Părinții ar putea stabili timpul zilnic de utilizare, aproba contactele noi și administra setările de siguranță ale conturilor restrânse pentru copiii de 13-14 ani, însă nu ar avea acces la conversațiile acestora prin instrumentele de control parental, a explicat un înalt oficial al Comisiei Europene. Propunerea EU Kids Act, lasată pe 17 septembrie, prevede și verificarea vârstei prin dovezi digitale care protejează datele utilizatorilor. Școlile au fost menționate ca posibil emitent al unor asemenea dovezi, în cadrul sistemelor pe care statele membre ar urma să le organizeze.
Explicațiile completează propunerea de regulament prezentată de Comisie pe 17 septembrie, care introduce restricții pentru conturile de pe anumite rețele sociale și platforme video, precum și obligații de siguranță pentru jocuri online, chatboți AI și magazine de aplicații.
„Nu este vorba despre controlarea fiecărui individ, a fiecărei familii și a ceea ce fac”, a declarat un înalt oficial al Comisiei Europene, explicând opțiunea pentru instrumente care protejează viața privată.
EU Kids Act este o propunere legislativă. Prevederile sale nu sunt încă aplicabile, iar forma finală depinde de negocierile dintre Parlamentul European și Consiliu.
Ce pot controla părinții și ce rămâne privat pentru copil
Pentru copiii care au împlinit 13 ani, dar nu au încă 15 ani, articolul 6 din propunere permite crearea unor conturi cu funcții limitate de către părinți sau tutori, dacă furnizorul oferă această posibilitate.
Un înalt oficial al Comisiei Europene a explicat că adultul este cel care deschide și supraveghează contul:
„Numai părintele poate crea contul cu funcții limitate. Furnizorul oferă acest lucru, dacă pune la dispoziție această opțiune. Contul aparține părintelui, nu copilului.”
La deschidere ar trebui verificat că minorul a atins vârsta de 13 ani și stabilită responsabilitatea părintească a adultului.
După crearea contului, instrumentele parentale trebuie să rămână active.
„Părintele sau tutorele poate stabili limita zilnică la maximum o oră – poate fi și mai puțin -, poate aproba fiecare contact nou și poate limita și numărul contactelor. De asemenea, administrează setările de siguranță și poate raporta conținutul dăunător”, a explicat un înalt oficial al Comisiei Europene.
Controlul nu ar include accesul la conversațiile copilului:
„Ceea ce nu pot face este să acceseze conversațiile minorului. Acestea sunt protejate. Iar minorul știe că aceste instrumente pentru părinți sunt activate. Așadar, nu există nici control ascuns din partea unui părinte.”
În textul propunerii, articolul 20 cere ca instrumentele să respecte autonomia și viața privată a minorului și să nu îi restrângă disproporționat drepturile. Același articol prevede informarea copilului atunci când instrumentele sunt folosite.
Limita de o oră: ce spune proiectul și ce nu a fost clarificat
Articolul 6 prevede că părinții trebuie să poată stabili: „O limită maximă a timpului dintr-o zi în care serviciul sau sistemul poate fi accesat prin acel cont, care nu poate depăși o oră pe zi.”
Formularea se referă la accesul prin contul respectiv. Proiectul nu descrie explicit un mecanism unic de însumare a timpului între toate platformele.
Separat, articolul 20 cere platformelor foarte mari interoperabilitatea instrumentelor parentale cu instrumente oferite de terți, în condițiile prevăzute de text. Cerințele tehnice și operaționale ar urma să fie completate prin acte delegate ale Comisiei.
Copiii sub 13 ani și telefonul părintelui: o excepție pentru servicii video adaptate vârstei
Pentru copiii sub 13 ani, articolul 7 prevede o formă distinctă de acces: la servicii video special concepute pentru această categorie, exclusiv prin contul adultului și în condiții restrictive.
„Un asemenea acces controlat de părinte sau tutore are loc exclusiv prin contul propriu al acestuia și niciun cont nu este creat pentru minor sau atribuit minorului”, arată propunerea.
