Raluca Răducanu, profesoară de Limba și literatura română și director adjunct al Liceului Teoretic Jean Monnet din Capitală, spune că „n-o să reușim niciodată să îi obligăm pe copii să citească, nu cu forța”. Invitată la emisiunea InfoEdu de pe TVR Info, difuzată duminică, 13 septembrie, în contextul rezultatelor PISA 2025, profesoara spune că la clasă ea caută alte metode prin care să atingă cu elevii aceleași obiective pe care le avea și cu alte generații de elevi.
Directoarea adjunctă a Liceului Teoretic „Jean Monnet” din București, Raluca Răducanu, profesoară de limba și literatura română spune că „nu este obligatoriu ca elevilor să le placă să citească ceea ce noi le indicăm. S-ar putea ca unii dintre ei să citească lucruri la care noi nici nu ne gândim, nici nu ne așteptăm. Nu trebuie neapărat să citească literatură, ei citesc foarte mult din alte domenii”.
Raluca Răducanu spune că a constatat că încearcă prin noi metode să atingă aceleași obiective cu elevii: „Constat că nu mai răspund acestor cerințe ale mele în același fel cum o făceau în urmă cu niște ani. Și asta pentru că societatea în totalitate s-a schimbat. Și atunci încerc să găsesc metode prin care să ating aceleași obiective sau cele ale sistemului de învățământ de astăzi, dar prin alte metode”.
Despre testarea PISA și rezultate, directoarea adjunctă spune că „nu știu dacă asta chiar asta este direcția pe care ne-o dorim”, dacă testele PISA sunt forma de evaluare cea mai potrivită pentru noi”.
Redăm fragmente din declarațiile profesoarei de limba și literatura română
Diana Dumitrașcu, jurnalist TVR Info: La testele PISA 2025, aproximativ 52% dintre elevii din România au atins cel puțin Nivelul 2 de competență la citire, față de 69% la nivel OCDE. La Citire ce întâmplă?
Raluca Răducanu, profesor de limba română, Liceul Jean Monnet: A fost chiar ieri o discuție la care am asistat. Cineva punea întrebarea: cum îi facem pe elevii noștri să citească? Un răspuns a fost că nu trebuie să îi facem să citească dacă nu vor să citească. N-o să reușim niciodată, oricât ne-am strădui, în orice caz, nu cu forța. Sigur că putem să încercăm tot felul de metode, dar nu este obligatoriu ca lor să le placă să citească ceea ce noi le indicăm. S-ar putea ca unii dintre ei să citească lucruri la care noi nici nu ne gândim, nici nu ne așteptăm. Nu trebuie neapărat să citească literatură, ei citesc foarte mult din alte domenii. Deci discuția în jurul acestei probleme s-a purtat și eu sunt de acord cu asta.
Evident că în clasă citesc cu ei, discut cu ei, le solicit să citească diverse lucruri, dar constat într-adevăr, că ei nu mai răspund acestor cerințe ale mele în același fel cum o făceau în urmă cu niște ani. Și asta pentru că societatea în totalitate s-a schimbat. Și atunci încerc să găsesc metode prin care să atingă aceleași obiective sau cele ale sistemului de învățământ de astăzi, dar prin alte metode”.
(…) „Nu știu dacă asta chiar asta este direcția pe care ne-o dorim, dacă testele PISA sunt forma de evaluare cea mai potrivită pentru noi. Adică dacă testele PISA sunt forma de evaluare cea mai potrivită pentru noi? Să știți că se vorbește foarte mult. Eu particip aproape zilnic la ateliere online, fizic, în care profesori vorbesc despre gândire critică și modul în care se formează, despre competențe, de literație, despre multe alte lucruri și toată lumea se străduiește. Dar testarea PISA nu este un reper și nu știu dacă trebuie. Adică nu știu dacă trebuie să ne dorim asta.
Informații de context
Aproximativ 52% dintre elevii din România au atins cel puțin Nivelul 2 de competență la citire, față de 69% la nivel OCDE. La nivel minim, acești elevi pot să identifice ideea principală dintr-un text de lungime medie, să găsească informații pe baza unor criterii explicite, să analizeze obiectivele și forma unor texte când li se cere explicit să facă acest lucru.
În România, 1% dintre elevi au atins Nivel 5 sau 6 la Citire, față de o medie OCDE de 6%. Acești elevi pot să înțeleagă texte de lungime considerabilă, să lucreze cu diverse concepte abstracte sau contraintuitive, să stabilească diferențe între opinie și fapte pe baza unor semnale implicite legate de conținut sau e sursa informației.
8 comments
Cititul era divertismentul suprem în epoca în care cartea era computerul suprem.
Ființa umană caută plăcere și gratificare. Punct.
Este NATURA umană. Nu poți lupta împotriva naturii pentru că vei pierde de fiecare dată.
Atâta vreme cât lumea a evoluat, tinerii vor prefera conținutul online unei cărți, indiferent cât de interesantă credeți voi că e acea carte.
Insistența de a reveni tinerii la carte ca vehicul intelectual principal este la fel de imbecilă ca insistența că mersul pe jos este net mai sănătos decât condusul.
Da, bine, sigur că e. Și? Vedeți voi o omenire întreagă cum renunță la miliardele noastre de mașini super confortabile ca să rupă pingelele?
