Profesorul Liviu Papadima, pe al cărui text „Pisica mea în sala de lectură” l-au avut de analizat elevii la proba de limba română la simularea pentru Evaluarea Națională 2024, crede că subiectele au fost „îngrozitor de simple”. „Continuă să fie un mecanism mai degrabă de verificare a unor algoritmi pe care copiii îi deprind cu ajutorul meditatorilor, decât să intre în esența problemei: să fie capabili să înțeleagă ce citesc și să fie capabili să se exprime logic, bine articulat, nuanțat, dacă se poate”, a declarat Liviu Papadima, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, pentru DC News.
Mai relevante i se par testele PISA, care merg către fondul problemei. „Reușește elevul acela să înțeleagă ce citește, reușește să facă niște legături între elementele textului, reușește eventual să se exprime într-un mod articulat?”
Mai îngrijorătoare decât rezultatele PISA referitoare la analfabetismul funcțional au fost rezultatele referitoare la atitudinea față de școală care arată că „elevii din școala generală românească urăsc școala într-o proporție cum nu se întâmplă la nimeni altcineva. Pare să fie o întrebare care nu preocupă pe nimeni. Domnule, ce se întâmplă cu copiii ăștia? De ce ajung să urască școala?”, se întreabă Liviu Papadima.
Intervenția profesorului Liviu Papadima la DC News
Sorin Ivan: Aș începe cu o întrebare fundamentală, ce mai face pisica Bope?
Liviu Papadima: Pisica Bope își vede de treabă. E o pisică care-și ignoră total stăpânii. Nu are nicio treabă. Pe de altă parte, își are tabiet-urile ei. E foarte, foarte mofturoasă, deși a fost găsită lângă un tomberon, adusă acasă de acolo.
Sorin Ivan: Cum vi s-au părut subiectele de la această simulare la Limba și literatura română?
Liviu Papadima: E un domeniu în care mă pricep mai puțin, totuși, că o scurtă perioadă din viață am avut de-a face cu școala gimnazială, când am predat în stagiu după terminarea facultății, 3 ani.
Nefiind deprins cu standardele educației în această perioadă, în acest ciclu de învățământ, mie mi se par îngrozitor de simple. Este probabil o percepție subiectivă. Sunt foarte multe întrebări acolo cu răspunsul absolut evident. Asta nu înseamnă că am nostalgia subiectelor pe care le dădeam noi la examenul de treaptă era pe vremea aia și care erau niște chestii extrem de întortocheate și, de regulă, niște exerciții de gramatică absolut imposibile și foarte adesea discutabile sub aspectul rezolvării.
Continuă să fie, totuși, din punctul meu de vedere, un mecanism mai degrabă formal, mai degrabă de verificare a unor algoritmi pe care copiii îi deprind cu ajutorul meditatorilor, decât să intre în esența problemei și esența problemei, după mine, este relativ simplă: să fie capabili să înțeleagă ce citesc și să fie capabili să se exprime logic, bine articulat, nuanțat, dacă se poate.
Mie mi se par mult mai relevante testele PISA care merg către fondul problemei. Reușește elevul acela să înțeleagă ce citește, reușește să facă niște legături între elementele textului, reușește eventual să se exprime într-un mod articulat?
E un lucru fundamental în orice analiză de tip sociometric, să aibă rezultate comparabile. Deci, atâta vreme cât fac un tip de evaluare pe care nu pot să-l compar cu evaluări similare din alte țări, rezultatele sunt discutabile. De unde să știu dacă o promovabilitate de 80% e bună sau rea?
Rezultatele care mi s-au părut mai îngrijorătoare, chiar mai îngrijorătoare decât cele referitoare la analfabetism funcțional, acum câțiva ani, cu prilejul unei testări PISA la matematică s-a făcut și un sondaj în ce privește atitudinea față de școală, ori aici rezultatele au fost, mi-e și teamă să folosesc un cuvânt că ar fi pompieristic, dezastruoase, nu știu cum să zic, încremenitoare.
De ce? Pentru că reieșea din acest sondaj că elevii din școala generală românească urăsc școala într-o proporție cum nu se întâmplă la nimeni altcineva. Nu se întâmplă la bulgari, sârbi, nu se întâmplă la țări care au trecut prin istorii oarecum similare, care au condiții comparabile, ș.a.m.d. Dacă în ce privește chestiunea aceasta a abilităților, cunoștințelor, ne situăm la coada plutonului, dar cumva în pluton, aici eram complet afară. Pare să fie o întrebare care nu preocupă pe nimeni. Domnule, ce se întâmplă cu copiii ăștia? De ce ajung să urască școala?”