Textul menționează explicit controlul pe dispozitivul adultului: „Un asemenea acces este activat și controlat prin instrumentele pentru părinți sau tutori prevăzute la articolul 20 ori prin alte setări de control parental din contul părintelui sau tutorelui ori de pe dispozitivul acestuia.”
Părintele ar trebui să declare vârsta copilului, să poată stabili o durată de maximum o oră pe zi și să poată suspenda accesul în orice moment. Această formă de acces nu poate fi activată pentru copiii sub 3 ani.
Furnizorul trebuie să permită expres utilizarea de către categoria de vârstă respectivă, să publice o evaluare a impactului și să blocheze conținutul nepotrivit.
Comunicarea Comisiei explică faptul că platformele trebuie să ofere un instrument pentru restricționarea folosirii contului adultului la servicii adaptate copiilor, atunci când acesta le este pus la dispoziție.
Prevederea nu reprezintă o excepție generală prin care copiii sub 13 ani ar putea utiliza fără restricții contul de socializare al părintelui.
Verificarea vârstei și estimarea categoriei de vârstă sunt mecanisme diferite
Oficialii au explicat diferența dintre verificarea vârstei – „age verification” – și categoria mai largă a mecanismelor de asigurare a vârstei – „age assurance”.
Verificarea ar trebui să stabilească, pe baza unor dovezi, dacă utilizatorul a trecut un anumit prag. „Primul sistem răspunde: această persoană are peste 15 ani, de exemplu. Celălalt răspunde: această persoană se află în categoria de vârstă 13–15 ani”, a explicat un înalt oficial al Comisiei Europene.
În propunere, „age assurance” include metode de determinare, estimare sau verificare a vârstei și exclude simpla declarație a utilizatorului.
Pentru aplicarea pragurilor de acces de pe rețelele sociale și platformele video vizate de articolul 6, proiectul cere soluții europene certificate de verificare a vârstei. Pentru alte obligații de siguranță sunt permise și alte metode, dacă respectă cerințele de protecție a datelor, precizie și nediscriminare.
Platformele sociale ar trebui să folosească un furnizor terț pentru verificarea vârstei
Un înalt oficial al Comisiei Europene a explicat că platformele pot alege un furnizor, cu condiția ca soluția acestuia să fie certificată și conformă cerințelor europene de protecție a vieții private.
„Companiile de social media nu pot avea propriul sistem de verificare a vârstei, ci trebuie să se bazeze pe verificarea vârstei realizată de un terț, pentru a evita orice conflict de interese”, a declarat acesta.
Articolul 29 prevede utilizarea unei soluții europene de verificare care folosește o atestare a vârstei furnizată de un terț și certificată conform viitoarei scheme europene.
Oficialul a precizat că pot exista atât soluții private, cât și portofele digitale de identitate, cu respectarea specificațiilor comune.
Ce ar afla platforma despre utilizator
Mecanismul descris se bazează pe „zero-knowledge proof”, prin care serviciul primește confirmarea îndeplinirii unui prag fără să primească documentele care au stat la baza verificării.
Articolul 28 prevede că „Soluțiile de asigurare a vârstei nu permit identificarea utilizatorului și nici localizarea, urmărirea, țintirea, afișarea de publicitate către acesta sau profilarea sa în niciun scop.”
Datele trebuie limitate la ceea ce este strict necesar pentru verificarea pragurilor. În anumite situații, proiectul permite păstrarea unui semnal minimal la nivelul contului, pentru evitarea verificărilor repetate.
Dacă un sistem de operare a obținut un semnal de vârstă conform cerințelor, articolul 29 prevede transmiterea acestuia către serviciile care au nevoie de el, după obținerea consimțământului utilizatorului.
Pentru rezultatele greșite ale evaluării vârstei, furnizorii ar trebui să ofere o procedură de contestare electronică și gratuită.
