Mariana Dogaru, președinta ARACIP, agenția care evaluează și acreditează școlile: Haideți să-i lăsăm pe profesori să înflorească, să-i sprijinim și să le dăm feedback când au nevoie, pentru că autonomia nu se învață peste noapte

Mariana Dogaru, președinta Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), a lansat un îndemn pentru a sprijini profesorii să capete încredere în sine: „Haideți să-i lăsăm pe profesori să înflorească, să-i sprijinim și să le dăm feedback când au nevoie, pentru că autonomia nu se învață peste noapte”, a spus Dogaru. Declarația a fost făcută la evenimentul de lansare a raportului OCDE Teaching Compass în România – busola predării, organizat în data de 10 octombrie de Ministerul Educației în parteneriat cu Universitatea București.

• La același eveniment, și Lucian Ciolan, prorectorul Universității București a remarcat că profesorii au nevoie de sisteme de sprijin permanente, ca să-și facă treaba bine, sisteme în care trebuie investit „aproape cu egală atenție” cât investim în salariu

Mariana Dogaru, președinta Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) a spus că „profesorii trebuie sprijiniți, în special cu feedback oferit în mod natural, firesc, mai ales atunci când are nevoie, dacă ceea ce face este așa cum trebuie făcut. Și să i se creeze un spațiu să devină creativ”.

„Am spus din prima clipă că pentru ARACIP profesorii sunt cei mai importanți. Nu pentru că elevii nu sunt foarte importanți, ci pentru faptul că ceea ce fac ei în sala de clasă are un impact foarte mare asupra elevilor. Așadar, haideți să-i lăsăm pe profesori să înflorească, să-i sprijinim, pentru că această autonomie nu se învață peste noapte. Nu o capeți așa instant și pur și simplu se construiește încet, încet și să-i învățăm să aibă curaj și, nu în ultimul rând, să-i valorizăm și să-i și apreciem, dându-le un feedback atunci când au nevoie”, a mai spus Dogaru.

La discuția privind lansarea raportului OCDE Teaching Compass în România – busola predării au participat și elevi, viitori profesori, profesori universitari, printre care și Lucian Ciolan, prorectorul Universității București și Bogdan Cristescu, directorul Centrului pentru Curriculum și Evaluare, Ministerul Educației.

Redăm declarația președintei ARACIP, Mariana Dogaru

Mariana Dogaru, ARACIP: „Cred că la nivelul școlii ar trebui să conștientizăm că directorul de școală are un rol foarte important prin modul în care el setează așteptările deopotrivă către profesor, dar și către elevi. Și crearea spațiului, adică să-i creezi un context, un spațiu suficient în care profesorul să fie autonom este esențială. Și mă gândeam totuși dacă se întâmplă lucrurile acestea, de ce nu toți profesorii pot să devină autonomi peste noapte?

E posibil ca unul dintre răspunsuri să fie acela că există partea aceea de debut în carieră în care ești nesigur pe tine și vă spun asta din propria experiență, sunt absolventă de liceu, pedagogic de 5 ani, unde am făcut practică pedagogică foarte multă și zic eu, străduindu-mă să fiu și conștiincioasă și să fac cât de bine pot. Dar în momentul în care am ajuns la catedră îmi puneam întrebarea: «ce e cu mine aici și dacă nu fac bine?»

În momentul în care am avut pe cineva care să îmi confirme, și asta era inspectoarea care venise în inspecție pentru definitivat, până nu mi-a confirmat că este bine cum fac, nu am avut alt reper. Era perioada în care se renunțase la supervizare, a șefului comisiei metodice, deci nu trebuia să prezint nimănui, nici măcar schițele de proiect de lecție.

Era perioada în care directorul de școală venea și cumva să nu devină intruziv, verifica ea cam ce facem noi la oră, dar nu dădea și un feedback. Și atunci cred că sunt niște elemente care lipsesc în acest peisaj ca profesorul să înflorească, și anume să primească și feedback-ul acela în mod natural, firesc, mai ales atunci când are nevoie, dacă ceea ce face este așa cum trebuie făcut. Și, cum spuneam, să i se creeze un spațiu să devină creativ. Eu cred foarte mult în schimbările de jos în sus, dar în momentul în care ai o școală care nu permite aceste schimbări, degeaba, sunt niște încercări nereușite și firave a avea inițiativă și a face lucrurile cât mai bine. Așadar, din perspectiva ARACIP-ului, (…) am spus din prima clipă că pentru ARACIP profesorii sunt cei mai importanți. Nu pentru că elevii nu sunt foarte importanți, ci pentru faptul că ceea ce fac ei în sala de clasă are un impact foarte mare asupra elevilor. Așadar, haideți să-i lăsăm pe profesori să înflorească, să-i sprijinim, pentru că această autonomie nu se învață peste noapte. Nu o capeți așa instant și pur și simplu se construiește încet, încet și să-i învățăm să aibă curaj și, nu în ultimul rând, să-i valorizăm și să-i și apreciem, dându-le un feedback atunci când au nevoie”.

Informații de context

Raportul OECD Teaching Compass este, potrivit ministerului Educației, „un cadru internațional de orientare pentru sprijinirea profesorilor și a viitorilor profesori, prin repere privind formarea, dezvoltarea profesională și politicile educaționale. Inițiativa are scopul de a fi o „busolă” – un ghid flexibil care să ajute fiecare țară să își adapteze politicile educaționale la propriul context”, potrivit comunicatului de presă.

