Planificarea adaptată pentru elevii cu cerințe educaționale speciale o face profesorul de la clasă în colaborare cu profesorul de sprijin și Planul de intervenție personalizat este un document necesar profesorului de sprijin, dar poate fi folosit și de alți specialiști, precum consilieri, logopezi, cadre didactice din școlile fără profesor de sprijin, pentru o intervenție coordonată, spune Georgiana Soare, profesor de sprijin și psihopedagog special din Constanța.
„De obicei, primeam următoarea cerință: „dă-mi și mie o adaptare curriculară” sau „fă-mi și mie o adaptare curriculară”, iar primul instinct sau primul gând al nostru este că nu suntem la piață. Nu pot să dau, nu am un magazin cu adaptări curriculare.
Totul ține de copil, de mediul în care învață, de cadrul didactic care lucrează cu el, inclusiv dacă acest cadru didactic are sau nu anumite competențe sau lucrează diferențiat”, a spus Georgiana Soare.
- De la înțelegerea codurilor de diagnostic ICD-10 pe baza cărora se acordă certificatele școlare ale elevilor cu CES, la adaptări concrete ale conținuturilor, Georgiana Soare a oferit sfaturi utile pentru profesorii de la clasă și profesorii de sprijin în webinarul Rei Plus: documente utile pentru educația incluzivă, din cadrul proiectului „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”, realizat de Asociația Edu Apps.
Planificarea adaptată pentru elevii cu CES
Această planificare adaptată a pornit de la nevoia de a utiliza eficient timpul. În 2020 aveam rolul de a aviza toate planificările adaptate din județul Constanța, care veneau către noi, către instituția de care aparțineam atunci, Centrul Școlar pentru Educație Inclusivă „Delfinul” din Constanța și mă uitam, ofeream feedback, avizam și dădeam înapoi documentul persoanei care l-a generat, inclusiv cu însemnări.
Era o muncă destul de mare și mi-am dat seama că trebuie să fac ceva să simplific acest proces, să nu consume atât de mult timp avizarea acestor planificări, și am folosit documentele în vigoare.
În primul rând, am denumit acest document o planificare adaptată ca o anexă la planificarea generală, acele planificări pe care cadrele didactice le fac până la 1 octombrie, de obicei, în școlile de masă și le dau spre avizare.
Documentul pentru planificarea adaptata pornește cu câteva câmpuri simple: unitatea de învățământ, localitatea, cadrul didactic care elaborează acest document, inițialele elevului și, aici, avizat de comisie.
Sunt anumite școli care elaborează aceste comisii cu caracter temporar, precum Comisia pentru Educație Incluzivă sau Comisia de Curriculum. Responsabilul cu aceste documente le adună pe toate, le avizează și rămâne un document în aceeași școală, fără a mai parcurge tot acest traseu în care ele plecau către o altă unitate.
Eu mă uitam pe ele, le dădeam înapoi cu feedback, și tot traseul acesta consuma foarte mult timp și, la final, nu era atât de eficient. Am ajuns la concluzia că ne ajută foarte mult să decongestionăm toată situația.
În perioada în care făceam aceste avizări, o doamnă de chimie care a trimis o singură pagină A4 cu toate conținuturile. Pornind de la această idee, am considerat că trebuie utilizată la nivel de județ și am pornit de la nivelul județului Constanța, după care, organic, ea a crescut.
Ideea din spate este că alegem nivelul la care se află elevul. Nu m-am dus către partea de liceu, pentru că, așa cum bine știți, programele se află în schimbare și nu aveam timpul să gestionez toate conținuturile și toate profilele liceale. Mi-a fost mult mai ușor să merg de la antepreșcolar până la gimnaziu, la clasa a VIII-a.
Cu rol de exemplificare, ne imaginăm că avem un elev de clasa a III-a.
Noi avem deja o listă de recomandări despre el. Simplificare conținuturi. Individualizarea este pe grad de participare, în zona ADHD, și pe partea de curriculum funcțional, care nu impactează direct conținuturile.
Revenind la conținuturi: un elev de clasa a III-a, prima disciplină, limba și literatura română.
Îi dau continuare documentului și îmi apare o listă de conținuturi, nu competențe, domenii și conținuturi, avem o imagine clară asupra a ceea ce se va studia la nivelul clasei a III-a pentru limba și literatura română, aceste conținuturi sunt luate din programele școlare aflate în vigoare.
Ce putem face pentru fiecare conținut?
Deoarece aceasta este o planificare de început de an școlar, pornesc de la niște coduri de boală, dar nu am un glob de cristal în care să prevăd toate achizițiile sau rămânerile în urmă.
Facem o schiță. Mergem pe un conținut, pe o schiță de conținut, alături de cadrul didactic, explicând partea mea, ce înseamnă fiecare cod de boală, iar el vine cu informația despre mediul în care predă și știe că va lucra cu acel copil.