Școlile ar putea emite dovezi digitale de vârstă, în sistemele organizate de state
Oficialii au precizat că verificarea nu presupune ca fiecare copil să dețină neapărat un pașaport sau un act de identitate.
„Verificarea vârstei nu înseamnă că fiecare copil trebuie să aibă un act de identitate sau un pașaport”, a mai precizat reprezentantul UE.
Acesta a menționat instituții care cunosc vârsta copilului, inclusiv școala, și a descris un posibil mecanism: „Părintele copilului, în acest caz sub 15 ani, solicită o dovadă a vârstei, de exemplu de la școală. Școala emite, prin semnătură digitală, un token anonim, care devine tokenul de verificare a vârstei.”
Școlile au fost prezentate ca exemplu de posibil emitent, nu ca instituții asupra cărora propunerea stabilește deja o obligație generală de emitere.
Articolul 31 pune în sarcina statelor membre asigurarea mijloacelor de obținere a dovezii și a cel puțin unei soluții europene gratuite de verificare a vârstei.
„Există multe puncte în care poate fi organizată emiterea fiabilă a unor asemenea tokenuri. Este responsabilitatea statelor membre”, conform sursei citate.
Cum s-ar verifica responsabilitatea părintească
Pentru conturile restrânse trebuie stabilit și dacă adultul are responsabilitate părintească asupra copilului.
În explicațiile privind mini-conturile, oficialul a menționat o verificare bazată pe declarația adultului, care ar putea fi detaliată ulterior prin reguli suplimentare.
Articolul 26 permite folosirea informațiilor din sisteme oficiale, a unor indicii deja deținute de serviciu și, în condițiile textului, a declarației adultului. Furnizorul trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a verifica exercitarea responsabilității părintești atunci când folosește declarația.
Articolul 31 cere statelor un mijloc electronic gratuit de atestare, care să nu dezvăluie alte informații decât confirmarea existenței responsabilității părintești.
Sunt prevăzute și alternative pentru persoanele care nu pot folosi documentele standard, precum și accesibilitate pentru familiile cu competențe digitale reduse, persoane cu dizabilități sau aflate în situații vulnerabile.
Comisia recunoaște că sistemele pot fi ocolite
Întrebați cum poate fi împiedicată transmiterea unei dovezi anonime către altă persoană, oficialii au recunoscut că implementarea nu elimină toate posibilitățile de ocolire.
„Acceptăm, cel puțin inițial, o marjă de eroare acceptabilă în implementare”, a declarat oficialul, care a explicat și relația dintre această limită și protejarea vieții private: „Atunci când accepți să proiectezi un sistem care protejează viața privată, accepți și că unii copii ingenioși vor avea idei.”
Acesta a precizat: „Nu este vorba despre controlarea fiecărui individ, a fiecărei familii și a ceea ce fac. De aceea, toate instrumentele sunt concepute cu un nivel foarte ridicat de protecție a vieții private.”
Analiza de impact care însoțește proiectul discută, de asemenea, ocolirea restricțiilor și riscul migrării către servicii care nu intră sub regula vârstei minime.
Pragul de 15 ani nu se aplică automat chatboților AI
Oficialii au precizat că regimul chatboților AI este diferit de cel al conturilor personale pe rețele sociale.
„Companiile sunt cele care stabilesc limita de vârstă”, a explicat un înalt oficial al Comisiei Europene, cu referire la accesul la chatboți. Dacă serviciul este deschis minorilor, experiența oferită trebuie să fie adecvată vârstei și să respecte protecțiile propuse.
În document, articolul 14 cere ca accesul copiilor sub 13 ani la companionii AI și chatboții conversaționali generali vizați să fie activat și controlat prin instrumentele pentru părinți.
Același articol vizează: „Caracteristicile de proiectare și comportamentele sistemului care simulează relații interpersonale susceptibile să creeze dependențe emoționale.”
Implicit, sistemul nu ar trebui să utilizeze informații sau analize din conversațiile anterioare ale minorului în interacțiunile ulterioare, cu excepția necesară protejării siguranței acestuia.
