Educația timpurie ar trebui să devină o prioritate a decidenților, iar investițiile în grădinițe și în personalul din învățământul preșcolar trebuie crescute, spune Roxana-Ionela Vornicu, profesor pentru educație timpurie, psihopedagog și formator în cadrul programului Salvați Copiii „Să fim prieteni fără bullying”. Într-un podcast realizat de organizație, aceasta afirmă că bazele dezvoltării copilului se pun înainte de intrarea în școală și că educatoarele au nevoie de mai multă susținere și recunoaștere.
Întrebată ce le-ar transmite politicienilor pentru ca mai mulți tineri să rămână în sistemul de învățământ, Roxana-Ionela Vornicu a răspuns că atenția trebuie mutată și asupra educației preșcolare.
„Le-aș comunica faptul că ar trebui să se îndrepte spre partea aceasta de ciclu preșcolar. De aici, de fapt, derivă toate lucrurile și că ar trebui să se focuseze și pe doamnele educatoare, pentru că ei se focusează doar pe profesori. A se vedea, noi avem 25 de ore și acum s-a schimbat acel număr de ore. Deci noi, ca și educatoare, avem foarte multe ore și ne-am dori să ne simțim și noi văzute și să se investească, de fapt, mai mult în mediul acesta preșcolar. Îi rugăm foarte mult să își pună lentila și pe ciclul acesta, pentru că este cel mai important din punctul meu de vedere”, afirmă profesoara.
Ea spune că importanța învățământului preșcolar este încă subestimată, inclusiv în societate, unde persistă ideea că activitatea din grădiniță se reduce la joacă.
„I-aș îndemna pe ceilalți să ne ofere mai mult credit nouă, cadrelor didactice, și grădiniței, pentru că de aici derivă foarte multe lucruri. Dacă noi, ca și comunitate preșcolară, avem partea aceasta de încredere din partea întregii comunități, lucrurile vor avea altă însemnătate și știm că suntem văzuți. Nu de multe ori ni s-a întâmplat ca accentul să cadă pe ciclul gimnazial, pe cel liceal, iar preșcolarii sunt undeva în statistici: «se joacă». Nu, nu ne jucăm doar, dar avem nevoie de mai multă vizibilitate, astfel încât să primim și sprijinul necesar”, spune Roxana-Ionela Vornicu.
Educatoarea afirmă că alegerea de a rămâne în sistemul de învățământ a fost confirmată în timp de rezultatele obținute și de relația construită cu copiii și părinții.
„Eu am intrat în învățământ în anul doi de facultate și, ușor-ușor, am descoperit că, de fapt, chiar sunt omul potrivit și că cei mici se bucură în preajma mea. Feedback-ul părinților îți validează activitatea. Din prima mea generație am un băiețel care în fiecare an, de Crăciun, îmi trimite mesaj și îmi spune că îmi mulțumește că i-am fost educatoare. Atunci mi-am dat seama că făceam un lucru natural, știam cum să mă pliez pe nevoile lor, știam cum să empatizez și ușor-ușor am ajuns unde sunt astăzi”, povestește aceasta.
Ea vorbește și despre provocările profesiei, arătând că, dincolo de satisfacțiile emoționale, munca într-o grupă de grădiniță presupune un efort constant.
„Există foarte multe aspecte pozitive, în principal încărcătura aceasta emoțională, pentru că noi, cadrele didactice, reprezentăm o figură de atașament și ei au mare încredere în noi. Cu siguranță sunt și multe aspecte dificile, acest consum energetic, pentru că eu sunt una, iar ei sunt 20 și încerc să ajung la fiecare. Atunci când ajung acasă îmi trebuie jumătate de oră să mă liniștesc și să stau în liniște. Am nevoie de un moment cu mine, de recalibrare”, spune Roxana-Ionela Vornicu.
- Declarațiile vin în contextul în care România are cea mai redusă rată de participare la educația și îngrijirea timpurie din Uniunea Europeană, potrivit celor mai recente date Eurostat.
- Reamintim că directorul pentru Educație și Competențe al OCDE, Andreas Schleicher, declara în 2020 la Palatul Cotroceni că România tratează profesorii de liceu mai bine decât educatorii și învățătorii, deși educația timpurie este cea care produce cel mai mare impact asupra dezvoltării copiilor.