Nu. Cu tot sedentarismul, cu toată tendința de obezitate, cu toate bolile articulare generate de lipsa mișcarii, noi sărim în mașini și mergem unde avem treabă.
Hai să nu fim chiar cretini! Nu se va întâmpla niciodată. Nimic din felul de a trăi de odinioară nu se întoarce.
De acord, copiii trebuie să citească. Dar ce și când? Toate materiile sunt încărcate și alambicate. Cursurile sunt lungi iar temele sunt prea multe. Copiii nu mai merg cu plăcere la școală, nu își mai fac temele de plăcere și cu drag. După școală și teme, timpul rămas pentru mese, duș și relaxare este puțin. Să nu mai vorbim că totul este teorie, nu sunt învățați nimic practic la școală. La chimie, de exemplu, este simplu să le arăți copiilor oțetul este un acid, bicarbonatul de sodiu este o sare cu caracter alcalin ( bazic); reacția dintre o bază și un acid este aceasta. Ta, da. Simplu, copiii înțeleg și poate le trezești curiozitatea. Cărțile recomandate ca lectura pot cuprinde Jules Verne, Karl May, Constantin Chiriță, mai strecori și un Mihail Sadoveanu sau Ion Luca Caragiale. Când se recomandă de la școală „Jurnalul unei puștoaice” care are pasaje și acțiuni destul de nepotrivite.. ce să zic; eu nu mi-aș lasă copilul să citească. Poate ar trebui să vă uniți, să ascultați de părinți și de copii și împreună să găsim soluții. Materii mai ușoare, punctate pe ceea ce vor folosi în viață, teme corespunzătoare, totalul timpului pentru teme să fie de maxim o oră, plus ce mai au de învățat, încă o oră – asta la toate materiile adunate. Poate un copil care are timp să se plimbe, să se joace și chiar să stea și la televizor sau telefon o oră, își va găsi plăcerea în a citi o carte. Dar după atâtea materii, teme, cine mai are chef?!? Pentru copii, școala este ca și cum noi am veni de la serviciu și am face același lucru acasă pentru încă vreo câteva ore; mai aveți chef??? La testele Pisa se vede că este multă teorie, puțină practică și mai ales multă teorie care nu este și nu va fi folosită în practică. Se merge de ani de zile la schimburi de experiență în alte state iar la întoarcere, concluzia este că ai noștri copii trebuie să mai învețe niște teorie. În alte țări copii petrec 6 ore la școală dar nu au teme pentru acasă, fac experimente, merg în aer liber și învață să prețuiască natura, să facă un foc, să bată un cui. La noi băgăm materiile pline de teorii până le amețesc neutronii, îi pregătim pe toți să știe tot despre toate, mai puțin ce chiar au nevoie. Au de învățat de zici că toți vor fi doar olimpici la toate materiile. Și cel mai trist este că nu vor rămâne din tot acest amalgam de materii cu aproape nimic
sa mai discutam și despre olimpici ,ca sunt destui la toate materiile;despre rezultate la sport!
sunt din generația care a mai ținut o carte in mâna. generațiile actuale de ce ar mai face asta?…am scris intentionat cu litera mică așa cum îmi permite tastatura telefonului. sa mai vorbim de ortografie!? sa mai vorbim de semantica? orice litera, orice diacritica, presupun o tasta in plus….. copiii si tinerii nu mai au timp! societatea s-a schimbat, nu putem sa ne schimbăm la fel de rapid. ei folosesc AI-ul din comoditate si necesitate, pana la urmă…. Doamne, ce greu e, normal că ies si mulți analfabeți!
Eu nu știu ce tastatură a telefonului ai tu care nu îți permite să scrii decât cu literă mică. Că ai scris intenționat, cum spui, e altă poveste, dar tastatura telefonului meu și a telefoanelor din ziua de astăzi în general, nu numai că îți permit să scrii cu majuscule, dar îți mai și capitalizează propozițiile și frazele și îți corectează cuvintele și punctuația pe măsură ce scrii.
Hai să lăsăm teatralismele ieftine pentru că eu nu am scris niciodată așa repede și mult cu un stilou cum scriu pe o tastatură. Nu mai vorbim de swipe.
🤣peste ceva ani, dacă le veți spune să citească te vor certa
elevii nu mai citesc demult, n-ati auzit de prompt, stii sa faci prompturi Ai-ul iti face cate o carte completa pe ora, de ce ar mai citi, la ce le foloseste, raspunsul la NIMIC, in curand toate joburile vor fi luate de AI.
Toate țările din OCDE care au participat la PISA au înregistrat căderi de nivel (de fapt de prin 2018 au început să scadă rezultatele, ceva mai exagerat în perioada pandemiei, și acum trendul rămâne de scădere).
Nu suntem noi cu nimic mai speciali. Poate că la noi se vede mai bine pentru că nici nu încercăm să combatem pericolele pe care vesticii deja le-au găsit, în primul rând AI-ul în educație și telefoanele în sala de curs. Ei iau măsuri, nouă ni se bagă pe gât cursuri plătite din bani europeni organizate de prietenii cui trebuie, despre ”profesorul AI”.
Lasă că se poate și mai rău. Încă n-au ajuns la testări copiii care au intrat în clasele primare în 2020 și care apoi și-au rezolvat toate temele cu AI, să vedeți ce val vine din urmă.