Oficialul UE a indicat dezactivarea memoriei conversațiilor drept una dintre funcțiile importante ale propunerii. Pentru chatboții integrați în rețele sociale, platforme video sau jocuri, articolul 14 prevede că nu trebuie activați automat, afișați proeminent sau promovați către minori. Copiii trebuie să îi poată dezactiva ușor.
Regulile se aplică serviciului, nu automat tuturor produselor unei companii
Oficialii au explicat că încadrarea se face pentru fiecare serviciu. „Regulamentul, la fel ca DSA, se aplică serviciu cu serviciu. Nu este un regulament care se aplică firmă cu firmă”, a precizat reprezentantul CE.
În privința AI, au fost diferențiate serviciile conversaționale generale, companionii AI și aplicațiile specializate pentru activități profesionale sau industriale.
Propunerea definește chatboții conversaționali generali prin capacitatea de a oferi asistență în mai multe domenii și pentru mai multe sarcini. Sunt excluse din această definiție sistemele limitate la un serviciu specializat, o sarcină sau un set prestabilit de funcții.
Rolul profesorilor și al școlilor: educație digitală și sprijin
Reprezentantul Comisiei Europene a subliniat că inițiativa include și măsuri care nu sunt adresate platformelor, ci școlilor, părinților și societății civile.
„Interdicțiile sunt importante, în special pentru platforme. Dar este la fel de importantă o schimbare de mentalitate, iar școlile au un rol foarte mare de jucat”, a declarat acesta.
Comunicarea Comisiei anunță un pachet pentru educație: „Comisia va adopta un pachet pentru educație pentru a sprijini școlile în eforturile lor de a promova competențele digitale și de inteligență artificială, de a crește gradul de conștientizare și de a consolida reziliența minorilor, inclusiv prin pregătirea profesorilor și a directorilor de școli cu privire la impactul «Social Media+» asupra sănătății mintale și dezvoltării cognitive.”
Documentul menționează cadrul UE–OCDE pentru alfabetizarea în domeniul AI, strategii ale școlilor pentru bunăstarea digitală și infrastructură educațională sigură.
Sunt anunțate și îndrumări pentru copii, părinți, educatori și școli privind identificarea timpurie a efectelor negative, accesul adecvat vârstei și utilizarea în siguranță a chatboților.
Protecțiile pentru minori continuă și după 15 ani
Posibilitatea unui cont propriu de la 15 ani nu înlătură obligațiile de siguranță pentru utilizatorii sub 18 ani.
Articolul 9 vizează funcțiile care încurajează utilizarea compulsivă sau excesivă, inclusiv consumul neîntrerupt fără pauze reale și mecanismele care penalizează absența de pe platformă.
Măsurile de limitare și întrerupere a utilizării trebuie concepute astfel încât „să protejeze timpul petrecut la școală și orele esențiale de somn ale minorilor.”
Articolul 10 cere prioritate pentru preferințele exprimate explicit și posibilitatea de a alege cel puțin o variantă de recomandare fără profilare.
Articolele 11 și 12 prevăd setări sigure implicite, limitarea vizibilității conținutului minorului și aprobarea contactelor și a adăugării în grupuri.
Jocurile și magazinele de aplicații au obligații distincte
Articolul 15 prevede protecții pentru jocurile online împotriva utilizării compulsive și a contactelor riscante. Sub 13 ani, accesul ar trebui activat și controlat prin instrumentele parentale.
Furnizorii trebuie să prevină folosirea jocului pentru a-i atrage pe copii spre contacte pe alte servicii care le pot pune în pericol siguranța.
Pentru magazinele de aplicații, articolul 16 prevede clasificarea pe vârste și blocarea accesului sau cumpărării aplicațiilor nepotrivite: „Furnizorii magazinelor de aplicații software nu permit minorilor să acceseze sau să cumpere aplicații software nepotrivite vârstei lor, în conformitate cu sistemul de clasificare pe vârste.”
Propunerea include elaborarea unor coduri de conduită pentru clasificări și jocuri.