- Liviu Papadima este cercetător, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, fost decan al acestei facultăți (2004-2012) și fost prorector al Universității din București (2012-2020). Este autorul mai multor volume despre literatură, eseuri de istorie, critică literară și educație.
Citește și:
Subiecte Română simulare Evaluarea Națională clasa a VIII-a 2024. Itemi de înțelegere a două texte la prima vedere, de Simona Antonescu și Liviu Papadima, plus cerințe de vocabular și gramatică. „Crezi că există mai multe feluri de a descifra lumea în care trăim?” – subiectul scurt de motivare / Subiectul al II-lea cerea un rezumat
Baremele de corectare și notare pentru Limba română, simularea Evaluării Naționale 2024, publicate de Ministerul Educației
Diana Ghimiși
Mihai Peticilă
Redacția
R.P.
14 comments
De ce urasc scoala? Simplu. I-ati zapacit cu schimbari fel de fel , de la an la an. De ce urasc scoala? la fel de simplu, pt.ca ajung sa invete mecanic , fara a intelege ce li se preda, pt.ca exista acei profesori ”titularizati” care in loc sa isi preda lectia, ajung elevii sa le predea lor…nu cred ca exista scoala unde sa nu existe entitati de genul asta! De ce urasc scoala? …pt.ca e o generatie de copii desi de multi criticati, sunt extrem de ancorati in realitate si isi pun inttebarea? Ce imi oferi tu stat roman daca eu sunt eminent? Cand alocatiile sunt vai mama lor, cand bursele sunt la fel, cand mama si tata au doua facultati , mastere ( facute cu simt de raspundere, pe vremea cand pe un loc la facultate erau 17 candidati si se sustinea examen) si in prezent vand cartofi in piata, sau fac taximetrie ( in cel mai fericit caz, daca asta se poate chema fericire) iar cel cu media scazuta la purtare are functie mare in stat si conduce ostile ….si motivele sunt mult mai multe, pentru care copiii nostri urasc scoala. Sa nu uitam ca pestele sa impute de la capat…
Domnule profesor Liviu Papadima, unde aș putea găsi niște teste gen EN VIII redactate de dumneavoastră?
De cand au dat Nepotii mei examen( EN),in 2012, si Ministeriabilii au facut 2 Gafe( era SB, nu PR; ), derutand Elevii si innebunindu-i pe Parinti, care, amintiti-va cum au doborat Poarta Ministerului, Eu tooo-ot am scris ” Comentarii” pertinente ca sa ajut Profesorii evaluatori si creatori de ” Subiecte”! De atunci, mereu am observat, Gafe, si de alta natura,determinandu-i pe bietii Elevi sa le “fie lehamite” de scoala si de Examene! Creativitatea si gandirea analitica ar trebui sa se obtina la Varsta aceasta, or Min.propune@ Subiecte,carora nici Graur cu Iordan nu le-au gasit solutia;@le cere Copiilor sa dea sionimul cu sensul din context, Elevii il dau pe cel real, iar MIN.il da aiurea.@ ii obliga sa elcatuiasca 2 Compuneri cu CUVINTE, intre 50-500, stresand Elevii, care pierd Timpul tooo-ot numarand Civibtrsa nu le depseasca cerinta si Copiii nu stiu ca tot cuvinte numarabile sunt, si art.posesve: al, a, ai, ale, precum si prepozitiile& conjunctiile simple.Deci, ce sa sa spun?????
“De ce urăsc elevii români școala?”
Un posibil răspuns este că finalitatea scolii nu mai este cea asteptată.
Nici în trecut copiii nu iubeau scoala. Îi tenta ideea că, după o școală bine făcută, vor avea un serviciu bun, o siguranță a locului de muncă și o eventuală prestanță a profesiei.
Astăzi, după ce termini facultatea, ajungi măscariciul de serviciu în învățământ, care trebuie să aducă fericirea elevilor nefericiți, asistentul social al familiilor plecate în afară să-și mai cumpere un BMW, să-și doteze palatul de prost gust cu încă trei turnulețe.
Asta dacă intri în domeniul educației.
