Complexitatea vieții de astăzi evidențiază tot mai puternic importanța procesului de educare a omului, care se desfășoară pe tot parcursul vieții și nu este limitat la un anumit nivel de studiu. Chiar dacă majoritatea dintre noi suntem conștienți de importanța educației și învățământului, la fel ca alte domenii ale vieții contemporane, și acesta vine cu provocările și lacunele sale.
Unele dintre cele mai mari probleme sunt scăderea performanțelor școlare, absenteismul și amenințările care pot provoca întreruperea studiilor. Evaluarea este un proces fundamental în toate sistemele educaționale și ariile de activitate prin intermediul căreia se gestionează și analizează rezultatele înregistrate în consecința utilizării unor instrumente de cuantificare, procedee, concepute în concordanță cu forma evaluării și țintele, potrivit materialului și audienței destinate.
Evaluarea gradului de formare al elevilor, în legătură cu obiectivele stabilite, permite accesul la date precise și valoroase privind performanța școlară și dezvoltarea.
Progresul, reliefat prin succes, respectiv insucces, se impune a fi perceput ca un efect tranzitoriu declanșat de procesul instructiv, fiindcă el nu poate fi considerat un fenomen static, ci unul dinamic, care se formează din multitudinea de interacțiuni. Acestea cuprind un grup mare de actrițe și actori sociali, în primul rând părinții, dar de asemenea, și în special, profesorii, care au șansa de a-și recalibra abordarea didactică în scopul dobândirii unor performanțe ridicate pentru elevi.
Succesul școlar reprezintă un termen frecvent întrebuințat în lucrările de specialitate, care, după unele opinii, trebuie examinat din punctul de vedere al atingerii unui nivel mai ridicat de reușită academică în rândul elevilor. Acest fapt nu exclude posibilitatea ca succesul școlar să fie descris într-un mod diferit, cum ar fi obținerea unui grad specific de instruire sau găsirea unui job ce asigură un statut social remarcabil, dar ceea ce este caracteristic pentru ambele, după mine, este motivația. De reținut este că, în diversele sale ipostaze, succesul nu poate fi atins fără asimilarea cunoștințelor necesare și cultivarea competențelor pentru utilizarea lor, fără favorizarea dezvoltării aptitudinilor cognitive și configurarea unor trăsături individuale.
Succesul școlar – oglindit în realizările elevilor – este o realitate educațională diversificată ce cuprinde: informații acumulate, aptitudini practice de folosire a cunoștințelor, calități non-cognitive ale personalității; totodată, succesul școlar include și performanțele elevilor după încheierea studiilor. Pe baza celor spuse anterior se poate concluziona că succesul școlar și reușitele de la școală se află într-o corelație apropiată cu șansele de a realiza obiectivele personale.
Admit că rezultatele școlare nu pot fi apreciate pe deplin exclusiv prin prisma notelor la Evaluarea Națională. În același timp, conform cercetărilor lui D. Vrabie, realizate în rândul elevilor din cadrul claselor a VIII-a–a XII-a, s-a descoperit că succesul școlar, ilustrat prin evaluări și note, capătă în faza de preadolescență și adolescență o nouă conotație pentru majoritatea elevilor.
Astfel, putem preciza că nota școlară este, frecvent, recunoscută ca un marker precis și autentic al reușitei școlare. Nu în zadar, aceasta se numără printre principalii indicatori ai succesului școlar, alături de implicarea elevilor în viața școlară și conduita lor în cadrul acesteia. Succesul școlar poate fi socotit ca o manifestare a compatibilității dintre aptitudinile și preferințele elevului, dintr-o perspectivă, și cerințele, sarcinile școlare care-i sunt formulate în procesul didactic, dintr-o altă perspectivă. Una dintre căile prin care elevii pot obține rezultate mai bune constă în asigurarea condițiilor prielnice învățării. În plus, este important ca în activitatea de predare/învățare să fie folosite metode și procedee adecvate. Se poate afirma că succesul școlar este condiționat, la fel, de identificarea strategiilor și instrumentelor corespunzătoare, care trezesc și păstrează curiozitatea și pasiunea elevilor pentru procesul de învățare.
Așadar, se conturează ideea că există o relație puternică între perfecționarea procesului educativ și evaluarea rezultatelor școlare, fiind strâns legată de îndeplinirea obiectivelor sale, de cerințele economice și culturale ale societății contemporane.
______________
Despre autor: Damian Spinei este asistent universitar la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău și doctorand la Universitatea de Vest din Timișoara. A predat Educație muzicală la Școlile Gimnaziale nr. 51 și nr. 24 și la Colegiul Național „Spiru Haret” din București. Este, de asemenea, absolvent al specializării Administrație Publică din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării a Universității Babeș-Bolyai.
Nota redacției: Opiniile din această analiză aparțin autorului și nu sunt în mod necesar și opiniile redacției.