Ținem cont de întregul context. Sunt trei situații generale în care putem interveni pe conținuturi: simplificat, individualizat, exceptat de la evaluare.
- Dacă am un elev cu tulburare de pronunție, aflat în logopedie, clar am nevoie de un conținut simplificat.
- Dacă vorbim de un copil cu autism, merg pe simplificare sau chiar individualizare.
- Dacă este protezat auditiv și se află într-un proces de demutizare, pot marca un conținut ca „exceptat de la evaluare”, pentru că nu urmăresc pronunția, ci procesul de recuperare.
Totuși, pe unele conținuturi simple, pot merge pe individualizare, de exemplu, „oferirea de informații referitoare la universul apropiat”.
Dacă știu că am tablă interactivă și resurse digitale, pot lucra prin asocieri audio-vizuale: copilul aude cuvântul, face o asociere într-un joc, încearcă o pronunție.
Pentru copiii cu tulburări de spectru autist, astfel de conținuturi se regăsesc și în terapie: cum să ceară, cum să salute etc. În acest caz, abordarea profesorului de sprijin este una de simplificare.
Sunt multe cazuri în care, în loc de simplificare, este nevoie de adaptare la context: dacă un copil are ADHD, cerințele politicoase sunt greu de atins, iar comportamentul poate interfera cu procesul educațional.
De obicei, primeam următoarea cerință: „dă-mi și mie o adaptare curriculară” sau „fă-mi și mie o adaptare curriculară”, iar primul instinct sau primul gând al nostru este că nu suntem la piață. Nu pot să dau, nu am un magazin cu adaptări curriculare.
Totul ține de copil, de mediul în care învață, de cadrul didactic care lucrează cu el, inclusiv dacă acest cadru didactic are sau nu anumite competențe sau lucrează diferențiat.
Sunt mulți factori care trebuie luați în calcul, iar frumusețea acestei listări de conținuturi este că, în momentul în care bifăm, se generează automat procentul de adaptare.
Acest sistem permite și o legătură mai bună cu părinții, care pot solicita o copie a planificării, pentru a ști ce se lucrează și cum pot sprijini copilul acasă sau în terapie.
Pentru conținuturile exceptate de la evaluare, acestea nu sunt eliminate complet, ci doar nu sunt evaluate formal, din cauza gradului de abstractizare sau a lipsei resurselor.
Documentul poate fi tipărit, salvat în format PDF și utilizat în cancelarie. Se poate lucra și de pe telefon, dar este recomandat să fie folosit un calculator sau laptop.
Planul de Intervenție Personalizat (PIP)
Dacă primul document se face în colaborare cu profesorul de sprijin, Planul de Intervenție Personalizat este un document specific profesorului de sprijin.

Are câmpuri de identificare (clasă, nivel, diagnostic, servicii, grad de handicap) și domenii de intervenție: comunicare și limbaj, inteligență numerică, socio-afectiv, psihomotor.
Profesorul de sprijin poate selecta exemple de activități din programele școlare: comunicare în limba română sau străină, rezolvare de probleme, etc. Aceste liste îl ghidează în alegerea activităților potrivite nivelului copilului.
Cele două documente, planificarea adaptată și planul de intervenție personalizat, sunt corelate.
Dacă, de exemplu, lucrez cu un elev de clasa a VIII-a cu dificultăți cognitive, pot vedea ce competențe sunt vizate, cum ar fi „comportamente nonverbale și paraverbale cu efect persuasiv”, care se leagă și de consiliere și dezvoltare personală.
Acest sistem oferă o imagine completă a progresului elevului și ajută profesorii să coreleze intervenția educațională cu obiectivele de învățare și evaluare finală.
Văd sistemul de învățământ și intervenția din mai multe puncte de vedere. Am posibilitatea să-mi creez o imagine mult mai clară despre ce înseamnă acest proces și, în momentul în care fac orientare școlară și discut cu părinții, le spun și cadrelor didactice: gândiți-vă că acest elev, chiar dacă acum poate nu are anumite competențe cognitive sau abilități școlare, trebuie corelat cu ceea ce se cere sau cu ceea ce se poate oferi la examenele de final, Evaluarea Națională, Bacalaureatul și așa mai departe. Astfel, știind ce se întâmplă mai departe, chiar dacă elevul este în clasa a III-a, se creează acel fenomen de „aha”, are logică acum și știm de ce lucrăm așa.
Exemple de documente care se pot genera cu platforma Rei:
Plan educational personalizat

Plan de servicii individualizat

Notă Edupedu.ro:
Acesta este al doilea articol dintr-o serie de trei materiale despre educația incluzivă, realizate în colaborare cu profesorul de sprijin Georgiana Soare, care urmărește să ofere profesorilor de sprijin, profesorilor de la clasa, educatorilor, consilierilor școlari și directorilor de școli instrumente digitale și pedagogice concrete pentru aplicarea principiilor educației incluzive.
