Raluca Răducanu, profesoară de Limba și literatura română și director adjunct al Liceului Teoretic Jean Monnet din Capitală, spune că „n-o să reușim niciodată să îi obligăm pe copii să citească, nu cu forța”. Invitată la emisiunea InfoEdu de pe TVR Info, difuzată duminică, 13 septembrie, în contextul rezultatelor PISA 2025, profesoara spune că la clasă ea caută alte metode prin care să atingă cu elevii aceleași obiective pe care le avea și cu alte generații de elevi.
Directoarea adjunctă a Liceului Teoretic „Jean Monnet” din București, Raluca Răducanu, profesoară de limba și literatura română spune că „nu este obligatoriu ca elevilor să le placă să citească ceea ce noi le indicăm. S-ar putea ca unii dintre ei să citească lucruri la care noi nici nu ne gândim, nici nu ne așteptăm. Nu trebuie neapărat să citească literatură, ei citesc foarte mult din alte domenii”.
Raluca Răducanu spune că a constatat că încearcă prin noi metode să atingă aceleași obiective cu elevii: „Constat că nu mai răspund acestor cerințe ale mele în același fel cum o făceau în urmă cu niște ani. Și asta pentru că societatea în totalitate s-a schimbat. Și atunci încerc să găsesc metode prin care să ating aceleași obiective sau cele ale sistemului de învățământ de astăzi, dar prin alte metode”.
Despre testarea PISA și rezultate, directoarea adjunctă spune că „nu știu dacă asta chiar asta este direcția pe care ne-o dorim”, dacă testele PISA sunt forma de evaluare cea mai potrivită pentru noi”.
Redăm fragmente din declarațiile profesoarei de limba și literatura română
Diana Dumitrașcu, jurnalist TVR Info: La testele PISA 2025, aproximativ 52% dintre elevii din România au atins cel puțin Nivelul 2 de competență la citire, față de 69% la nivel OCDE. La Citire ce întâmplă?
Raluca Răducanu, profesor de limba română, Liceul Jean Monnet: A fost chiar ieri o discuție la care am asistat. Cineva punea întrebarea: cum îi facem pe elevii noștri să citească? Un răspuns a fost că nu trebuie să îi facem să citească dacă nu vor să citească. N-o să reușim niciodată, oricât ne-am strădui, în orice caz, nu cu forța. Sigur că putem să încercăm tot felul de metode, dar nu este obligatoriu ca lor să le placă să citească ceea ce noi le indicăm. S-ar putea ca unii dintre ei să citească lucruri la care noi nici nu ne gândim, nici nu ne așteptăm. Nu trebuie neapărat să citească literatură, ei citesc foarte mult din alte domenii. Deci discuția în jurul acestei probleme s-a purtat și eu sunt de acord cu asta.
Evident că în clasă citesc cu ei, discut cu ei, le solicit să citească diverse lucruri, dar constat într-adevăr, că ei nu mai răspund acestor cerințe ale mele în același fel cum o făceau în urmă cu niște ani. Și asta pentru că societatea în totalitate s-a schimbat. Și atunci încerc să găsesc metode prin care să atingă aceleași obiective sau cele ale sistemului de învățământ de astăzi, dar prin alte metode”.
(…) „Nu știu dacă asta chiar asta este direcția pe care ne-o dorim, dacă testele PISA sunt forma de evaluare cea mai potrivită pentru noi. Adică dacă testele PISA sunt forma de evaluare cea mai potrivită pentru noi? Să știți că se vorbește foarte mult. Eu particip aproape zilnic la ateliere online, fizic, în care profesori vorbesc despre gândire critică și modul în care se formează, despre competențe, de literație, despre multe alte lucruri și toată lumea se străduiește. Dar testarea PISA nu este un reper și nu știu dacă trebuie. Adică nu știu dacă trebuie să ne dorim asta.
Informații de context
Aproximativ 52% dintre elevii din România au atins cel puțin Nivelul 2 de competență la citire, față de 69% la nivel OCDE. La nivel minim, acești elevi pot să identifice ideea principală dintr-un text de lungime medie, să găsească informații pe baza unor criterii explicite, să analizeze obiectivele și forma unor texte când li se cere explicit să facă acest lucru.
În România, 1% dintre elevi au atins Nivel 5 sau 6 la Citire, față de o medie OCDE de 6%. Acești elevi pot să înțeleagă texte de lungime considerabilă, să lucreze cu diverse concepte abstracte sau contraintuitive, să stabilească diferențe între opinie și fapte pe baza unor semnale implicite legate de conținut sau e sursa informației.
