Profesorul Lazăr Vlăsceanu: Vremuri de aniversară

1.888 de vizualizări
Lazar Vlasceanu / Foto: Lucian Tudose-Agepres Foto
Lazăr Vlăsceanu / Foto: Lucian Tudose – Agerpres Foto
Nu e una mai diferită decât alta. Toate, chiar toate, nu fac altceva decât să te poarte în trecut. Întrerup periodic prezentul, te întorc în timp și îți evocă motive de celebrare a unor clipe, zile, ani sau chiar decenii de apariții glorioase. Uneori pretind că te invită la bucuria unei fericiri pe care e musai să o trăiești sau măcar să o mimezi. Inclusiv ziua de naștere e inclusă, printre aceste zile glorioase, pe care cei apropiați se așteaptă să o aniversezi cu fastul cuvenit. Ajungi astfel să te confrunți cu un fapt de notorietate: dacă te-ai ghida după calendarul unora, care tot îndeamnă media să asocieze zile cu celebrări (de la ziua Mărțișorului sau a lui Valentin  la ziua apei, a minerului, a învățătoarei sau a mai știu cui…), vei sfârși prin a petrece fiecare zi ca o aniversare a trecutului.

Asta e prea mult, evident cade în paradox: dacă fiecare zi ar fi asociată cu o aniversare atunci toate zilele ar fi așa de asemănătoare că… ar dispărea aniversarea. Am trăi într-o lume fără aniversări.  

Ziua Națională e, însă, cu totul altceva. Eu, unul, cel puțin, vreau să fie altceva. Vreau să fie considerată ca evadând din toate stereotipurile, la fel ca ziua de naștere a fiecăruia. O privesc sub semnul îndemnului de a mă identifica, neapărat cu mândrie, cu trecutul țării. O simt cum mă cuprinde în prezentul său, de care nu mă pot despărți întrucât mă prinde din toate părțile și mă strânge cu forțe atât de puternice că nu mai văd nimic clar în jur și nu mai simt altceva în afară de presiunea acelor forțe.

Dar despre viitor, ce să spun în această zi aniversară a națiunii? Mai ales că el contează cel mai mult, inclusiv în despărțirea de prezent. Nu doar pentru mine, ci pentru fiecare dintre noi. Azi, un fapt e clar: nicicând în istoria noastră națională nu a existat, ca în aceste vremuri, un număr atât de mare de tineri de-ai noștri care să-și vadă viitorul doar în afara țării. Și nicicând ca până acum nu au existat asemenea deschideri și oportunități de căutare, descoperire și consacrare individuală în afara țării. Porțile exterioare țării le sunt deschise. Sunt invitați, sunt așteptați, li se oferă cam de toate.

Horribile dictu, porțile națiunii noastre le sunt simbolic ferecate. Adică totul pare că se închide odată cu educația precară din primii ani de viață și cu menținerea sub obrocul ignoranței a secretelor descoperirii lumii prin educație. Triste vremuri de aniversară! Cum să facem pentru a ne ridica deasupra lor? Cred că nu ne mai rămâne altceva de făcut decât ca fiecare să descoperim ce-i de făcut și apoi să ne unim în acțiune. O nouă Unire!

__________

Despre autor:

Opinie semnată de sociologul Lazăr Vlăsceanu, cercetător și profesor al Universității din București, cu doctoratul în Sociologie obținut la London University, Institute of Education, în 1976, autor a numeroase volume și cercetări și cel care a realizat selecţia textelor şi studiul introductiv la: “Basil Bernstein, Studii de sociologia educaţiei”. În 2019 a publicat cartea “Educație și putere. Sau despre educația pe care încă nu o avem”.

Lazăr Vlăsceanu este unul dintre cei mai proeminenți sociologi români, profesor și cercetător în cadrul Catedrei de Sociologie pe care a condus-o la Universitatea din Bucureşti, director adjunct al Centrului European UNESCO pentru Învăţământul Superior (UNESCO-CEPES) în perioada 1992-2007.

A absolvit Universitatea din Bucureşti, obţinând în 1970 diploma în Filosofie (Pedagogie). A urmat doctoratul în Sociologie la London University, Institute of Education, diplomă obținută în 1976 (sursa). Este membru în Consiliul General al CNATDCU, a făcut parte din Comisia Prezidenţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării care în 2007 a publicat raportul România educaţiei, România cercetării, care a stat la baza Legii educației nr. 1/2011 în vigoare în prezent, dar modificată masiv de guvernele care s-au succedat în ultimii 10 ani.

Foto: Lucian Tudose – Agerpres Foto / Lazăr Vlăsceanu


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

O activitate numai bună, în condiții de distanțare socială, pentru a întări gândirea critică a copiilor: filosofia. Și nu-i nevoie să fii mare înțelept / Ce spune o cercetătoare britanică

Condițiile de distanțare socială și școala online provoacă mari probleme pentru educația copiilor, dar oferă și o oportunitate – întărirea gândirii lor critice, consideră Yana Manyukhina, cercetător în cadrul Institutului…
Vezi articolul

Numărul ONG-urilor active în educație a crescut cu peste 50% în ultimul deceniu, în paralel cu avansul accelerat al învățământului particular preuniversitar, avans „spectaculos” în ciclul preșcolar – Raport

Numărul organizațiilor neguvernamentale active în domeniul educației a crescut cu peste 50% în ultimul deceniu, perioadă care s-a suprapus cu o creștere considerabilă a unităților de învățământ private, dar și…
Vezi articolul

ANALIZĂ Școlile nu intră obligatoriu în scenariul roșu la depășirea ratei de infectare de 3 la mie, potrivit legislației în vigoare. Comitetele pentru Situații de Urgență pot decide suspendarea cursurilor sau le pot lăsa în scenariul hibrid

În Bistrița, școlile rămân în continuare deschise, după ce rata de infectare a depășit pragul de alertă impus de autorități – rata de infectare de 3/1.000 de locuitori, cumulat, în…
Vezi articolul

Criza Covid-19 pune frână „internaționalizării” universităților – se așteaptă scăderea cererii din partea străinilor pentru România, încă o lovitură după scăderea abruptă a numărului de studenți autohtoni

Universitățile românești, confruntate în ultimul deceniu cu o scădere acută a numărului de studenți, încearcă să compenseze această scădere prin diverse măsuri și strategii, între care un loc aparte îl…
Vezi articolul