Crizele de furie atunci când telefonul este oprit, negocierile permanente pentru „încă 5 minute” și refuzul altor activități sunt câteva dintre semnele că utilizarea ecranelor devine problematică pentru copii, a spus psihoterapeutul Diana Sofian, la Radio România Iași.
Specialistul atrage atenția că interzicerea completă a tehnologiei nu funcționează pe termen lung și că rolul decisiv îl au părinții, prin exemplul personal și prin alternativele pe care le oferă copiilor.
„Încă 5 minute” – unul dintre primele semne de dependență
„Pragul cabinetului, în primul rând, îl trec părinții. Când ajung în cabinet, ei sunt cei care sesizează comportamentele care le pun semne de întrebare”, explică Diana Sofian.
„Principalele semnale ale utilizării mult mai frecvente a ecranelor, care poate duce într-o dependență, este acest control pe care ei nu-l mai au. Această negociere constantă: încă 5 minute, încă 5 minute”, spune psihoterapeutul.
Refuzul altor activități, semnal de alarmă
„Plictiseala pe care ei o invocă, când vine vorba despre orice altă activitate în afara ecranului, cum ar fi ieșiri cu prietenii, hobby-uri, plimbări în natură”, explică Diana Sofian.
Când copilul refuză constant alternativele, situația devine îngrijorătoare.
„În momentul în care copilul refuză sistematic orice altă activitate și preferă să se refugieze în acel ecran, este un semnal de alarmă.”
Crize de furie și conflicte în familie
„Ne uităm și la comportament: crize de furie, conflicte în familie foarte des de la luatul telefonului, de la opritul telefonului, imposibilitatea de a se regla emoțional”, spune psihoterapeutul.
Pentru unii copii, ecranul devine un mecanism de reglare emoțională. „Unii, pentru că nu reușesc să aibă această reglare, ajung tot în ecran, unde se reglează emoțional. Ecranul îmi oferă acel «instant gratification», acea dopamină pe care mi-o dă cu polonicul și mă simt bine când deschid ecranul”, explică Diana Sofian.
Ecranele intră în viața copiilor încă din preșcolar
„Și copii de vârstă mai mică, pentru că ecranele intră în viața copiilor încă de la vârsta preșcolară. Punem ecranul pentru ca cel mic să mănânce sau să stea așezat pe oliță, pentru că altfel se plictisește și se ridică”, spune specialistul.
Interdicția totală nu funcționează
„Interdicția este metoda cea mai fragilă de prevenție a consumului de ecrane. Îți vine natural să o faci, dar ea are efecte pe termen foarte scurt.
Părerea mea este că o greșeală foarte mare este că ne subminăm rolul nostru de părinți și de transfer de încredere pe care noi îl putem face către copii. Ar trebui să ne uităm mai atent un pic la noi, să vedem cum ne poziționăm noi în această eră digitală”, afirmă psihoterapeutul.
Copiii învață în primul rând din exemplul părinților
„Copilul mă vede conectat la media în camera de lucru când e timpul de lucru sau mă vede în ecrane și când învârt cu lingura în oala de ciorbă? Totul pornește de la noi”, spune psihoterapeutul.
Alternativa la ecran: activități reale și consecvență
Atunci când copiii sunt scoși din fața ecranului, reacția inițială este de obicei negativă, spune specialistul:„Când îl iei de la ecran, niciun copil nu o să-ți spună: da, mami, las ecranul și vin”.
De aceea, este nevoie de consecvență și de alternative reale. „Normal că este plictisitor față de acel conținut pe care îl consumă pe ecran. Dar cu consecvență și cu discuții de după, îi aducem în față beneficiile. Adulții trebuie să ofere alternative sănătoase.”
G4Media.ro
Redacția
Alexa Stănescu