În sănătate nu știu… În poliție să prinzi infractorii si să-ti rozi unghiile de ciudă că o justiție empatică i-a facut scăpați.
Și așa exemplele ar putea continua.
Școală nu mai oferă scopul real, satisfacția domeniului ales.
Mergem la spital din dorința de a ne trata, mergem la școală să devenim oameni.
Dacă spitalul nu ne tratează, e ineficient, dacă școala nu are finalitatea dorită de ce o mai urmăm…
Este o perioadă haotică în care toată lumea aleargă după ceva, dar nu știe exact scopul.
Școala nu ar trebui neapărat să placă. Ar trebui considerată necesară, o verigă a vieții pe care, dacă nu o ai, nu ești om.
Din păcate, prea multe exemple infirmă necesitatea ei, a școlii…
E un roman trist educația asta, iar personajele sunt Marii neimplicați.
P.S
Testele Evaluării naționale nu sunt complicate. Pentru cine învață. Dar cum ele se adresează învățământului de masă format și din cei foarte mulți adepți ai plecatului la cules de sparanghel sau căpsuni, ele, testele naționale devin rateuri naționale.
Ah, minunata limba română și scrierea ei corectă: tabieturi, hobbyuri, weekenduri, blues-ul etc. Regula: cuvintele cu grafie, la final, ce aparține unui sunet românesc, a unei litere ce se află în alfabetul român, se articulează sau se scriu la plural FĂRĂ cratimă. În rest, textele date la EN sunt, de cele mai multe ori, urâte. Parcă e un concurs în a alege cele mai urâte texte. Dar da, așa e, după trei ani de gimnaziu în care le predau elevilor și îi învăț cum să înțeleagă un text, vine clasa a VIII-a și baremul de la EN care mă obligă să înregimentez copiulu într-o structură care, din păcate, simplifică ceea ce au învățat deja. În trei ani îi învăț să gândescă, iar în ultimul an îi învăț să simplifice. Ceea ce e trist! Am făcut aceste sesizăŕi unei asociații, care le-a transmis mai departe. Ce crrdeți, nimic nu s-a schimbat! Nu că aș mai avea speranțe față de cei care decid! În inspectorare și în
ministerul de resort e jale! Singura valoare este ploconeala, adică fix ce ne obligă acest fel de itemi de la EN să îi învățăm pe copii: ploconeala față de barem, față de meditator, față de decidenți.
De ce ajung să urască școala? Poate pentru că, deși conform legii, în gimnaziu programul ar trebui să fie de 5 ore, în clasa a VII-a și în clasa a VIII-a ajung să aibă câte 7 ore, aproape cât un adult la serviciu? Poate pentru că, deși conform legii în gimnaziu temele pentru acasă nu ar trebui să depășească 2 ore, ajung să stea uneori până la miezul nopții să le rezolve? Poate și din cauza acelor câțiva profesori-problemă, prezenți aproape în fiecare școală, care nu ar avea ce să caute la catedră, dar care sunt tolerați pentru că sunt bugetari și nu pot fi dați afară ușor?
