Ministrul Educației, Ligia Deca, a explicat ce înseamnă eroarea materială de citare care a fost introdusă ca excepție de la normele de etică universitară, într-un amendament propus de PSD și adoptat, la finalul dezbaterii proiectul legii învățământului superior din Comisia de învățământ din Camera Deputaților. Ligia Deca a intervenit după o critică a USR, care a susținut că „practic, noi putem să luăm niște texte la întâmplare, le copiem, le reformulăm și la final, dacă am fost prinși că am plagiat, spunem că a fost o eroare de citare“.
Ligia Deca a declarat că „așa sunt, erori materiale de citare. Nu putem să spunem că atunci când cineva a citat o lucrare și a spus pagina 11 în loc de pagina 12 intenționează să fure. Este vorba despre o eroare materială de citare și am mare încredere în organismele care judecă sesizările de plagiat că pot să facă diferența între o eroare materială de citare și alte tipuri de fenomene de nerespectare a normelor de integritate“.
USR a susținut că legea învățământului universitar nu este pentru studenți sau profesori, ci pentru rectori și pentru plagiatori.
„Studenților nu li s-au asigurat locuri de practică, pentru profesori nu am văzut schimbări sau lucruri care să-i ajute. Ceea ce am văzut, în schimb, a fost poate pentru lecturi cu numărul de mandate sau pentru plagiatori. Am rămas șocați că s-a votat mai devreme în comisie faptul că acele erori de citare nu mai sunt considerate plagiat. Deci, practic, noi putem să luăm niște texte la întâmplare, le copiem, le reformulăm și la final, dacă am fost prinși, ca am plagiat, spunem că a fost o eroare de citare când, de fapt, acela este plagiat 100%. Știam câte probleme există în aceste partide, în PNL, PSD, am văzut de 100 de ori, cu plagiatele se încearcă acoperirea lor, se face presiune în Parlament să îi ajutăm, dar totuși, până unde mergem și pentru cine este această lege?“
Răspunsul Ligiei Deca:
„Ați menționat numărul de locuri de practică creștem procentul de locuri de practică pe care universitățile se obligă să-l asigure studenților. Da, de la 30% cât este în legea actuală, la 50%. În ceea ce privește erorile materiale, așa sunt, erori materiale de citare. Nu putem să spunem că atunci când cineva a citat o lucrare și a spus pagina 11 în loc de pagina 12, intenționează să fure. Este vorba despre o eroare materială de citare și am mare încredere în organismele care judecă sesizările de plagiat că pot să facă diferența între o eroare materială de citare și alte tipuri de fenomene de nerespectare a normelor de integritate.
În ceea ce privește beneficiarii acestei legi, cred că, pe de o parte, un beneficiar important este societatea în ansamblu și mediul economic. Vorbim despre rută completă de învățământ dual, vorbim despre o mai mare potrivire a programelor de studii cu nevoile pieței muncii, vorbim despre un capitol întreg de susținere a internaționalizării învățământului superior, vorbim despre facilități pentru studenți, preluate din amendamentele federațiilor studențești în mai multe rânduri. Drept urmare, înțeleg dialogul politic și nevoia de declarații politice, însă noi credem că varianta legii de învățământ superior va aduce o îmbunătățire în sistem“.
Citește și:
Excepții la normele de etică universitară, votate de Comisia de învățământ a Camerei Deputaților în proiectul legii Educației, la propunerea PSD
Proiectul de lege a învățământului universitar a fost aprobat de comisia de învățământ a Camerei Deputaților: Erorile materiale de citare apar ca excepții la normele de etică universitară, au fost introduse amenzi pentru persoanele care cumpără sau vând lucrări de licență, masterat, doctorat
Ș.L.
Mihai Peticilă
8 comments
…va rog frumos, eu pricep mai greu , poate cineva sa-mi explice? Adica problema intr-un plagiat e ca nu corespunde pagina de la care s-a copiat? Daca unul a copiat 45 de pagini, de exemplu(trist exemplu…) si in nota de subsol, pentru ca e totusi vorba de un om onest, a scris – dupa X, cartea y, si aici nu pune pg 40-85 de unde a copiat, ci pune 21-66, inseamna ca el nu a avut intentia de a plagia? Inteleg bine? Intr-adevar, logica si psihologia devin problematice…
In primul rand COORDONATORII DE DOCTORATE sunt primii care ar trebui sa fie cercetati si analizati. Cati dintre ei au cu adevarat abilitatea si calitatea unui indrumator de doctorat , cati au facut pe genunchi dotoratele la Chisinau, apoi vin si isi dau aere de mari universitari cand de fapt sunt niste incompetenti lipsiti de orice calitate universitara.
Multi dintre ei NU sunt cu adevarat indrumatori de doctorat sunt doar niste angajati la stat care nu fac decat sa profite de dorinta unora de a deveni doctori .
Cat despre doctoranzi sunt doua tipuri de doctoranzi:
Un tip de doctorand care nu are ce cauta la doctorat, dar care are ambitii mari si este dispus sa dea spaga pentru a obtine titlul de doctor si functiile ce deriva din el, el este cel mai nociv sistemul academic pentru ca el va perpetua viciul si viciile unui astfel de doctorat furat, pe munca altor colegi sau direct plagiat.
Si un tip de doctorand care vine din pasiune si o anumita evolutie necesara probabil specializarii , dar care sunt marginalizati si desconsiderati de indrumatorii de doctorate, pentru ca ei vor sa faca „PE BUNE” si acest pe bune nu este compatibil cu dorinta indrumatorilor de a face bani (prin spaga) si faima pe spatele dotorandului .
Sistemul doctoratelor este viciat din temelii
Degeaba gasesti lucrari palgiate daca nu opresti de la sursa sa nu se mai poata produce astfel de doctorate si atunci trebuie sa ajungi la indrumatori .
Dar cine este in masura sa faca asta si cine are cu adevrat curajul sa faca sta cand toti sunt intr-un crec vicios
Cei care au sub 1000 citări nu ar trebui lăsați să conducă doctorate!
Citările sunt singurul criteriu relevat în cercetare!
Dacă tu nu dovedești că poți face cercetare de calitate, atunci cum vrei să arăți altora cum se face cercetarea?!
Daca legea le va permite sa se acopere plagiatele cu erori de kiki atunci hotia este binecuvantata oficial.
La cat s-a furat cu doctoratele astea ar trebui sa existe o politica de toleranta zero. Adica te-am prins cu un citat gresit, pagina X in loc de pagina Y, autorul A in loc de B, te-am fript.
Un cercetator atent la detalii nu ar trebui sa aiba erori de genul asta in lucrare.
Cine trebuie să aplice această toleranță zero? Nu cumva coordonatorul lucrării? Nu cumva universitarii?
Acolo trebuie căutate și rezolvate problemele …
Cei care plagiază nu dau citate greșit ci pretind că ideile prezentate sunt ale lor fără să prezinte sursa. Ca urmare acesta reprezintă un furt intelectual. Dacă citează greșit este nu pretinde că este ideea lui ci doar indică o sursă greșită. Este un alt tip de eroare dar nu este furt. Furtul în schimb (care în cazul de față este plagiatul) ar trebui să fie aspru pedepsit, în funcție de gravitatea lui.
Cand se face tehnoredactarea oricarei teze nu se admit erori. Si la corectura finala la fel. Exista zeci de smecherii pentru a se acoperi furtul de idei. Dl Daniel aveti probleme de redactare a frazei, ori citeaza gresit ori este….