Norma unui profesor de geografie este de 20 de ore de predare pe săptămână. În 34 de săptămâni de activitate didactică, asta înseamnă 680 de ore de predare și încă 680 de ore disponibile pentru pregătirea lecțiilor. Sună bine pe hârtie, dar realitatea este cu totul alta.
Un profesor de geografie are, în mod obișnuit, o singură oră pe săptămână la fiecare clasă, ceea ce înseamnă aproximativ 20 de clase. La o medie de 25 de elevi pe clasă, profesorul ajunge să lucreze cu aproximativ 500 de elevi pe săptămână.
În aceste condiții, evaluarea orală devine imposibil de realizat. Temele sunt deja “ocupate” de profesorii de matematică și limba română, iar pentru a nu depăși plafonul de sarcini pentru acasă impus de minister, profesorul de geografie evită să adauge teme suplimentare. Soluția rămâne evaluarea scrisă. La o oră pe săptămână sunt necesare minimum 4 note pe an, ceea ce înseamnă că fiecare elev susține 4 testări. În total: aproximativ 2000 de teste de corectat într-un an.
Chiar și un profesor foarte eficient are nevoie de cel puțin 5 minute pentru corectarea unui test. Asta înseamnă 166 de ore consumate, din cele 680 dedicate pregătirii. Rămân 514 ore. Și nu am terminat.
Profesorii trebuie să participe anual la cursuri de formare pentru acumularea de credite, cursuri care durează în medie 50 de ore. Mai rămân 464. Apoi, activitățile birocratice — cel puțin 2 ore pe săptămână, adică 68 pe an — plus consiliile și ședințele (minimum una pe modul, încă 5 ore). Total: 391 de ore rămase pentru pregătirea lecțiilor.
Dacă împărțim aceste 391 de ore la cele 680 de ore de predare, rezultă o medie de aproximativ 34 de minute de pregătire pentru fiecare oră de curs.
Sunt suficiente 34 de minute pentru a crea o lecție interesantă?
Ce se întâmplă dacă profesorul pregătește elevi pentru olimpiade și concursuri? Dacă are în clasă elevi cu CES sau alte nevoi educaționale speciale? Dacă vrea să pună în practică metode moderne, proiecte, materiale vizuale, resurse interactive?
Realitatea este că timpul nu ajunge. Iar așteptările sunt, de multe ori, mult peste ceea ce poate oferi un profesor în condițiile actuale.
__________________
Despre autor: Marius Nour este profesor de Geografie și Limba engleză la următoarele școli din județul Covasna: Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Covasna și Școala Gimnazială Dobârlău. Predau de 8 ani și am gradul didactic II.
Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
Redacția
Diana Ghimiși
R.P.
G4Food.ro
10 comments
Sa fiți sănătoși, sclavilor! stați și înghițiți toate rahaturile lui david & co.
Înțelegem va plângeți că acum este greu. Dar înainte când aveați norma redusă ,elevi mai putini in clasa ,nu făceați naveta ,de ce elevii nu obțineau rezultate foarte bune la școală,de ce 60 % dintre ei sunt analfabeți funcționali.
Petru ca multi elevi nu sunt interesati de învățat si profesorul nu are ce sa le faca daca părinții nu sunt nici ei interesati de asa ceva
In anul școlar 2025-2026, norma didactică este de 720 ore.
Bine punctat!
O analiză pertinentă..Îmi permit sa adaug și eu, cred că v-a scăpat asta, timpul necesar conceperii testelor. Nu știu alții cum sunt, dar eu nu iau teste gata concepute, din diferite surse, ci mi le fac singura. Nu poți da același test la toate clasele , pentru că elevii își fac mici „servicii”, dezvăluind claselor paralele ce au primit la test. La acestea se adaugă alte noi rânduri de teste pentru elevii cu CES, ei au un regim special, și, mai nou, pentru elevii din Ucraina sau din alte zone (la noi in școală, de exemplu, a venit un elev din Fâșia Gaza), care nu prea știu romana.
Ce vrea ministerul e clar – muncă suplimentară neplătită. Pe motiv că ”v-ați ales asta știind ce vă așteaptă, aveți vocație, trebuie să vă pese de elevi mai mult decât vă pasă de voi înșivă”.
Îl anunț pe ministru că sunt om și nu supra-om. Am nevoie de timp și pentru mine, viața mea trebuie trăită de mine și nu imaginată noaptea-n vis.
Așa că, îmi pare foarte rău, vocație sau nu, chemare sau nu, nu sunt victima nimănui, cu atât mai puțin a ministrului. Munca mea este plătită și voi face exact atât cât mi se plătește, EXACT ca restul celor care lucrează în această țară.
Cei care se simt martiri, n-au decât. E viața lor. Cu a mea, fac strict ce vreau eu.
PS Dacă apare careva care spune să las locul altuia – poftiți. Vă aștept să vă sacrificați viața personală și familia, să faceți naveta zilnic la naiba-n praznic. să aveți 20 de ore de predare, 7 comisii, ședințe peste ședințe, să cumpărați cărți și materiale pentru clasă/școală, să urmați zeci de ore de cursuri și formări pe modul, să faceți RED-uri, să evaluați clasic și modern, să faceți lecții transdisciplinare, etc. – și asta doar pe partea didactică. Nu mai zic de celelalte ”funcții” – paznic-medic-gardian-secretar-asistent social-bucătar/ospătar ș. a. m. d.
Sunteți bine-veniți.
Va face AI treaba bună ca începe antrenamentul cu oamenii.In doi ani trebuie sa ne reprofilat,vom fi toți pe ajutoare sociale de la al mic la ăl mare.
AI ar putea face treabă bună în învățământ, în sensul că le-ar putea explica elevilor orice, la nesfârșit, cu răbdare. Ar putea, dacă elevii ar sta să-l asculte. Dar câți copii stau de bunăvoie să studieze? Și acum este internetul plin de explicații, de platforme de învățare. Le arăt elevilor mei unde au informația, unde pot exersa și primi feedback, cum pot învăța cu chatgpt, iar ei vin la școală și îmi spun senin: Am uitat că avem de învățat/Nu am înțeles, sau alte invenții.
Profesia asta nu poate dispărea. În lipsa profesorului, copilul ar trebui supravegheat de părinte, părintele ar trebui să știe și el ce se așteaptă de la copil. Complicat spre imposibil.
”Dragii mei, îmi cer scuze de pe acum dacă am să vă botez din când în când. Nu am să vă știu numele fiecăruia până la sfârșitul anului, dar sper ca măcar să vă pot asocia cu clasa din care faceți parte…” (un profesor cu 476 elevi, dintre care 16 cu CES).