Conturile deja existente ar urma să fie verificate
Articolul 6 prevede identificarea, în șase luni de la aplicarea regulamentului, a conturilor existente ale utilizatorilor sub 15 ani, pentru serviciile vizate.
Textul cere dezactivarea conturilor identificate sub prag sau pentru care vârsta nu poate fi stabilită. Separat, proiectul permite conturile restrânse create de părinți pentru copiii de 13–14 ani.
Articolul 32 permite evitarea unei verificări suplimentare atunci când furnizorul poate stabili cu un grad ridicat de încredere că utilizatorul a atins vârsta minimă.
Comunicarea Comisiei descrie abordarea drept: „Verificări proporționale, nu o verificare retrospectivă generalizată a vârstei.”
Aplicarea regulilor ar folosi structurile DSA și AI Act
Comisia nu intenționează să creeze o structură separată exclusiv pentru EU Kids Act, potrivit explicațiilor oferite.
„Nu vom crea o structură specifică pentru Kids Act. Din motive de eficiență, vom folosi cele două structuri de aplicare existente”, a declarat reprezentantul Comisiei Europene, referindu-se la mecanismele DSA și AI Act.
Investigațiile deja deschise în baza DSA ar urma să continue.
Pentru rețelele sociale și platformele video foarte mari vizate, articolul 5 cere planuri de conformitate și audituri independente, cu expertiză inclusiv în drepturile copilului, pediatrie, psihiatrie infantilă, verificarea vârstei și protecția datelor.
Textul precizează că raportul de audit și reacția Comisiei nu reprezintă, prin ele însele, o constatare a conformității și nu limitează puterile de intervenție ale Comisiei.
Nu este prevăzută posibilitatea ca un stat să aleagă neparticiparea
Întrebați despre posibilitatea unei derogări naționale de tip „opt-out”, oficialii au răspuns că propunerea urmărește armonizarea maximă în domeniul reglementat.
„Pot statele membre să deroge? Nu. După cum am spus, acesta este un regulament de armonizare maximă, bazat pe articolul 114 din tratat”, a declarat un înalt oficial al Comisiei Europene.
Acesta a precizat că textul este în continuare o propunere, supusă dezbaterii și deciziei colegiuitorilor.
Calendarul: o estimare de 8-12 luni pentru negocieri, nu un termen stabilit
Un înalt oficial al Comisiei Europene a estimat că negocierile s-ar putea desfășura într-un interval de 8-12 luni, subliniind că evaluarea se bazează pe experiența sa: „Ar putea fi mai repede, ar putea dura puțin mai mult.”
Nu a fost anunțată o dată obligatorie de încheiere a negocierilor.
Articolul 43 propune intrarea în vigoare la 20 de zile după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și aplicarea generală după încă șase luni, cu termene distincte pentru anumite articole.
Analiza de impact recunoaște riscuri și efecte care depind de implementare
Documentul care însoțește propunerea precizează că beneficiile estimate depind de funcționarea verificării vârstei, de respectarea obligațiilor de către furnizori și de aplicarea la timp a normelor.
Acesta avertizează asupra migrării copiilor către alte servicii și recunoaște că unii minori folosesc mediul online pentru informații, comunități și sprijin.
„Pentru unii copii și adolescenți, mediile online pot oferi acces la informații despre sănătatea mintală, comunități de persoane de aceeași vârstă sau sprijin în situații de criză, care pot părea mai accesibile decât alternativele offline”, arată analiza.
În discutarea cercetărilor despre accesul timpuriu și dificultățile ulterioare, documentul distinge între asociere și „dovada definitivă a unui efect cauzal specific vârstei”.
Pentru sprijinul copiilor, articolul 33 prevede strategii naționale și acces gratuit și confidențial la canale de asistență. Articolul 19 cere platformelor mecanisme de raportare accesibile minorilor și tratarea sesizărilor lor cu prioritate, fără întârzieri nejustificate.
Foto: ID 474851681 | School © VLMstock | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
