„Contează dacă un elev ajunge la un liceu de top și acolo nu mai găsește profesori de top, ci doar pensionari rămași din pasiune sau inerție?” Întrebarea este lansată de fosta secretară de stat din educație Mihaela Popa, după ce PNL, PSD și USR au anunțat că au depus la Parlament trei proiecte de lege pentru ca admiterea dublă la liceu să fie amânată sau desființată prin lege.
„Și acum, revenind la marea dezbatere despre câte examene trebuie să dea un copil de 14 ani: cam câte? Contează? Contează dacă un elev ajunge la un liceu de top și acolo nu mai găsește profesori de top, ci doar pensionari rămași din pasiune sau inerție?”, spune Mihaela Popa, ea însăși pensionară după o carieră de profesoară de matematică.
„Nu cumva e o dezbatere în vânt, atât timp cât nu există politici publice de a atrage tinerii în această meserie, astfel încât să nu mai avem licee bune sau licee slabe, ci doar licee? Nu e ceva fals în heirupismul politicienilor știind că un sfert dintre copiii noștri se pierd pe drum până la 14 ani și că jumătatea rurală nu mai are profesori?”, continuă Mihaela Popa.
Fosta secretară de stat din Ministerul Educației întreabă „cât de ipocriți să fiți să puneți presiune pe un copil de 14 ani, dar în același timp să renunți la examenele de la facultate, să lași să funcționeze fabricile de diplome, să renunți la angajări pe meritocrație, să promovezi în fruntea țării analfabeți, corigenți și pe toți cei neperformanți în sistemul educațional?”
Continuati voi….
5 comments
Un liceu de top fără profesori de top este nu există.
ce înseamnă „profesor de top”? ce ii califica sa fie „de top”? de unde această sintagma? nu facem toti aceleași facultăți? nu trecem toti prin aceleași examene? „de top”…
„De top”, adică de vârf, cel care, prin rezultatele elevilor pregătiți de acel de top, sunt de excepție.
Sunt rezultate reizate și recunoscute după câțiva ani de activitate.
Desigur experiența contează.
Afirmația „că toți am făcut o facultate”, nu este suficienta. Dovada ca la examenele de definitivat nu toți obțin nota 10. Elevii și părințiii își pun întrebarea „dacă el sau ea a luat 3 la acest examen cum poate preda la clasa”
Deci, sintagma este justificată.
Modalitatea de selecție a celor care întra în sistemul de învățământ preuniversitar este deficitară.
Licee de top pentru că primesc elevi cu medii de admitere mari și pentru că – fiți cinstiți!! – se copiază pe rupte la examenele finale. Anul trecut s-au scurs subiecte fix de la licee și colegii de top, la bacalaureat, se mai aude ceva? Batista pe țambal, promovabilitate 100%, licee și colegii ”de top”.
Hai că începeți iar cu placa veche.
1. Profesorii în vârstă au experiență. Poate credeți că nu contează, că entuziasmul tinerilor va întrece orice experiență, că-s mai aproape de vârsta elevilor. Nu funcționează așa.
2. Nu tot ce e nou e automat mai bun. Dovada, nenumăratele reforme care doar au distrus, nepunând nimic în loc. Avem 3 legi ale învățământului în 30 de ani, niciuna aplicată în totalitate, toate mutilate aproape imediat prin nenumărate amendamente. Vi se pare că învățământul e acum mai bun, după toate ”reformele” astea? România pune mereu căruța înaintea boilor.
3. Un profesor poate avea o carieră de 40 de ani, poate chiar mai mult (mai sunt încă învățători care au intrat în sistem doar cu liceul pedagogic, ei poate prin și 50 de ani de carieră). UNDE vreți să apară noi locuri, când populația școlară se reduce constant?! Nu mai punem aberațiile lui David, care au decimat mii de clase și catedrele aferente.
4. Dacă ați fi cinstiți cu voi înșivă, ați recunoaște că avem generații din ce în ce mai slabe intelectual (cu excepțiile de rigoare). Chiar aveți impresia că un candidat mediu dotat intelectual care a trecut prin școală și apoi prin facultate în ultimii 15 ani e undeva aproape de nivelul unui profesor care a făcut școala ”pe bune” înainte sau imediat după revoluție?…. Eu văd ce pleacă din clasa a 12-a, cu pretenții de facultate. Sunt foarte puțini cei care chiar pot și vor să facă ceva și foarte mulți cei care nu vor, nu pot dar au pretenții. Și ei vor ajunge pe undeva, poate chiar în învățământ. Cu ei vreți să-i înlocuiți pe cei de 50-60 de ani care, cum zice vorba, chiar și-au tocit coatele hainelor pe băncile școlii?
Ne tot dăm cu fundul de pământ că să vină tinerii în sistem. Cei care ar trebui să vină sunt goniți de salarizare și condiții. Cei care încă vor să vină nu sunt neapărat cei mai buni. Și mai sunt și idealiștii, cum am fost toți înainte de a înțelege într-un final realitatea cruntă: cu o floare nu se face primăvară, și florile nu-s profesorii, ci elevii.