Una dintre cele mai apreciate actrițe românce, premiată pentru rolul impresionant din spectacolul „Faust” de Silviu Purcărete la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh și de către UNITER, precum și cu numeroase alte premii și nominalizări în portofoliu, Ofelia Popii ia atitudine față de proiectul Ministerului Culturii de a norma și ponta activitatea actorilor. Contactată de Edupedu.ro, Ofelia Popii a declarat că „să reduci un spectacol și toată munca mea la 2 ore, în Faust, mi se pare nedrept și jignitor. Faust nu este doar un spectacol de 2 ore. Dar tu îl pontezi ca 2 ore din munca mea”.
„Dacă sunt 2-3 actori într-un teatru care au ajuns să nu-și mai dorească să muncească ci în loc să stea, aici e problema managerului de a rezolva această situație. Este o responsabilitate a managerului. Nu faci o lege pentru asta, în care pui presiune pe actorii care își fac treaba, care muncesc și își doresc să muncească și își doresc roluri. În plus, lași și această umbră de suspiciune: «eh, ia să vedem noi acuma ce faceți voi real! Ia să vedem, puneți pe hârtie ce faceți voi exact!» Este o atitudine foarte foarte jignitoare”, a declarat Ofelia Popii.
Întrebată care ar fi efectele aplicării măsurilor guvernamentale, actrița a explicat pentru Edupedu.ro că „toți actorii teatrului – că au de lucru, că n-au de lucru – trebuie să vină și să stea în cabină sau pe undeva pe birouri, să se facă că muncesc că sunt în teatru, ei nefiind distribuiți, pentru că nu-i poți distribui pe toți, nu mai ai spectacole. Deci mie-mi vine să-mi cer scuze în fața colegilor mei, voi avea un spectacol în 1 martie, un one woman show. Vă dați seama, tot restul actorilor nu sunt în acest spectacol. Un spectacol care a fost premiat, a luat premiul UNITER și cu care am fost în Japonia, în China și care a fost apreciat. Un spectacol bun”.
Declarațiile integrale acordate către Edupedu.ro de actrița Ofelia Popii:
Rep: Care este opinia dvs cu privire la proiectul Ministerului Culturii de a norma activitatea artiștilor?
Ofelia Popii: Cred că ar trebui să se stea de vorbă cu reprezentanții sindicatelor actorilor. Domnul ministru s-a întâlnit doar cu vreo 3 manageri de teatre, nu am văzut acolo pe listă nici un reprezentant al actorilor. Cred că acest program-pilot nu este aplicabil. Cred că ținta acestui program este de a elimina, probabil, lipsa muncii în rândul actorilor. Doar că actorii își doresc să muncească, dar bugetele s-au redus drastic și nu sunt posibile atât de multe proiecte încât toți actorii teatrului să lucreze non-stop la un proiect nou. Efectiv nu sunt bani pentru asta.
Dacă s-ar fi început cu mărirea bugetelor și apoi ar fi venit aceste măsuri, poate mai puteam discuta, deși este vorba despre o normare fixă, care nu este în regulă. Programul ar trebui să fie flexibil, în funcție de rol, în funcție de nevoile la scenă, iar programul se face de către regizor. Nu poți aduce 8 ore un om care are figurație, la fel un actor care are rol principal. E total aberant!
Toată lumea e pusă la grămadă și măsurile nu au deloc în vedere partea calitativă, nu au deloc în vedere stimularea creativității. Este un proiect care uniformizează, dar la un nivel sub-mediu. Presupune o prezență la lucru fără să țină cont de calitatea muncii.
Prezența la spectacol înseamnă reducerea activității la acel spectacol. Am dat exemplul spectatolului Faust, de 2 ore: să reduci un spectacol și toată munca mea la 2 ore, în Faust, mi se pare nedrept și jignitor. Faust nu este doar un spectacol de 2 ore. Dar tu îl pontezi ca 2 ore din munca mea.
