Scandalul diplomelor: cazul universităților religioase și întrebările deschise despre integritatea academică

Valul recent de controverse privind diplomele politicienilor din România – de la situații de studii neclarificate până la cazuri de absolvire a unor programe private urmate de susținerea licenței la universități de stat – readuce în atenția publică o problemă structurală a mediului academic românesc: fragilitatea mecanismelor de asigurare a calității și vulnerabilitatea lor la fraudă, în special în anii ’90, perioada de expansiune haotică a instituțiilor private de învățământ superior.

În acest context, cazul ex-ministrului Apărării Ionuț Moșteanu, aflat în centrul unor dezbateri publice privind veridicitatea informațiilor din CV, sau situația purtătorului de cuvânt al Guvernului, Ioana Ene Dogioiu, care a urmat studii la o instituție privată (Universitatea Ecologică din București, filiala Timișoara) dar a susținut licența la o universitate de stat (Universitatea din București), ilustrează cât de sensibilă rămâne tema formării academice a persoanelor cu responsabilitate publică.

Dar fenomenul pare să depășească sfera politicului. Documente și investigații administrative și penale (încheiate prin prescrierea faptelor) ridică întrebări importante și despre integritatea unor universități confesionale, instituții care, prin vocația lor morală și rolul lor public, sunt văzute ca repere de etică.

Cazul Universității Adventus (fost ITA Cernica): ce au constatat controalele oficiale

În 2021–2022, Ministerul Educației a primit două petiții (nr. 18762/2021 și 18856/2021) privind posibile nereguli administrative și academice petrecute la Institutul Teologic Adventist de Grad Universitar (ITA) – actuala Universitate Adventus a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea (BAZS) – în perioada 1992–1998. Pe baza acestora, Direcția de Control a Ministerului a efectuat verificări în martie 2022.

Ulterior, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat un control penal, instrumentat de Poliția Municipiului Cluj-Napoca – Biroul pentru Centrul Universitar. Dosarele (120051/160/P/2022 și conexul 93325/8192/P/2023) au fost analizate de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, care în 2024 au reunit cauzele și au constatat prescripția faptelor, fără a putea continua urmărirea penală.

Ce descriu documentele de anchetă? Potrivit ordonanțelor și proceselor verbale întocmite în cursul anchetei sesizările priveau:

• comasarea în anii ’90 a unui program universitar de 5 ani într-un program de doar 2 ani la forma fără frecvență;
• echivalarea unor examene postliceale cu examene universitare;
• întocmirea de foi matricole și registre considerate neconforme cu realitatea administrativă;
• susținerea examenelor de licență la Universitatea Babeș-Bolyai – Facultatea de Teologie Reformată, pe baza unor acte care ulterior ar fi fost refăcute (rector in perioada investigată fiind Andrei Marga);
• existența unor înscrisuri completate sau semnate de persoane fără drept de semnătură;
• modificarea ulterioară a documentelor de studii;
• eliminarea unor angajați care nu ar fi acceptat presiuni administrative.

Poliția a concluzionat că elementele verificării indicau existența falsului intelectual, falsului material și uzului de fals, însă toate faptele vizate sunt prescrise, având în vedere perioada 1992–1998 și legislația penală aplicabilă (extrase mai jos).

Extrase:

Ancheta de poliție cerută de Ministerul Educatiei (Corpul de Control) menționează că faptele privesc promoțiile 1992-1998 ale ITA (Institutul Teologic Adventist de grad universitar, actualmente Universitatea Adventus) – vezi imagini atașate.

• Conform extrasului, „numitul Nelu Dumitrescu – ce era rector al fostului Institut Teologic Adventist de Grad Universitar (în prezent, Universitatea Adventus) a comasat învățământul universitar fără frecvență de 5 ani în 2 ani, fiind astfel întocmite foi matricole pentru cei 2 ani, fără a exista un registru matricol cu situațiile încheiate ale studenților instituției de învățământ universitar, dupa care, în jurul anilor 1997 și 1998, în baza acestor foi matricole, cursanții instituției de învățământ au susținut examene de licență în cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca Facultatea de Teologie Reformată unde, în urma acestor examene, au fost refăcute foi, registre și cataloage cu note ale cursanților pentru cei 5 ani de studii (comasați inițial in 2 ani), ce au fost completate și semnate în fals de persoane necunoscute (cel mai probabil, si de persoane care nu aveau autoritatea sa predea cursuri în cadrul unității de învățământ universitar).” 

Dimensiunea morală a problemei: ce rămâne după prescriere?

Faptul că dosarul penal nu poate continua nu închide discuția publică. În măsura în care instituția este una religioasă, sub autoritatea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, se ridică întrebări legate de responsabilitatea morală a unei organizații care se prezintă drept garant al integrității și caracterului.