În cadrul discuției au participat și profesori dar și elevi care vor să devină cadre didactice.

Directoarea Casei Corpului Didactic București, Nicoleta Briciu a spus vorbit despre formarea continuă a profesorilor și a subliniat că „fiecare dintre noi trebuie să devenim conștienți. Formarea continuă nu trebuie să fie o obligație. Degeaba mergem la un curs, degeaba ne luăm atestatul, degeaba creăm dosare, da, care atestă că avem acele competențe, dacă acele competențe nu se reflectă în ceea ce noi facem în fiecare zi în clasă, cu elevii noștri, adaptat la contextul în care ne aflăm: într-o clasă în mediul rural, într-o clasă în mediul urban, într-o clasă în care, poate, jumătate dintre elevi au parcurs un drum greu pentru a ajunge la școală, într-o clasă în care, poate, avem elevi care nu și-au luat micul dejun, nu pentru că n-au avut timp, ci pentru că nu au avut în dimineața respectivă. Dar și acei elevi au nevoie de acele atribute și acele competențe, pentru a avea o viață de adult echilibrată și (pentru a deveni – n.red) un adult integrat și împlinit, indiferent de mediul în care se află”.

Directorul Casei Corpului Didactic București a precizat că formarea continuă a profesorilor trebuie să fie regândită și a vorbit despre un echilibru între viața profesională și cea personală:

„Prin urmare, formarea continuă trebuie regândită, astfel încât trebuie să construim împreună, pe cei trei pilon extrem de importanți, prin învățare autodirijată, prin învățare colaborativă în cadrul rețelelor profesionale și a comunităților de practică și, nu în ultimul rând, să urmăm acest ciclu de anticipație, acțiune și reflecție. Am ales trei cuvinte-cheie pe care le urmărim, ca drept scop, și anume: echilibru, coaching și stare de bine, în ideea în care programele de formare, pe lângă competențele ce vizează leadershipul colectiv, identitatea profesională, competențele adaptative și, bineînțeles, acest ecosistem educațional pe care îl dorim să îl creăm. Ne dorim cu toții să avem un echilibru între viața profesională și viața personală de care, din păcate, în ultimul timp, uităm.”

La rândul său, prezent la discuție, prorectorul Universității București, Lucian Ciolan, a spus că „profesorii, poate mai mult decât orice altă profesie, au nevoie de busole clare, dar nu de busole fixe”, iar „fiecare profesor poate să-și construiască propria busolă pentru predare”, pornind de la un cadru.

„Au nevoie de busole clare, care să-i ajute în îndeplinirea nobilei misiuni pe care și-au asumat-o, dar n-au nevoie de busole fixe, pentru că ei pot să contribuie la aceste busole și pot să le facă propriile lor busole. Nu cred că vorbim de o singură busolă, ci cred că vorbim de un cadru general de la care, pornind, fiecare profesor poate să-și construiască propria busolă pentru predare, la fel cum fiecare copil poate să își construiască propria busolă pentru învățare. Dar asta înseamnă mai întâi că trebuie să acceptăm că există un cadru și există căi diverse de a ajunge, în ultimă instanță, la aceeași destinație: la cunoaștere, la învățare”, a spus Ciolan. 

Referitor la studenții care vor să devină profesori, Lucian Ciolan a remarcat că „toată lumea vrea instrumente”, însă, spune el, „nu cred că în contextul ăsta e foarte prudent să le dăm oamenilor rețete, pentru că rețetele au termen de valabilitate limitat și nu pot să țină pasul cu dinamica în care se schimbă realitățile. (…) Multe dintre intervențiile care se fac la nivel macro sunt un fel de intervenții că atunci când cânți la pian cu clapeta trasă, deci se face foarte mult efort și nu se aude mare lucru. De ce ? Pentru că se apasă butoanele greșite. Ce sper eu în final este ca Teaching Compas să ajute profesorii să nu mai apese butoanele greșite. Adică să nu lanseze acele tipuri de intervenții în clasă pe care ei le cred bune, dar care nu au neapărat efect imediat. (…)”

Citește și:

Lucian Ciolan, prorector al Universității București: Cred că profesorii, poate mai mult decât orice altă profesie, au nevoie de busole clare, dar nu fixe

Nicoleta Briciu, director CCD București: Formarea continuă a profesorilor nu trebuie să fie o obligație. Degeaba mergem la un curs, degeaba ne luăm atestatul, degeaba creăm dosare, dacă acele competențe nu se reflectă în ceea ce noi facem în fiecare zi în clasă

Bogdan Cristescu, directorul Centrului pentru Curriculum și Evaluare, Ministerul Educației: Profesorii sunt liantul dintre clasă, directori, elevi, părinți. Este cel mai greu rol pentru că ei sunt în tot și în toate și suportă stresul / Nu-i putem hrăni decât cu încredere

Lucian Ciolan, prorectorul Universității București: Ca să-și facă treaba bine un profesor are nevoie de sisteme de sprijin permanente în care trebuie investit „aproape cu egală atenție” cât investim în salariu