Partea a II-a: Planificarea adaptată pentru elevii cu CES și elaborarea Planului de intervenție personalizat (PIP)
Partea a III-a: Răspunsurile Georgianei Soare la cele mai frecvente întrebări ale profesorilor despre educația incluzivă și sprijinul elevilor cu CES
- Georgiana Soare este profesor de sprijin/itinerant în domeniul Educației Incluzive pentru elevii cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă din anul 2009, iar din anul 2019 este dezvoltator al platformelor icd10.ro și app.rei.plus și de 5 ani este și expert RED. Georgiana este licențiată în Psihopedagogie Specială și are un Master de Educație Integrată.
6 comments
Nu sunt Superman, ca urmare, nu voi face asa ceva. Am 16 clase si toate clasele au 2-5 elevi cu CES cu probleme diferite, nu uniformizat. Nu vreau sa mi se termine viata inainte de 40 de ani. Ieri, sotul meu a spus ca daca mai sta in fiecare zi dupa serviciu sa spele si sa gateasca in locul meu, da divort. Macar copilul sa-l duc la scoala ca si asta tot el face, eu fiind deja plecata la ora aceea. Eu, dupa ce ajung acasa la ora 16, pentru ca scoala e la 35 minute cu trenul, dupa ce ca nu mai sunt buna de nimic, ma apuc tot de lectii, fise, corectez caiete, teste, intru pe platforma la cursuri, am tot felul de sedinte online, dosare de burse, de rechizite. In tot acest timp imi ignor copilul, sotul, familia si nevoile lor pentru copiii altora. Oi fi profesor, dar nu Mama Ranitilor.
Suntem în ”vacanță” de trei zile, nu-mi scade tensiunea nici noaptea. Stau cu frica de a nu avea un AVC. Pentru ce mă chinuiesc eu așa? Nu-mi face nimeni statuie, nu mă ține nimeni minte pentru dedicația pentru școală.
O viață avem, zic să ne vedem de viață și sănătate, că nu ne plânge decât familia, dacă o mai avem. Eu am ajuns la capătul răbdării, puterilor și nervilor. Să vină ăia mulți care au impresia că profesorii huzuresc să predea matematică și fizică în locul meu, am auzit că rup ușile școlilor să fie angajați.
Copy și paste după internet pentru fise, in asta este consta implicarea profesorilor din Romania .
am o intrebare , pt copiii cu deficiente nu exista psihopedagogie specială ? . păi nu pentru ei există scolile speciale? SI oamenii pregătiri anume in această direcție ?
e un chin pt ei sa i puneti în scoli obișnuite . .
Pentru că PIP-ul și mai ales implementarea lui sunt două lucruri diferite. Dacă ai 3 copii fiecare cu CES-urile lor și 3 PIP-uri diferite în consecință, dar mai ai și alți 20-30 de copii fără CES care au nevoie de atenție, lipsește profesorul de sprijin iar însoțitorul legal al elevului cu CES/PIP nu vrea să-l însoțească la școală – adevărul e că faci scriptic PIP și ăla e tot efortul. Tu predai o disciplină, nu scriere/citire/aritmetică la nivel de clasa I, și asta pe tot parcursul gimnaziului/liceului, și n-ai timp de lucru 1-la-1 cum au unii nevoie, o oră întreagă. Asta DACĂ elevul e capabil măcar să citească/scrie/socoti la nivel primar (că mulți nu sunt capabili nici de-atât).
Nu ai cum, fizic, să te împarți între atâția copii fără CES și cu CES și să aplici efectiv orice planificare pentru ei, mai ales dacă nu ai formare (sau înclinare sau dorință) în lucrul cu copiii cu CES, ”integrați” în învățământul de masă.
E cinic? O fi, dar nimeni nu e supraom. Părinții care-și doresc ce e mai bun pentru copilul lor se pot plânge, dar plângerile nu schimbă situația reală. Ministerul NU finanțează integrarea reală, pentru că da, costă bani, iar școlile nu mai fac de mult față (practic de la început). Iar dacă ”soluția” părinților – și ministerului – e să IMPUNĂ profesorilor să facă ceea ce NU doresc/nu se pricep/nu au înclinația să facă, atunci doar copilul va avea de suferit. Vor exista hârtii, dar zero aplicare. Cine spune că el/ea face, să-și asume alegerea și să termine cu ipocrizia.
Poate ministerul/guvernul să dea lege ca toți profesorii să fie campioni olimpici la orice, asta nu înseamnă că se va și întâmpla.
Foarte bine punctat si argumentat.
Iar pt cei de la minister: care este încărcarea birocratica pentru un profesor care are nevoie de 10-15 clase pentru a-si face norma? Si in fiecare clasa se repeta povestea de mai sus?
Superman sau 10xSuperman?
Da stiu, cu ministerul e dialogul surzilor!