma , doar sa citeasca , sa scrie si sa
      pronunte corect cuvantul “divizibilitate” si asta fara sa-i mai invete si ce inseamna aceasta notiune . M-as mira ca domnul Dragos Iliescu sa scape neciufulit dupa ce ar aplica un test standardizat tip “machine e-learning” intr-un sat cu etnici romi . Daca in plus ar face greseala sa spuna parintilor ca pentru ca copii lor sa treaca testul mai au nevoie de “1000 ore de studiu” va iesi o dandana mai tare ca la filmele cu Stan si Bran . . .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Profesorii care nu pot merge la școală din motive medicale trebuie să aibă toate orele online într-o singură zi, stabilite prin orar, ca elevii să nu ajungă în situația de a combina ore fizice cu ore online, spune ministrul Cîmpeanu

Profesorii care nu pot merge la școală din motive medicale certificate trebuie să aibă toate orele online într-o singură zi, stabilite prin orar, a declarat ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, la…
Vezi articolul

Ministerul Educației își face corp de evaluatori după diferențele majore de note și numărul record de contestații de la examenele naționale de anul acesta. Condițiile și calendarul de înscriere pentru profesorii care vor să corecteze la examene

După anul cu cele mai multe contestații și cu diferențe majore între notele de după corectare și cele inițiale, Ministerul Educației face înscrieri pentru formarea evaluatorilor în cadrul unui Corp…
Vezi articolul