Ramona Lile, rector al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad sancționat pentru plagiat, vrea să se abiliteze la Universitatea „Paul Valéry“ Montpellier 3 din Franța, scrie Revista 22. Lile a fost secretara universității al cărei rector este în prezent, a absolvit ingineria alimentară la Galați și „a încercat să se abiliteze inițial la Universitatea Tehnică din Cluj, dar a fost eliminată”, scrie publicația, într-o anchetă despre cea care conduce Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad.
Revista 22 notează că Ramona Lile ar fi făcut 12 lucrări plagiate; pentru unul dintre plagiate a fost sancționată în 2012 de Consiliul Național de Etică din subordinea Ministerului Educației (CNECSDTI) și volumul a fost retras. „Sesizarea revistei 22 vizând celelalte zece plagiate, depusă la CNECSDTI cu nr. 9145/2016, zace necercetată de aproape trei ani”, precizează publicația.
Vasile Popovici, profesor universitar la Universitatea de Vest din Timişoara, fost ambasador al României în Maroc și în Portugalia, a sesizat conducerea universității franceze, instituția care verifică etica academică și ministerul pentru Educația Academică și Cercetare, scrie Revista 22.
Abilitarea este capacitatea de a conduce doctorate, deci de a îndruma studenți doctoranzi. Revista 22 relatează că Ramona Lile a vrut în 2015 să se abiliteze la Universitatea Tehnică din Cluj, însă în teza sa de abilitare „au fost identificate pasaje copiate din lucrarea fostului rector din Oradea” Constantin Bungău, iar „Universitatea Tehnică din Cluj a respins lucrarea, negociind cu candidata o retragere discretă”.
Publicația relatează că pe 27 noiembrie 2018 pe site-ul Universității „Paul Valéry“ Montpellier 3 a fost publicat anunțul de susținere a abilitării în domeniul comunicării sub tutoratul profesorului Ștefan Bratosin, care ar fi obținut „recent” titlul de Doctor Honoris Causa chiar de la universitatea condusă la Arad de Lile. Revista 22 notează că Lile și-a schimbat domeniul de abilitare în scurt timp, de la inginerie la comunicare. „Prima enigmă în acest domeniu nou: în ce limbă s-a susținut teza, fiindcă d-na Lile nu știe franceză”, scrie publicația.
7 comments
Articolul ridică o problemă serioasă de etică academică: un rector sancționat pentru plagiat încearcă să obțină abilitarea în Franța, după ce la Cluj lucrarea ar fi fost respinsă. Detaliul legat de schimbarea domeniului de la inginerie la comunicare și întrebarea în ce limbă a fost susținută teza, în condițiile în care candidata nu știe franceză, merită urmărit până la clarificare. Faptul că o sesizare din 2016 ar fi rămas necercetată aproape trei ani slăbește încrederea în mecanismele de verificare. Într-o notă mai ușoară, despre conflicte și replici tăioase se poate citi și aici: martin no filter fighting game.
E destul de descurajant să vezi cum cazuri clare de plagiat din mediul universitar de la noi ajung să fie plimbate prin comisii ani de zile, în timp ce persoanele vizate încearcă pur și simplu să-și continue nestingherite parcursul academic prin alte țări. Faptul că o sesizare oficială poate zăcea trei ani fără răspuns arată cât de gripate sunt încă filtrele de integritate.
Discuțiile astea despre atribuire corectă și documente mă prind adesea în timp ce lucrez la grafică pentru articole și sinteze. Când am schițat recent un mockup pentru un material editorial pe teme administrative, am trecut prin GPTImage25 pentru a scoate câteva elemente de fundal; m-a ajutat că a păstrat restul imaginii nemișcat când am cerut doar ajustarea unei etichete pe un dosar, fără să o ia de la zero.
Cazul arată cât de gravă este lentoarea instituțională: dacă o sesizare privind zece presupuse plagiate rămâne necercetată ani întregi, sancțiunile existente își pierd efectul, iar o abilitare în străinătate poate ocoli problema fără să o lămurească. Ar fi utilă și o reacție transparentă din partea universității franceze.
Pe o temă complet diferită, zilele trecute am folosit pdoomvideo.com pentru a transforma o idee despre riscurile AI într-un clip; ghidul în 10 pași și prompturile de copiat mi-au fost utile, iar glosarul m-a ajutat să înțeleg glumele despre p(doom).
Am citit articolul și m-a oprit un detaliu: sesizarea din 2016 zace necercetată de aproape trei ani, în timp ce dosarul de abilitare merge mai departe. Nu comentez procedura. Doar că hârtiile care stau pe loc par să cântărească mai puțin decât cele care circulă.
Săptămâna asta am avut un dosar de trimis — o cerere semnată și copia buletinului. Le-am fotografiat cu telefonul și le-am făcut PDF cu lensup.ai, direct în browser, fără încărcare nicăieri. Ambele fețe ale buletinului au intrat pe o singură coală A4. Compresia țintește dimensiunea pe care o alegi, poate să iasă puțin peste, așa că am mai încercat o dată până s-a încadrat în limita portalului.
Cazul Ramonei Lile arată cât de grav este când plagiatul rămâne ani întregi neverificat. Eu și colega mea ne certăm și pentru o notă de subsol: ea verifică sursa de două ori, eu uit unde am salvat-o. În KnowUsWell, the pair-type quiz ne-a pornit chiar o discuție despre responsabilitate; diferențele dintre noi sunt firești, dar regulile academice trebuie să fie aceleași pentru toți.
Sancțiunea din 2012 nu a oprit-o pe rectorul din Arad să vrea abilitarea în Franța — unele dosare se mișcă greu, altele se rezolvă cu bani. Eu folosesc un instrument mic care vinde doar poziție: rankul e exact ce ai plătit în ultimele 7 zile, licitațiile pornesc de la 1 dolar, iar locul întâi costă de obicei câțiva dolari. E poziție plătită, nu trafic organic. Nu promit clicuri sau vânzări, iar licitațiile expiră în 7 zile. Nu pot să bat pe nimeni la marketing, dar pot să bat la un dolar. Am urcat și eu un produs pe this bidding board for products și aștept să expire, ca toată lumea.