Și nu sunt aceleași 2 ore pentru mine, ca pentru cineva care face figurație în Faust, de exemplu. Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că munca unui actor nu poate fi normată. Este un program flexibil, pentru că așa este creativitatea, așa este creația în general. Și depinde ce anume ai de făcut. Actorii vor să muncească. Dacă sunt 2-3 actori într-un teatru care au ajuns să nu-și mai dorească să muncească ci în loc să stea, aici e problema managerului de a rezolva această situație. Este o responsabilitate a managerului. Nu faci o lege pentru asta, în care pui presiune pe actorii care își fac treaba, care muncesc și își doresc să muncească și își doresc roluri . În plus, lași și această umbră de suspiciune: «eh, ia să vedem noi acuma ce faceți voi real! Ia să vedem, puneți pe hârtie ce faceți voi exact!» Este o atitudine foarte foarte jignitoare.
Rep: Ați predat, sunteți actriță și vedeți același discurs centrat exclusiv pe normă, pe prezența fizică de 8 ore în instituția angajatoare indiferent de calitatea muncii și indiferent că este vorba despre școală sau teatru. Care credeți că este motivul pentru care cultura și educația sunt ținta aceluiași tip de acțiuni – ambele privite strict ca surse de bani pentru scoaterea țării din criză – și ținta aceluiași tip de discurs guvernamental suspicios la adresa tuturor actorilor și profesorilor?
Ofelia Popii: Probabil din cauza unor exemple care sunt extrem de puține ei iau decizii generale. Asta mi se pare o mare greșeală. Nu poți să elimini un om care nu muncește, nu-și face treaba, probabil introdus în sistem pe bază de pile, îngreunând situația tuturor celorlalți care își fac treaba. Cam asta s-a întâmplat și în învățământ. S-au mărit normele și s-au pus pe umerii profesorilor niște sarcini uriașe, au fost date afară cadre didactice care își făceau treaba și erau foarte buni pedagogi. Probabil pentru că a fost nevoie să se taie de undeva și celelalte zonele pe care voiau să le atingă au fost apărate politic la negocierile dintre ei și atunci au picat astea care tot timpul rămân mai puțin protejate, pentru că nu-i interesează.
Nu interesează pe nimeni să protejeze cultura și educația. S-au luat măsuri care sunt extraordinar de nocive pe termen lung pentru țara noastră.
Rep: Care ar fi efectele unei astfel de normări, aplicării unui astfel de pontaj în teatru?
Ofelia Popii: Toți actorii teatrului – că au de lucru, că n-au de lucru – trebuie să vină și să stea în cabină sau pe undeva pe birouri, să se facă că muncesc că sunt în teatru, ei nefiind distribuiți, pentru că nu-i poți distribui pe toți, nu mai ai spectacole. Deci mie-mi vine să-mi cer scuze în fața colegilor mei, voi avea un spectacol în 1 martie, un one woman show. Vă dați seama, tot restul actorilor nu sunt în acest spectacol. Un spectacol care a fost premiat, a luat premiul UNITER și cu care am fost în Japonia, în China și care a fost apreciat. Un spectacol bun.
Astfel de spectacole nu ar mai fi posibile, pentru că managerul ar trebui să se gândească cum să dea de lucru. Nu neapărat să se gândească la calitatea muncii. «Nu, domne’! Cum să-i acopăr pe toți!». Și chiar și așa este imposibil. E imposibil! În afară de stres și ură între membrii unei echipe, în afară de uniformizare, eu nu văd niciun efect benefic pe termen lung. Spectacole de grup care să arate aproximativ la fel, cu mulțimi de oameni care n-au timp să se pregătească pentru toate, pentru că între o premieră și cealaltă tu nu ai prevăzut un timp. Imaginați-vă că astăzi eu am premiera și mâine încep un alt aspect. Când mă pregătesc eu? Eu trebuie să fiu la ora 8:00 gata la noul spectacol și asta în situația ideală în care sunt bani pentru așa ceva. Dar nu sunt. Nu este aplicabilă această politică, este doar un îndemn: «hai să mințim!» Dar de ce să mințim? De ce să nu fie legea gândită și aplicată pe realitate?
