Quo vadis, educatio?

De mai multe săptămâni îmi vine mereu în minte titlul celebrului roman al lui Sienkiewicz cu un titlu atât de sugestiv „Quo vadis”. Dar nu în contextul întunecatelor vremuri de  început ale creștinismului, ci în luminoasele vremuri ale democrației originale pe care o tot traversăm și la capătul căreia nu mai ajungem.

De la preluarea mandatului, domnul ministru al educației face declarații halucinante: mai în vară declara că „În zona învățământului liceal suntem în Epoca de piatră, nici măcar în Evul Mediu”! Cum poate un ministru al educației să facă astfel de afirmații, mai ales că este și profesor universitar, zona de învățământ preuniversitar la care face referire fiind cea care asigură viitorii studenți? Doar învățământul universitar îi scoate din peșteri, îi desăvârșește  și îi specializează? 

Acum pasează aproape în întregime responsabilitatea pentru situația dezastruoasă a educației pe umerii profesorilor: „Nu ai pe cine să pui responsabilitatea (pentru analfabetismul funcțional) decât pe cadrele didactice”! O declarație generalizată, fără nuanțe, o etichetare nedreaptă pusă direct pe întreaga categorie profesională a celor care lucrează în educație. 

Serios? Nimeni nu-și asumă nicio vină, miniștrii meteorici care s-au perindat în ultimii zeci de ani pe la conducerea sistemului de învățământ, care au implementat reformele pe principiul formelor fără fond, pe repede înainte, doar să lase o urmă în trecerea lor rapidă de la o funcție la alta, societatea care nu pune preț pe educație, proverbul „Ai carte, ai parte!” ajungând un slogan demonetizat, mult prea departe de vremurile în care educația și cultura asigurau poziție socială și prestanță, părinții ei înșiși lipsiți de educație, care intervin cu bocancii în activitatea profesorilor și care știu mai bine decât oricine cum trebuie să lucreze profesorii! Să nu mai pomenim de schimbări curriculare, manuale, auxiliare, structura anului școlar, birocrație (statistici, dosare, rapoarte, informări, cursuri de formare) și așa mai departe.

Domnul ministru a prezentat un raport, denumit criptic QX, în care prezintă problemele identificate în sistem și afirmă că are și soluțiile problemelor, dar de la începutul mandatului nu s-a întâlnit cu profesorii, nu s-a consultat cu aceștia, nu i-a întrebat nimic despre bolile cronice ale acestui organism stors de energie numit Educație. Și nici nu-l interesează! 

Între timp apar tot mai multe zvonuri legate de încă o mărire a normei de predare, scăderi salariale, alte comasări, reduceri de personal, în condițiile în care, în timpul verii, pe perioada concediilor, personalul din învățământ a fost decimat. 

O întrebare revine obsedant în mintea tuturor: încotro ne îndreptăm?

• Nota redacției: Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.