În teoria sistemelor se apreciază că atunci când un sistem își consumă viabilitatea și intră în declin dezvoltă o mulțime de anomalii care amplifică entropia, adică dezordinea. Ca stimul la atacul suicidar intern, elemente cu rol decisiv în sistem se responsabilizează atunci peste puterile priceperii personale și intervin în rotițele sistemului cu inovații (cârpeli) de strânsură, potrivite și mai ales nepotrivite, ca rețetă pentru beteșug. Cu cât rețetarul este mai complicat și apelează la un limbaj elastic (sau din plastic, pentru că lemnul s-a perimat), cu atât experiențele cele mai depărtate (Canada, Australia) devin reper de urmat, chiar dacă din început sunt total nepotrivite. Pentru a împinge dezordinea spre haos se recurge la o terminologie cu înțelesuri multiple, ori chiar la brutalizări, cum sunt cuvintele în romgleză. Vrăjitorii recurg, în momentele paroxistice ale creației lor vizionare, la formule abracadabrante, așa cum inspiratorii ministeriabililor, consilieri cu experiențe exotice (dintre care unul a luat cu el numele țării de pripas și l-a adus pe plaiul mioritic pentru a-i ademeni pe cei care au auzit că școala din Finlanda este cea mai bună), se concurează în a zăpăcii pe fraierii care aspiră la poziții în sistem.
Dacă pentru a fi ministru poți să ai o diplomă falsă, sau chiar două diplome obținute la două universități de mare prestigiu, foarte local (unii îi mai spun și locație), în timp ce lucrai prin orizonturi străine, pentru a ajunge director de școală la Cuca (nu măcăii) trebuie să ”acumulezi patru competențe generale de management, ce includ un total de 20 de competențe specifice ” (apud Profilul profesional al managerului școlar, pus în dezbatere publică de Ministerul Educației și Cercetării). Musai trebuie ”să exerciți leadership, să ai priceperi de cooaching, să fi capabil de fundraising, să dispui de experiență în parenting, să promovezi cultura experimentării responsabile și să asiguri aderența personalului la viziune, valori și principii explicit prezentate și asumate, orientând instituția prin procese transformaționale menite să dezvolte capacitate organizațională de răspuns la o varietate de situații, asigurând un mediu incluziv, securizant, în care starea de bine și sănătatea emoțională și psihică sunt valorizate/cultivate ca precondiții pentru un proces educațional eficient”. Adică până primăria îți va construi grup sanitar igienic, dotat cu apă, hârtie și săpun, tu să te bazezi pe ”setul de cinci competențe majore, prin care se subliniază responsabilitățile managerului școlar în conducerea și dezvoltarea unității de învățământ. Sesizați, vă rog că în alt aliniat al documentului erau doar patru competențe majore!
În poveștile copilăriei am aflat despre un personj ciudat, greu de înțeles: jumătate om, jumătate iepure șchiop. Derutat și confuz, atunci, am abia acum revelația ce este acesta, ne-o spune chiar documentul ” Directorul de școală va trebui să aibă un profil „complementar” celui de cadru didactic și să prezinte competențe extinse…”. Adică jumătate de profesor (cel puțin 10 ore pe săptămână) – aici nu ne mai spun cum e în Canada și Australia – și jumătate director, șchiop pentru că la drepturi primești doar pentru partea mai mică (vezi concediul de odihnă, ș.a.).
Doamnelor (pentru că sunteți majoritare în sistem) și domnilor, chiar atât de jalnic am ajuns? Nu ne mai cunoaștem limba maternă, nu mai avem gândire logică, etică profesională, bun simț și modestie intelectuală? Ne compromitem dacă vorbim pe înțelesul tuturor, pentru ca toți să înțeleagă ce e cu directorul de școală? Să înțeleagă inclusiv superiorii din sistem care au studii la frecvență foarte redusă, sau cu suspendare.
Prin reglementările din Legea 141/2025 s-a adus o gravă compromitere statutului funcției de director (și de inspector) și acum te năucesc de cap, precum în directivele NKVD-ului care funcționau după premisa cerele cât mai mult, imposibil de realizat, ca să îi faci vulnerabili, să îi poți manipula cum dorești. Ceva dinspre Finlanda mă duce cu gândul la Lenin, tătucul NKVD-ului, dar și la nou iviții experți în educație.
Pentru a oferi un model, la care personal m-am raportat în îndeplinirea funcției de director, voi cita din scrierile lui Gheorghe Coriolan, director al Liceului Mircea cel Bătrân din Constanța, din anuarul din 1927: „Corpului profesoral să i se dea o situație cât mai demnă și mai bine garantată. O carieră ca profesoratul, câștigată cu prețul atâtor privațiuni și jertfe, nu trebuie lăsată la fluctuațiunile momentului și la nestatornicia curentelor politice”. „Pentru buna îndrumare a școlii se cere ca profesorii să aibă studii superioare și bună pregătire pedagogică, iar directorului i se pretinde nu atât vechime, cât energie și inițiativă”
Prof.dr. Vasile Nicoară
__________________
Despre autor: Prof. Vasile Nicoară este directorul Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Este membru în Consiliul Director al Alianței Colegiilor Centenare și vicepreședinte pentru activități științifice și profesionale a acestei organizații
Nota redacției: Opiniile din această analiză aparțin autorului și nu sunt în mod necesar și opiniile redacției.
Foto: © Juan Moyano | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Ștefan Lefter
Raluca Pantazi
Matei Pop
G4Media.ro
Mihai Peticilă