Tehnologiile pentru educație: cum a prins criza Covid-19 această industrie și cum ar putea evolua EdTech după epidemie – analiză OECD

1.779 de vizualizări
Foto: Pexels.com
Creșterea explozivă pe care multe servicii online au cunoscut-o după ce epidemia Covid-19 a forțat oamenii să se izoleze îi face pe mulți cercetători să creadă într-o accelerare a tranziției către “capitalismul digital”. Unde își are locul învățământul, în această trecere, mai ales că a trecut pe online și milioane de oameni au aflat despre o multitudine de soluții digitale, noi și vechi? Actuala criză produce un șoc în domeniul tehnologiilor destinate educației, dar aceasta este o piață dificilă și evoluția ar putea fi diferită decât în alte domenii, potrivit lui Stephan Vincent-Lancrin, analist senior la Directoratul pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OECD).
  • Acesta analizează, într-un material publicat pe OECDedutoday.com, starea actuală a pieței de tehnologie pentru educație (EdTech) și cum ar putea să evolueze aceasta, după epidemie.

Vincent-Lancrin notează că, în prezent, există foarte puține date oficiale despre piața EdTech. Guvernele din spațiul OECD nu au date statistice despre investițiile lor în inovație, tehnologie digitală pentru educație, fonduri pentru educație sau despre investiții publice și private pentru îmbunătățirea educației. Există, în schimb, unele date oferite de actori privați, chiar dacă învățământul este un sector preponderent public, nu privat.

Cât se investește în tehnologie pentru educație?

Educația, arată Stephan Vincent-Lancrin, implică mulți actori privați (școli, universități), mulți dintre ei din zona ONG, precum și o industrie concentrată în special pe editatarea de materiale (pentru elevi și părinți) și pe programe de instruire (pentru zona corporatistă).

Autorul face o comparație între “industria educațională” și cea a sănătății, folosind date agregate oferite de OMS, HolonIQ, Goldman Sachs și Standard&Poors. Astfel, el estimează că sectorul sănătății, la nivel global, are o capitalizare de piață (valoarea acțiunilor de pe bursă ale companiilor din domeniu) ce reprezintă 50% din valoarea totală a acestui sector, anume 5 mii de miliarde de dolari, din totalul de 10 mii de miliarde cheltuiți global pentru sănătate. În educație, capitalizarea de piață se ridică la 2% din total (150 de miliarde de dolari, din totalul de 6 mii de miliarde).

Capitalizarea de piață, luată independent, nu este relevantă, deoarece poate să însemne doar că, în educație, companiile tind să nu fie listate la bursă. Dar, arată analistul OECD, cifrele determină întrebarea dacă există suficienți actori privați și suficiente investiții pentru a dezvolta instrumentele și resursele care să îmbunătățească educația. Or, ce a învățat întreaga lume în timpul actualei crize este că mai multe soluții digitale ar fi prins bine în învățământ, acum.

Investițiile actuale în Edtech

Investițiile de capital în tehnologii educaționale au crescut semnificativ în ultimii ani, de la 1,8 miliarde de dolari în 2014 la 8,2 miliarde în 2018. În 2018, cele mai multe investiții au fost atrase de soluții de realitate virtuală/augmentată, robotică, inteligență artificială și blockchain. Lucrurile s-ar putea schimba, însă, rapid, după criza cauzată de noul coronavirus, potrivit lui Vincent-Lancrin.

El notează că, în acest domeniu, China are o poziție dominantă, iar investițiile se concentrau, în 2018, în doi poli – China și SUA. În Republica Populară, investițiile au crescut de la 600 de milioane de dolari în 2014, la 5,2 miliarde în 2018. Peste 50% din capitalul de investiții în educație provine acum din China. SUA, care era principalul investitor, și-a crescut investițile până la 1,6 miliarde de dolari în 2018 (circa 20% din investițiile globale). India a investit, la rândul său, mai mult decât Uniunea Europeană în soluții digitale pentru educație – 700 de milioane de dolari în 2018, față de 500 de milioane în cazul UE.

Analistul atrage atenția că cele două țări care domină investițiile în tehnologii pentru educație sunt și țările de unde provin giganți digitali (cele mai mari companii de tehnologie provin din cele două țări). Asia are, însă, trăsături specifice legate de educație – cele mai mari două companii de educație din lume, după capitalizarea de piață, provind din China: TAL Education Group și New Oriental. Această situație creează un mediu propice investițiilor suplimentare. În plus, primii cinci unicorni în domeniul EdTech (companii start-up evaluate la peste 1 miliard de dolari) sunt din India și China, iar 9 dintre cele mai mari 30 de companii de educație listate la nivel internațional erau, anul trecut, din China.

Explicații posibile:

  • Familiile chineze și, în general, asiatice investesc mai mult în educație decât cele din alte părți ale lumii.
  • China, cu 172 milioane de elevi, este cea mai mare piață pentru educația digitală. Tot în China, dezvoltarea economică rapidă din ultimele decenii au produs o cultură de acceptare a schimbării, care face ca soluțiile online să fie nu doar tolerabile, ci de dorit.
  • În SUA, educația funcționează mai mult ca o piață pentru ecosistemele de antreprenoriat, ceea ce face ca această țară să fie un jucător major, dar care are, încă, o cerere redusă și complicată.

E un mister de ce țările Uniunii Europene investesc atât de puțin în soluții digitale pentru educație. Poate negocierea GDPR și preocupările legate de etică etc. au frânat dezvoltarea în ultimii ani?” se întreabă analistul OECD, care notează că, pe continent, în 2018 Marea Britanie a pierdut poziția de top în investițiile de profil, preluată acum de Franța (cu 147 milioane de dolari investiți, față de 142 milioane în cazul britanicilor).

Rolul EdTech în epoca post-Covid

Vincent-Lancrin arată că învățământul ar fi avut de câștigat dacă ar fi fost mai multe soluții digitale pentru educație în fața epidemiei Covid-19 și “este, poate, timpul să ne gândim la rolul pe care tehnologiile digitale și industria EdTech ar trebui să-l aibă în acest sector. Poate să facă mai mult din ce face în prezent, poate să facă ceva diferit.”

El sugerează trei moduri de abordare:

  • Să nu facă nimeni nimic și să revenim la situația veche, cu care e obișnuită lumea, atât cât e posibil
  • Să privim tendințele prin prisma suveranității – va dori lumea ca elevii să fie educați online de către companii ce provin din doar câteva țări? “Complicată discuție.”
  • Criza actuală să fie privită ca o nouă oportunitate de colaborare internațională, între companii și în parteneriate public-private internaționale, care să livreze bunuri digitale comune și o concentrare mai mare asupra chestiunilor care contează.

Analiza completă – pe OECDedutoday.com

Foto: Pexels.com

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

1 comentariu
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Efectele Covid-19 asupra educației: cum vedeau miniștri, directori de companii și instituții de învățământ din 50 de țări impactul epidemiei pe termen scurt și lung, când școlile lumii abia se închideau – sondaj

Un număr foarte mare de factori de decizie din învățământul global se așteaptau, în momentul când școlile se închideau în tot mai multe țări, ca instituțiile de învățământ să aibă…
Vezi articolul