Rep: Îmi pare rău că vă întreb așa ceva, dar măsurile propuse dau semnalul că guvernanții au nevoie de clarificări: de ce avem nevoie de cultură?
Ofelia Popii: Dacă trebuie să le explicăm treaba asta, suntem rău de tot. Cultura este sufletul unui popor. N-ai cultură, nu exiști.
Vedeți, cererea de spectacole este tot mai mare. Oamenii simt instinctiv nevoia să meargă la teatru, să se hrănească. Cu cât e mai greu să trăiești, cu atâta oamenii au nevoie să gândească, să simtă, să fie emoționați. Am nevoie pentru a rezista. Au nevoie de acest lucru. Dacă ești lăsat doar cu realitatea asta concretă, imediată, dacă nu ți se pun întrebări, într-adevăr ești mai ușor de manipulat. Dar oamenii simt instinctiv că nu trebuie să se lase așa. Ei vin, se îmbulzesc la teatru. Mereu e bătaie pe bilete, ei vor. Și totuși, politicienii lucrează parcă împotriva dorinței lor. Doar politicienii nu văd asta. Într-adevăr, cred că este o lipsă de probabil de educație în zona asta. Nu pentru toți, dar așa simt. La prima vedere, ai zice: „domnule, când avem așa probleme în sănătate, în economic, de ce ar conta?” Ei bine, contează pentru rezistența pentru spirituală. Contează enorm.
Informații de background
Artiștii protestează astăzi, 9 februarie 2026, față de un proiect guvernamental de normare a muncii lor la 8 ore, care presupune pontaj, inițiat de Ministerul Culturii. Proiectul face parte din politicile Guvernului Bolojan de reducere a cheltuielilor și eficientizare a instituțiilor publice.
În mai multe orașe din țară, actorii și personalul tehnic protestează astăzi, relatează RFI România într-un material pe larg cu privire la nemulțumirile artiștilor. De cealaltă parte, ministrul Culturii, András Demeter, susține că el și ministerul pe care îl conduce sunt doar „poștașul”, acuză că nu este bine înțeles și se plânge că este atacat.
„Munca lor este normată de 36 de ani: 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, 160 de ore pe lună, indiferent cât lucrează ei. Asta e o realitate. O acceptă sau nu. Nu eu am impus această realitate. Ei, probabil de teama de a ieși dintr-o anumită zonă de confort în care ne-am obișnuit cu toții, ei se pronunță asupra acestor instrucțiuni înainte ca ele să fi fost încercate măcar dacă și în ce măsură funcționează. Ceea ce poate fi acceptat în mod normal de către oricine, atunci când este finanțat din moștenirea familială. Când depinde de o finanțare publică din banii contribuabilului, atunci o condamnare apriorică a unei soluții de reglementare bună sau rea nu mai poate fi acceptată. Și nu de către mine, că nu Ministerul Culturii a venit cu această inițiativă. Este o măsură a Curții de Conturi. Aici ministrul culturii și Ministerul Culturii nu este decât un poștaș, a transmis ceea ce a primit pentru o testare către cei care sunt în măsură s-o facă: instituțiile de spectacole și concerte din subordinea Ministerului Culturii”, a declarat ministrul Culturii, András Demeter, pentru RFI Romania.
Citește și:
FOTO VIDEO Zeci de actori protestează la Teatrul Național din București față de propunerea Ministerului Culturii de pontare a muncii artistice
Actorii protestează astăzi față de pontarea și normarea muncii artistice. András Demeter se scuză și ironizează artiștii: „Ministerul Culturii nu este decât un poștaș” / „Probabil de teama de a ieși dintr-o anumită zonă de confort în care ne-am obișnuit cu toții, ei se pronunță asupra acestor instrucțiuni”
Ștefan Lefter
Alexa Stănescu
Karina Dorobanțu
Advertorial
