Pandemia va ține suficient de mult încât ne va schimba modul de gândire. Va rezista cel care și-o schimbă mai repede în sensul adaptării.
Cum cred eu că va trebui să arate sistemul de educație din România astfel încât să nu devenim numai cumpărători de inteligență ci și furnizori de inteligență ai acestei lumi aflate în plină transformare.
Plecăm de la ipoteza că nu putem trăi fără educație.
Educația o poți dobândi în diverse moduri dar cel mai adesea este legată de școală. Atunci nu vom supraviețui fără școală, atunci să facem tot posibilul să avem acces la școală. Pentru orice variantă a școlii, în următorii ani e nevoie să învățăm să respectăm reguli. Dacă acesta va fi sacrificiul pe care trebuie să-l facem pentru a avea acces la școală atunci să stabilim clar aceste reguli, să le cunoaștem, să fim conștienți că încălcarea lor ne poate opri în timp.
Dacă va fi nevoie să vedem copii de grădiniță intrând în sala de clasă la distanța de 2 metri unul de altul, trecând unul pe lângă celălalt fără să se atingă, să nu-și mai împrumute jucăriile, să nu mai împartă sandwich-ul cu prietenul, atunci asta vom învăța și îi vom învăța să facă. Dar ce educație mai e și asta fără socializare așa cum o știm cu toții? Noțiunea de socializare va căpăta o nouă perspectivă.
Dacă a face curățenie tot timpul, toți cei prezenți în școală – nimic nu ne va opri să o facem știind că asta poate fi parte din soluție.
O să spunem că e imposibil, însă eu cred că teama de a rămâne fără acces la școală e mai mare decât dificultatea de a respecta reguli, chiar cazone.
De asemenea cred că va trebui să învățăm în orice condiții. Dacă sursa de educație este virtuală să o folosim la maxim, dacă avem un timp scurt de comunicare reală să nu ne pierdem în amănunte. Avem la dispoziție mijloace să învățăm, haideți să le valorificăm eficient! Ne va fi interzis să ajungem la școală? Vom aduce școala la noi.
Să fim conștienți de ce învățăm: pentru adaptare, pentru supraviețuire în competiția științifică, economică, sanitară. Dar această competiție se poate câștiga doar de oameni versatili într-o lume cu provocări în creștere.
Oare cei care conduc astăzi educația în România sunt conștienți de toate acestea? Sunt conștienți de marea responsabilitate pe care o au? Își imaginează ei absolventul de mâine? Actul de administrare al sistemului de educație nu este suficient.
Niciun sacrificiu nu e prea mare pentru educație, istoria ne-o va confirma.
Despre autor:
Sunt Măndița Baias, profesor de fizică la Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir” și la Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, Baia Mare. Sunt membră a Comisiei Naționale pentru Politici Publice pentru Educație a PLUS, coordonată de Ștefan Pălărie. Problemele școlii sunt multe și ne aflăm în punctul în care ori evoluăm, ori vom rămâne în urma lumii civilizate. Împreună cu colegii din echipă încercăm să găsim soluțiile cele mai bune pentru educația din România.
C.I.
Redacția
Raluca Pantazi
2 comments
Pandemia nu trebuie să devină sau să impună o normalitate a ei. Perioada de izolare și restricții ( purtarea măștilor) are sens până la pragul psihologic și până la slăbirea puterii de contagiere.. Dincolo de asta avem de-a face cu încă o boală cu care va trebui să ne obișnuim nu ferindu-ne și căutând vaccinuri imposibile, rezolvând simptome, ci imunizându-ne, mai exact căutând să trăim cât mai sănătos posibil ca să nu ajungem la simptome. Adevărata educație de fapt, ar trebui să fie în direcția reconectării cu natura și a descoperirii capacităților individuale de apărare; în direcția dezvoltării unei conștiințe în stare să vadă că o ființă umană completă, sănătoasă, are nevoie de natură, de o cunoaștere diversificată în care încap artele, științele și spiritualitatea împreună, indiferent ce înseamnă asta pentru fiecare. Așa încât, învățarea completă on line și redusă la materiile de BAC nu face decât să pregătească niște roboți umani mulțumiți dacă stau închiși în cutii având în față drogul tehnologic, dealtfel deja capabil să ofere senzații reale…Vrem nu vrem suntem între axa tehnologică care duce către o viață amorfă și alta care integrează tehnologia dar nu i se supune. Nu vom putea evita mersul mai departe al tehnologiei virtuale, dar măcar nu ar trebui să ne lăsăm capturați și scoși în afara mersului natural posibil, fără de care nu am mai fi vii pe planeta asta. Ne vom feri unii de alții ca să nu de dăm virusul sau să nu-l luăm până când vom muri de izolare. E o exagerare desigur, dar pe termen lung, nu departe de unul dintre scenariile cât se poate de reale. În concluzie, educația, cât mai urgent, trebuie să asume educarea completă, integrată, neapărat civică-ecologică..În realitate, avem nevoie de mulți profesori tineri sau cei care sunt deja suficient de deschiși în direcția sănătoasă…În realitate, nu avem destui profesori pentru cât ar fi nevoie, mai ales dacă e să menținem distanțe…
Nu sunt de acord cu ultima afirmatie, sacrificiul sanatatii sau vietii noastre sau al familiei e prea mare, in conditiile in care multora nu le pasa si vor lupta cat pot pentru a nu se conforma. Mi se pare un articol prea idealist si care simplifica mult lucrurile, din pacate.