România este în top 5 țări cu cele mai multe zile de vacanță din UE. Domnica Petrovai: Dacă semnificația este că «ne descurcăm noi la școală până când avem vacanțele lungi în care nu facem nimic», atunci avem o problemă de sens pe care copiii și societatea îl dau școlii. Școala trebuie văzută ca un spațiu de atașament

România este în top 5 țări cu cele mai multe zile de vacanță din Uniunea Europeană, fiind întrecută doar de țările baltice și de Malta, potrivit unei analize realizate de Edupedu.ro. În contextul ratelor alarmante ale dependenței de social media înregistrate de elevii români, Edupedu.ro a vrut să afle de la psihoterapeutul Domnica Petrovai, coordonatoarea Strategiei de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului din România, care este efectul deciziei Guvernului României de a le acorda copiilor atât vacanțe de o săptămână la fiecare aproape o lună de învățare, pe modelul școlii din Franța, cât și tradiționala vacanță de vară ce rămâne una dintre cele mai lungi din Uniune.

Anii în care elevii sunt în școală reprezintă „o perioadă de dezvoltare în care copiii au nevoie de contexte în care să învețe, au nevoie de contexte de relaționare, de momente în care să descopere de exemplu pasiuni, hobby-uri, în care să citească. Este o perioadă de dezvoltare evident intensă și copiii au nevoie de multă structură și de contexte de învățare, în afara momentelor de joacă liberă, în care impactul este unul social. Deci faptul că vacanțele sunt atât de mari pe copii nu-i ajută”, a declarat Domnica Petrovai pentru Edupedu.ro.

„Copiii ar avea nevoie de mai mult timp petrecut în contexte de învățare diverse, dar nu cu pauze atât de lungi. Pentru că le este foarte greu să facă din nou tranziția. Și depinde și care este semnificația: dacă semnificația este că «ne descurcăm noi la școală până când avem vacanțele lungi în care nu facem nimic» – atunci ne întoarcem și la problema de sens pe care copiii și societatea îl dau școlii și învățării. Adică ce capătă sens pentru ei?”, a atras atenția psihoterapeutul.

Profesorii din România întâmpină oricum mari dificultăți de a-și susține orele și de a-și conduce activitățile într-un ritm potrivit procesului de învățare, în condițiile în care un sfert din cohorta de elevi de 11-15 ani este oficial în sevraj psihologic atunci când se află la ore, a atras atenția Domnica Petrovai, pentru Edupedu.ro.

„Timpul de studiu devine din ce în ce mai limitat, pentru că sunt prea multe momente în care copiii au nevoie mai degrabă de reglare”, a declarat Petrovai. Aceasta a subliniat că profesorul a devenit în ultimii ani reglator emoțional de grup, în condițiile în care pentru a-i putea învăța pe elevi ceea ce curriculumul cere, mai întâi se confruntă cu comportamentele aduse în clasă de dependența de virtual: irascibilitatea unei părți a elevilor, vigilență permanentă, neliniște, ruminare, abandonare rapidă a sarcinilor care presupun efort, reacție emoțională intensă la feedbackul corectiv al profesorului.

În acest context social, Guvernul României a decis ca și anul școlar viitor, 2026-2027, să aibă 40 de zile de vacanță în timpul anului școlar, la care se adaugă una dintre cele mai lungi vacanțe de vară din Uniune. În total, România are 117 zile de vacanță cumulate și este depășită în UE doar de Letonia, Malta, Lituania și Estonia, potrivit analizei Edupedu.ro.

Rep: Asta e cu atât mai îngrijorător cu cât suntem pe locul 5 în Europa în clasamentul statelor cu cel mai mare număr de zile de vacanță. Deci din cauza dependenței de virtual timpul zilnic de studiu este scurtat, dar și numărul de zile de învățare decise de Minister sunt în topul celor mai puține, la nivel european.

Domnica Petrovai: Și asta înseamnă că nu au contexte în care să devină mai confortabili cu efortul, cu disconfortul și învățarea să fie o activitate plăcută, care să le cultive mai degrabă curiozitatea. Apropo de vacanțe lungi, timpul nestructurat este perceput ca fiind o formă de relaxare. Nu învățarea.

Rep: Deci a devenit regulă timpul liber, nu timpul petrecut la școală?

Domnica Petrovai: Pentru că este o perioadă de dezvoltare în care copiii au nevoie de contexte în care să învețe, au nevoie de contexte de relaționare, de momente în care să descopere de exemplu pasiuni, hobby-uri, în care să citească. Este o perioadă de dezvoltare evident intensă și copiii au nevoie de multă structură și de contexte de învățare, în afara momentelor de joacă liberă, în care impactul este unul social. Deci faptul că vacanțele sunt atât de mari pe copii nu-i ajută.

Copiii ar avea nevoie de mai mult timp petrecut în contexte de învățare diverse, dar nu cu pauze atât de lungi. Pentru că le este foarte greu să facă din nou tranziția. Și depinde și care este semnificația: dacă semnificația este că «ne descurcăm noi la școală până când avem vacanțele lungi în care nu facem nimic» – atunci ne întoarcem și la problema de sens pe care copiii și societatea o dau școlii și învățării. Adică ce capătă sens pentru ei?

Rep: Adică pentru un sfert dintre copiii de școală ai României, cu vârste între 11 și 15 ani, școala este doar o paranteză în așteptarea adevăratei vieți care pentru ei înseamnă statul în spațiul virtual?

Domnica Petrovai: Exact! Și consecința acestui mod de gândire este faptul că nu au șansa să-și crească încrederea în ei.

