Ministerul Educației și Cercetării „a luat act” de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție ca Ramona Lile, rector ales, dar neconfirmat în funcție la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad (UAV), să fie numită în acest post ocupat între timp de altcineva. Ministerul așteaptă motivarea și va trebui să pună în practică decizia instanței, a spus pentru Edupedu.ro, miercuri, Gigel Paraschiv, secretar de stat în Ministerul Educației.
Amintim, Înalta Curte a impus numirea Ramonei Lile, pentru care există decizie de plagiat, în funcția de rector al Universității Aurel Vlaicu din Arad, funcție pentru care primise decizie de „neconfirmare” după alegerile din 2023.
- Gigel Paraschiv, pentru Edupedu.ro: „Am luat act de decizia instanței. Așteptăm motivarea și nu ne rămâne decât să punem în practică ceea ce instanța a decis”.
Ramona Lile, fost rector al Universității Aurel Vlaicu (UAV) din Arad, care a câștigat un nou mandat în 2023, dar nu a fost numită pe post din cauza unei decizii de plagiat în cazul său, trebuie numită acum, după mai bine de doi ani, în această funcție, ocupată între timp de altcineva. Așa a decis luni, 9 februarie, Înalta Curte de Casație și Justiție, care a admis un recurs în acest sens al Ramonei Lile. – Edupedu.ro a scris, miercuri, pe larg despre această situație extraordinară din învățământul superior românesc.
În învățământul superior românesc s-a mai înregistrat o situație similară, în care un rector a fost renumit pe post după ce a câștigat procese cu autoritățile. Dacă, în cazul Ramonei Lile, a fost vorba despre neconfirmarea în funcție, pentru un al patrulea mandat de rector, în urma unor alegeri câștigate de ea, în cazul precedent a fost vorba despre reinstalarea ca rector în urma unei revocări din această funcție.
Este situația actualului rector al Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu. Aceasta a mai fost desemnată rector și în 2014, dar a rămas în funcție până în 2017. Ea a revenit pe post în 2022, în urma unei decizii a instanței, după ce ea a contestat o decizia de revocare din 2017, după cum a relatat Gazeta de Sud. Cel care o înlocuise, Sorin Purec, a apelat la rândul său la instanță, ceea ce a complicat situația managementului universității din Târgu Jiu până când Luminița Popescu a câștigat alegerile din prima parte a anului 2024.
Redacția
Mihai Peticilă
Ștefan Lefter
Diana Ghimiși
G4Media.ro
2 comments
Oricum, învățământul superior de prin zona de Vest a țării e plin de anomalii.
La Oradea nu v-ati uitat vreo clipa? La super-mega prolifica consoarta de rectoras? La colege ale acesteia, dovedite plagiatoare, dar pe cai mari, in aceeași Universitate? La mulți alți producători de maculatura, compilatii banale intrate insa in malaxorul paper & citation mills, pentru a umfla cifrele la cote ireale?
Deoarece in ziua de azi lumea merge pe principiul „publish or perish”, se produce tot mai multă maculatura, tot mai putina cunoaștere, si imens de multe citări false. Totul a ajuns la un nivel mult prea greu de suportat, dezvoltarea științei reale este într-un imens pericol.
Sunt cazuri, tot in zona de Vest a țării, de tineri analfabeti, putin peste 20 de ani, care sunt promovați ca geniali cercetători, doar pentru ca știu… sa folosesca instrumente generative. Oameni care nu sunt capabili sa rezolve un sistem de ecuații liniare, dar care debitează formule in algoritmi ML. Si nimeni nu spune nimic…
În alte țări, instrumente ca PubPeer ori Retractionwatch sunt recunoscute prin legislație, la noi comisiile de etică sunt așa timide că nu se pot autosesiza, uneori nici după ce cazuri flagrante explodează în presă. Nici responsabilii cu cercetarea nu văd niciodată nimic. Din când în când apar articole de sinteză în care se fac referiri la fraudă în care România este mai mereu menționată. Probabil n-au văzut, prea ocupați fiind, că altfel se activau imediat!
Ca fapt divers, doamna de la Oradea pomenită în articol are h = 78 în GoogleAcademic, însă este mică pe lângă una dintre campioanele fraudei din vestul României: are h = 87 în GoogleAcademic și-a reușit ceea ce puțini au reușit: să fondeze o revistă FAKE indexată în WoS Cc pentru câțiva ani. Din revistă nu s-a publicat nimic pe hârtie, niciun număr, varianta electronică a dispărut de pe site-ul de hosting (hostuirea era pe numele unei persoane, nu al universității), era raportată fals și vag ca funcționând sub auspiciile University of Timișoara (care dintre ele?). Toți prietenii ei erau în board-urile de redacție (revista avea: International Editorial Board, Editorial Staff și Editorial Advisory Board în 2015, iar în 2017 avea și un … Local Editorial Board), împușcând astfel 3 poziții de editor la reviste ISI în autoevaluare.
Mai nou, „cercetătoarea” este raportată pe PubPeer pentru că, pe lângă articolele retrase, la vreo douăzeci de articole, din calitate de reviewer recomandă citarea unui pachet de articole de-ale ei (mai are doi ciraci pe care i-a înălțat în Hirsch prin aceleași metodele și care și ei sunt revieweri și recomandă, ca din întâmplare, să fie citate aceleași 6 articole, indiferent de subiectul articolului recenzat). Are de vreo 3 decenii salariu de merit, când își face autoevaluarea, adună mai multe puncte decât toți ceilalți din facultatea ei la un loc. Va ieși la pensie în curând, fără ca cineva s-o fi văzut lucrând într-un laborator de cercetare. Doar frauda produsă prin fake-revistă, citările flagrant de nepotrivite cu articolele în care apar, promovările și premierile pe baza tromboanelor științifice este la nivel de multe zeci de mii pe RON/lună (doar 4 salarii de merit pentru profesorii „productivi” depășesc ușor 100.000 RON, dar sunt mai multe). Corpul de control al ministrului educației nu va vedea nimic, cei de la UEFISCDI și alte organisme care finanțează proiecte nu văd nimic în neregulă când examinează dosare de eligibilitate. Poate n-au conexiune la Internet. Poate suntem atenți cum dl Bolojan are bănuieli că nu toți românii cu handicap chiar au handicap – nici n-o să-i găsească pentru că mulți, cu handicap de obraz, stau cuminți și performează prin universități. Și ăsta e doar un caz. Mai sunt și juni mediciniști angajați la catedra sau facultatea tatălui și care la 3-4 ani după absolvire pun pe masă dosare de abilitare, tineri chagpt-iști cărora le crește Hirsch-ul mai repede decât al unor întregi echipe de cercetare din Occident și câte și mai câte.