draga Voda , ce zice profesorul Papadima și ce concluzii tragi Maria Ta;))
Corect observă autorul. Bună dimineața!! Din păcate învățătorii nu au exercițiul de a le face o evaluare scrisă pe 5 rânduri la final de modul/trimestru in care să spună dacă elevul înțelege ce citește (ca într-un sistem civilizat, omenesc), va să nu mai spun că acesta preocupare trebuie sa fie permanentă. Altă bubă e că la lecție nu există obișnuința de a-și antrena în a comenta cu căpșorul lor un text, cu cuvintele lor. Nu văd de ce ar putea fi fascinați copiii dacă la clasa a III- a învățătoarea nu le mai citește absolut nimic, nici 3 rânduri, niciodată în decursul anului ci doar îi pune să citească în gând, ca dânsa să își verifice multele mesaje. In gând citesc și acasă, cărți au și acasă, ce aduce școală în plus? Ar fi util ca și copil (chiar și intr-a IV-a) să ai reperul unei intonații pe un text, a înțelege din modularea vocii cine, când vorbește într-un dialog, a înțelege interjecțiile, când începe altă parte a povestirii, mitului, legendei. Acestea în clasă, nu la meditații. Când profesorul nu citește, nu expune spre dezbatere niște idei principale, când face cu vocea doar corecții, corecții sau “Deschideți la pagina …”, tu-copil, cum sa te simți la școală?! Să ne punem în papucii elevilor. Corect, meditațiile la limba română asta fac, algoritmi de tocit, în special in anii premergători examenelor. Faptul că părinți (chiar educați) se lasă în această capcană a livrării de algoritmi in defavoarea gândirii spune ceva…spune că poate și ei s-au resemnat în fața unui sistem mereu înțepenit, care le penalizează copiii la examenele naționale dacă nu sunt pe calapodul acestui deplorabil sistem de “învățare” și “evaluare”. PISA măsoară ce trebuie, domnilor, măsoară adaptarea la viață, la cum ai fi tu-copil în lume, cum te-ai descurca la vârsta ta în lume și în raport cu alți copii de vârsta ta (mentală, nu zic nu). La corectare nu e in regulă să fie aceiași creatori de algoritmi stereotipici dar e posibil altfel? Aș vrea sa fie. Cum in cazuri de agresiune între copii in clasă s-ar potrivi foarte bine niște studenți de anul 3 la educație fizică să îi învețe fair-play-ul in recreații sau niște studenți la teatru si psihologie, tot așa, la predarea literaturii și gramaticii s-ar potrivi …alt tip de evaluatori..Gasiti-i!! Resurse au profesorii de logică și filosofie, psihologii cognitivisti, specialiștii în învățare sau….pur și simplu absolvenții de liceu cu 9.80 la bacalaureat la limba și literatura română sau logică …și alții. Cu ei veți afla ce e de făcut, bine că știm că nu le place școala…că să nu mai zicem că o consideră o “închisoare”. Gura mică să avem.
Mama, dar ce text misto a scris Liviu Papadima pentru Dilema :))) Mare filosof, ce probleme pune. si mai ales apoteoticul final, “cu al ei plaisir du texte”, ehe, nu cum scriu corporatistii de azi pe jumate in engleza, ci cum scriau inca de pe vremea lui Caragiale intelectualii! Chapeau! :)))
Dar de ce isi da domnul Papadima cu parerea daca recunoaste ca nu prea are dansul treaba cu pre-universitarul? Deunazi citeam opinia unei profesoare de romana de liceu, care sustinea ca testele PISA sunt irelevante. https://republica.ro/testul-cu-masina-si-zintrebarea-capcana-nr-3-o-profesoara-demitizeaza-testele-pisa-zaceste-teste-nu-sunt
Sigur ca fiecare are dreptul la propria parere, dar ma gandesc in tot haosul asta al evaluarilor, in care chiar nu mai stii ce sa mai crezi, sa intervievam si noi persoane relevante, nu profesori scortosi de facultate care sunt mai presus de regulile limbii romane care, de foarte multi ani, cer folosirea lui â in interiorul cuvintelor
persoana intervievată e relevanta,Mihaielo
ei…nu i punem sa citească, sa analizeze textul,să scoată semnificații….i am stresa!! 🙂 e mai simplu să le dictam și avem asigurate note mari…Și sunt și iritați unii elevii și unii părinți că nu li se dictează….sancționăm profesorul care le dă lista de lectură….le ia elevilor din timpul de calitate pe care l ar putea petrece în mall sau pub…
@Tedi, este nevoie si de relaxare in viața unui copil!Nu neapărat la pub sau mall, ci sa se relaxeze, sa stea sa nu facă nimic!
I-ați cocoșat cu teme, cu ore in sir de meditații pentru cä la clasă nu va faceți treaba.
E posibil ca un copil de 14 ani sa stea 7 ore la scoala și apoi sa faca teme pana la miezul nopții? Care dintre ăștia care scrieți ironic si sarcastic despre copii, lucrați de la 7:30 pana la 12 noaptea? Care mah? Faceți 4-5 ore/ zi şi leșinați va lamentați cat de mult munciți? Cum poate un copil sa se dezvolte normal dpdv psihic lucrând la 14 ani cate 15-16 ore/zi?
Cum sa nu urască scoala si sa nu fie scarbiti de sistemul asta???Care alt sistem de invatamant isi bate joc in felul asta de copiii lor, de viitorul lor???
calma,Daria,mah:))
mah?!
Ati pus punctul pe”i”.Cand programa va fi exact ca a scolilor din occident atunci puteti face comparatia corecta intre copiii romani si ceilalti.