Greva profesorilor, prima lebădă neagră pentru Ciolacu. PSD se pregătește să guverneze în premieră cu probleme sociale masive

Cu 2.400 de lei net salariul pentru profesorii debutanți, greva era doar o chestiune de timp. Ciolacu decontează acum, chiar dinainte să preia mandatul de premier, lipsa oricărei reforme a coaliției pe care o co-prezidează. Epoca în care banii de la UE curg fără efort și fără obligații s-a terminat, iar pentru PSD e o premieră îngrijorătoare în ultimii 19 ani: preia guvernarea când societatea stă să explodeze.

Greva anunțată de sindicate e lebăda neagră inevitabilă într-o țară în care reformele necesare ca apa în deșert sunt mimate prost de 18 luni de o coaliție care are oroare de schimbarea status-quo-ului. Oricât de nedrept li se pare PSD-iștilor că se întâmplă fix pe mandatul lor, realitatea e că ei înșiși au contribuit, alături de liberali și de Iohannis, la acumularea tensiunilor și dezechilibrelor din societate.

Când inflația a ajuns și la 17%, când un profesor debutant câștigă 2.400 de lei față de cei aproape 7.000 de lei ai unui un judecător stagiar, când sinecuriștii de partid au ajuns să câștige sume obscene, e logic că o parte a societății e aproape de clocot.

Liderii de sindicat au simțit momentul și au țintit călcâiul lui Ahile: examenele naționale (admiterea la liceu și Bac-ul). Și-au betonat greva cu un referendum în rândul profesorilor și zeci de cereri formale de rezolvare a situației ignorate de guvernanți. Ceea ce clasa politică percepe drept șantaj e de fapt o decizie managerială corectă a sindicaliștilor: au găsit fereastra de oportunitate.

Apariția lebedei negre a produs deja primele efecte politice. Iohannis, creatorul de facto al coaliției antireformiste, a arătat direct cu degetul spre PSD. Mai precis, spre Ministerul Muncii, căruia i-a cerut să rezolve ”un pic mai repede” noua lege a salarizării. Și, prin extensie, către viitorul premier de la PSD, care va avea pe cap rezolvarea situației din educației.

Cu aroganța marcă înregistrată, președintele Iohannis a respins orice legătură între situația catastrofală din educație și proiectul lui de suflet, România educată. Formal, așa e: salarizarea profesorilor nu face obiectul proiectelor de legi ale educației. Dar guvernele moșite de Iohannis în ultimii trei ani și jumătate (Orban, Cîțu, Ciucă și probabil Ciolacu) au avut timp suficient să refacă grilele de salarizare, să reformeze administrația publică, să prioritizeze educația așa cum tot cere sforăitor șeful statului.

Cinismul lui Iohannis e total. Nu a urmărit nici o secundă binele sistemului public de educație. Dimpotrivă. Proiectele de lege și deciziile luate de miniștrii Cîmpeanu și Deca indică un comportament complet distructiv față de școala de stat, în beneficiul privaților din domeniu. E cam ce se întâmplă și cu sistemul public de sănătate.

Dacă i-ar fi păsat cât de puțin de soarta educației, președintele României Educate s-ar fi legat cu lanțuri de gardul de la Cotroceni, ar fi făcut presiuni publice ca să își determine propriile guverne să așeze educația printre prioritățile statului: salarii decente pentru profesori, condiții bune pentru elevi, concurență reală în școli. Evident, nimic nu s-a întâmplat. Turistul din Sibiu a dormit confortabil 8 ani și jumătate la Cotroceni. A fost atent doar la interesele nelegitime ale mafiilor din educație, ale rectorilor transformați în feudali atotputernici. Nimic pentru elevi, nimic pentru profesori.

Citește articolul complet pe G4Media.ro