Ce înseamnă încrederea unui copil în el însuși? Un copil își poate dezvolta încrederea în el în două contexte majore:

1. în zona academică, când își dezvoltă auto-eficacitatea: adică fac lucruri noi, inconfortabile, pe care le susțin pe o perioadă mai lungă de timp, văd că pot și stau suficient de mult timp în sarcină să aibă și rezultate.
2. al doilea este contextul social, în care sunt sprijinit de către adulți să relaționez în contexte reale, fizice cu ceilalți. Pentru că copilul se înțelege pe el și ajunge să se cunoască doar din interacțiunea cu ceilalți și din propriile rezultate, evident. Dar nemaiexistând cele două contexte – adică să învăț lucruri noi, inconfortabile, care îmi dezvoltă auto-eficacitatea și să am aceste interacțiuni sociale într-un context unde am adultul ca sprijin atunci când învăț să gestionez conflicte, de exemplu – practic nu se dezvoltă o identitate solidă și sănătoasă a copilului. Și de aici vine fragilitatea în zona sănătății emoționale, apropo de anxietate și agresivitate.

Rep: Pentru vindecare, pentru reabilitare trebuie luat copilul din spațiul care îi hrănește dependența. Asta înseamnă că avem nevoie de o intervenție statală în sensul majorării numărului de zile de școală, dar și de o modificare a instituției numite școală?

Domnica Petrovai: Da, copilul are nevoie să petreacă mai mult timp în școală și din punct de vedere emoțional, social, dar și din punct de vedere al dezvoltării încrederii, pentru că în zona academică el învață în contexte create de adult. E foarte importantă modificarea la nivel de sistem: să vedem școala ca un spațiu de atașament, apropo de problema faptului că social media funcționează ca un substitut de atașament. Deci copiii au nevoi emoționale, relaționale care acum nu sunt satisfăcute, nu sunt împlinite nici de către familie, nici de către școală. Și au această evadare numită social media care evident că le creează foarte multe probleme. Deci este clar că avem nevoie ca profesorii să fie pregătiți pentru a vedea școala într-un mod diferit: nu doar ca un spațiu în care copiii își dezvoltă competențe. Ceea ce sigur înseamnă o pregătire a lor.

Acum, din păcate, ei sunt confruntați cu toate aceste dificultăți ale copiilor, neavând niciun fel de sprijin sau pregătire în formarea inițială, în formarea continuă. Și atunci școala a devenit și pentru profesor, în foarte multe momente, un spațiu care îl copleșește, cu foarte mult stres, cu foarte multe rupturi în relația cu părinții.

Rep: Școala mai poate supraviețui cu schema de resurse umane pe care o are în momentul ăsta?

Domnica Petrovai: Nu cred că ea poate supraviețui fără o investiție în profesori. Și cu siguranță asta ar însemna și creșterea numărului de profesori. Profesorii au nevoie de foarte mult sprijin: și ei au nevoie să se simtă în siguranță, dacă, de exemplu, ne uităm la frecventele cazuri de abuz verbal, uneori fizic, dar în mare măsură abuzuri verbale, emoționale făcute de părinți față de profesori, unde ei nu sunt protejați în prezent.

Dar lor li se cere să fie calmi, răbdători și să-și poată preda o lecție în condițiile în care mulți dintre copiii din școală nu au resursele de a se regla pentru a putea fi capabili să învețe ceea ce le oferă profesorul.

Avem nevoie de un moment de onestitate.

Rep: În contextul unei astfel de vulnerabilități, noi vedem profesorii sub tirul acuzației publice.

Domnica Petrovai: Sigur că asta nu îi ajută, încercăm să rezolvăm o problemă complexă cu niște soluții simple și uneori încercăm să ne rezolvăm problemele prin a găsi vinovați, fără să venim cu recunoașterea de fapt a problemei.

Rep: Care este această problemă?

Domnica Petrovai: Adulții – și aici mă refer la profesori și părinți – au nevoie de alte competențe si de o altfel de înțelegere, ca să poată răspunde nevoilor copiilor.

Rep: Introducerea de amenzi pentru absenteismul elevilor de la școală, pe model european, ar fi o soluție care să transmită mesajul că societatea noastră valorizează școala?

Domnica Petrovai: Cred că din nou aici căutăm soluții care pot să fie utile sau potrivite doar dacă integrăm și rezolvarea cauzelor sau prevenirea acestor comportamente. Adică amenzile impuse acum, fără a avea mai mulți profesori și profesori bine pregătiți, ar fi o măsură inutilă.

Adică nu ar face decât să susțină ideea, și în mintea copiilor și în mintea adulților, că o problemă se rezolvă prin sancțiune. Asta nu înseamnă că noi nu avem nevoie de consecințe. Dar putem încerca să ne uităm la o problemă nu doar prin sancțiuni. E foarte important să vedem ce se întâmplă, de fapt. Și pentru că este o problemă complexă, preferăm să o simplificăm și să venim cu o soluție simplă, pentru că pare mai ușor, dar de fapt ne creăm alte probleme.

Mă întorc la mesajul principal: nu este o problemă doar tehnologică, ci și o problemă de atașament, pentru că a devenit un substitut de atașament. Copiii au nevoie de atenție, de conectare, de relaționare, dar pentru că nu au un spațiu real și nu sunt sprijiniți să le aibă în spațiul real, folosesc spațiul virtual – care ar trebui practic utilizat doar pentru învățare, și nu pentru zona asta emoțională, relațională, așa cum se întâmplă în prezent.

Citește aici interviul integral acordat de Domnica Petrovai pentru Edupedu.ro

Sursa foto: ID 133747413 © Toa555 | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.