Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române, a declarat că „dacă transformi meseria de profesor într-o meseria oarecare, să nu te aștepți la succes”. Acesta a explicat, la Europa FM, că un profesor nu trebuie „să fie plictisit” sau să „apară obosit în fața elevilor”. Academicianul a precizat că unii profesori nu reușesc să stârnească pasiunea elevilor pentru „lectura aceea profundă, care dă o bucurie care te înalță” și pentru că nu adoptă metode moderne de predare.
„A fi profesor este categoric o chestiune de vocație. Paralela pe care îmi place s-o fac dintotdeauna este între un profesor și un actor sau un regizor. O lecție trebuie să aibă o regie în spate. Profesorul, când este în fața clasei, este un actor. El trebuie să-i aprindă pe cei care care îl ascultă și care îl urmăresc”, a subliniat academicianul.
„Altfel, dacă transformi meseria de profesor într-o meserie oarecare, să nu te aștepți la succes. Un profesor nu trebuie să fie plictisit. Nu trebuie să apară obosit în fața copiilor. El trebuie să se joace cu ei în permanență – o joacă în sensul frumos și înalt al cuvântului”, a mai adăugat acesta.
Referitor la lipsa pasiunii pentru citit în rândul românilor, Marius Andruh a precizat că „trebuie să fie mai activă în acest sens școala”: „Și tare mă tem că școala nu reușește să îi împingă spre lectura aceea profundă, care dă o bucurie și care te înalță”.
Acesta a punctat faptul că, pentru a combate analfabetismul funcțional, este nevoie de profesori care „știu să împingă copilul spre lucruri interesante, să-l facă să gândească ceea ce a vrut autorul să spună”. Există, însă, în sistemul educațional actual, „și tipare din trecut, și anume profesori care sunt obișnuiți să împingă copiii spre învățat pe dinafară, spre învățat comentarii, spre respectat un barem”.
Academicianul a declarat că pasiunea pentru lectură trebuie să fie cultivată atât de profesori, prin metode de predare adaptate la nevoile elevilor, cât și de familie.
„Trebuie să ne adaptăm și nevoilor tineretului, pentru că tineretul vrea lucrurile mai mai rapid, vrea să fie interactive. Tineretul urmărește imagini și aici trebuie să vii în întâmpinarea lui, pe de o parte, iar pe de altă parte, dincolo de imagini, dincolo de Internet, plăcerea lecturii trebuie să vină și din familie. Trebuie cultivată și în familie și în școală”.
Redăm pe larg declarațiile lui Marius Andruh, vicepreședintele Academiei Române, pe acest subiect
Marius Andruh, președintele Academiei Române: […] E o bulă a celor care sunt interesați de cultură și este marea masă care nu este interesată de cultură. Am găsit un punct de vedere interesant care spunea „nu e adevărat că lumea nu citește. Lumea citește foarte mult: citește mailuri, citește social media …”. Deci lumea citește.
Mai e ceva: trebuie să fie mai activă în acest sens școala. Și tare mă tem că școala nu reușește să îi împingă spre lectura aceea profundă, care dă o bucurie și care te înalță. Pentru că și aici îți trebuie un talent. Dacă ești un profesor talentat, știi să împingi copilul spre lucruri interesante, să-l faci să gândească ceea ce a vrut autorul să spună. Adică să trecem dincolo de analfabetismul funcțional, că toți știu să citească. De ce este așa? Cred că mai sunt și tipare din trecut, și anume profesori care sunt obișnuiți să împingă copiii spre învățat pe dinafară, spre învățat comentarii, spre respectat un barem.
Trebuie să ne adaptăm și nevoilor tineretului, pentru că tineretul vrea lucrurile mai mai rapid, vrea să fie interactive. Tineretul urmărește imagini și aici trebuie să vii în întâmpinarea lui, pe de o parte, iar pe de altă parte, dincolo de imagini, dincolo de Internet, plăcerea lecturii trebuie să vină și din familie. Trebuie cultivată și în familie și în școală.
Moderator: Asta este foarte adevărat. Dar ce se întâmplă cu societatea care nu citește? Pentru că, într-adevăr, la nivel mondial există un un interes mai mic față de acum nu știu câți ani, atunci când ne uităm la lectură. Dar totuși, prin comparație, România nu stă bine. Practic, toate țările din Uniunea Europeană au procente mai bune la capitolul lectură, interes față de carte. Aici să fie, de fapt, cheia teoriilor conspiraționiste care câștigă foarte mult teren în societate, curentelor extremiste care conving din ce în ce mai mult public?
Marius Andruh, președintele Academiei Române: Deci rețelele de socializare încurajează așa ceva. Unele dintre ele. Se sprijină totul pe o incultură care este tot mai puternică la unii dintre tinerii din ziua de astăzi. Și întorcându-ne la ce trebuie să facă familia, familia cultivă respectul pentru școală. Pentru că nu trebuie neapărat să credem că un copil care are biblioteca acasă, care are părinți care citesc este favorizat față de alții, pentru că istoria ne arată că au fost copiii care proveneau din familii sărace și care aveau drag de carte și care au ajuns mari intelectuali în această țară. Dar familia respectivă avea respect pentru muncă și pentru școală.
Asta este mai important: respectul pentru muncă, pentru școală și profesori dedicați. Profesori care să știe să inflameze copilul atunci când îi vorbește despre o carte, când îi vorbește despre un autor, când îi vorbește despre o poezie. Nu e vorba numai de asta, pentru că educația unui copil nu înseamnă numai literatură, înseamnă muzică, înseamnă arte plastice. Toate vin spre a forma profilul intelectual al unui tânăr care să fie așa cum vrem noi.
Moderator: Până la urmă, pornește această problemă și de la, poate o lipsă de pasiune în mulți dintre profesori. A fi profesor este o chestiune de vocație, de pasiune…
Marius Andruh, președintele Academiei Române: A fi profesor este categoric o chestiune de vocație. Paralela pe care îmi place s-o fac dintotdeauna este între un profesor și un actor sau un regizor. O lecție trebuie să aibă o regie în spate. Profesorul, când este în fața clasei, este un actor. El trebuie să-i aprindă pe cei care care îl ascultă și care îl urmăresc. Altfel, dacă transformi meseria de profesor într-o meserie oarecare, să nu te aștepți la succes. Un profesor nu trebuie să fie plictisit. Nu trebuie să apară obosit în fața copiilor. El trebuie să se joace cu ei în permanență – o joacă în sensul frumos și înalt al cuvântului.