În documentele analizate pe baza referatului de poliție, anume în listele de absolvenți ai Universității Adventus din perioada menționată (1992-1998), apar nume ale unor persoane care, ulterior, au ocupat sau ocupă funcții importante în biserică sau în mediul academic – de la pastori și administratori religioși până la cadre universitare și membri ai organismelor naționale de evaluare academică. De exemplu, Ioan-Gheorghe Rotaru, profesor universitar și conducător de doctorat la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, membru în CNATDCU din partea Institutului Teologic Creștin după Evanghelie “Timotheus” din București (!) – Secția de Teologie, apare constant, alături de Dragoș Mușat – pastor și președinte al Asociației pentru Promovarea și Apărarea Libertății Religioase „Conștiință și Libertate”, precum și director de comunicare al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea –, între organizatorii unei conferințe anuale privind libertatea religioasă din România la Parlamentul României. Evenimentul este unul de anvergură instituțională și aduce în fiecare an, în mod constant, la aceeași masă, reprezentanți ai mediului academic și politic (vezi: site-ul ediției din 2025 a conferinței, unde Politehnica București este partener; ediția din 2019 a conferinței). Și în acest an, ca de fiecare dată, conferința a fost găzduită la Parlamentul României, în prezența și cu participarea acelorași co-organizatori / parteneri, în persoanele lui Mihnea Costoiu (rector al Universității Politehnica din București), Titus Corlățean (senator), Ecaterina Andronescu (fost ministru al Educației și fost parlamentar), precum și secretarul de stat pentru culte, Ciprian Olinici (în funcție de mandat), alături de organizatorii principali ai Asociației „Conștiință și Libertate” (Vezi mai jos foto prezidiu). Politicienii prezenți sunt foarte apropiați de BAZS, care îi promovează în comunitățile bisericii mai ales în perioade electorale. De altfel, legăturile BAZS cu politicul au fost foarte recent puse în dezbatere publică într-o investigație Recorder. 

• Numele lui Ioan-Gheorghe Rotaru apare pe lista absolvenților Universității Adventus – Teologie Pastorală – promoția 1997 fără frecvență. În CV-ul său public, menționează studii de licență la Universitatea „Babeș-Bolyai” – Facultatea de Teologie Reformată, între 1992-1997.
• Numele lui Dragoș Mușat apare pe lista absolvenților Universității Adventus – Teologie Pastorală în anul 1995, listă ce poate fi consultată aici.

Lista de absolvenți din perioada respectivă poate fi completată cu Ioan-Cămpian Tătar, fost trezorier al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, Pavel Goia, responsabil în cadrul Conferinței Generale (SUA) sau George Uba, responsabil de Asociație la nivelul BAZS, dar și alții. În orice caz, peste 100 de persoane au absolvit instituția în perioada pentru care au fost reclamate fraude, conform anchetei poliției, anchetă încheiată prin prescrierea faptelor.

• Numele lui Ioan-Cămpian Tătar, Pavel Goia, George Uba apar pe lista absolvenților Universității Adventus – Teologie Pastorală – promoția 1997 fără frecvență

Nu există nicio acuzație penală în vigoare împotriva acestora, dar faptul că au fost formați într-o perioadă investigată ridică, inevitabil, întrebări publice despre modul în care instituția ar putea gestiona transparent și responsabil această moștenire. 

Un element de remarcat este absența unei poziții publice a conducerii bisericii – în special a președintelui cultului din perioada anchetei, pastorul Aurel Neațu – privind clarificarea acestor situații sau demararea unei forme de „lustrație universitară” internă.

Un fenomen generalizat: de ce este cazul relevant azi?

Cazul Adventus și al BAZS nu este izolat, ci se înscrie într-o istorie mai amplă a învățământului superior românesc post-1990, când:

• universități private au funcționat adesea fără acreditări clare;
• numeroase generații au susținut licența la universități de stat, studiile fiind realizate în instituții fără drept de organizare de examene finale;
• controlul statului asupra calității a fost slab, fragmentar și, de multe ori, tardiv.

Diferența este, însă, că instituțiile confesionale beneficiază de capital simbolic – moral și spiritual – care creează așteptări suplimentare de integritate.

Ce este de făcut?Pentru România, discuția despre diplome nu este una contabilă, ci una de sănătate publică a democrației. Un stat nu poate funcționa pe premisele falsului, fie el academic sau politic.

În acest sens, trei direcții de acțiune care ar putea fi angajate de dezbaterea publică și politică:

1. Audit universitar transparent, inclusiv pentru instituțiile confesionale, indiferent de presiunea socială, politică sau religioasă.
2. Regândirea regimului prescripției în cazul fraudelor academice, având în vedere impactul lor sistemic.
3. Asumarea morală – nu doar legală – a greșelilor instituționale, mai ales în comunități religioase care își fundamentează identitatea pe valori etice.

Scandalurile recente care vizează politicieni readuc la suprafață o istorie mai largă, încă insuficient asumată: aceea a diplomelor obținute pe căi neconforme, atât în mediul privat laic, cât și – mai puțin discutat, dar documentat – în mediul confesional.

Deși multe dintre faptele investigate sunt prescrise, întrebările morale, academice și instituționale rămân. Universitățile se pot autosesiza, de exemplu, pentru a pune în discuție, în limita pârghiilor legale, retragerea acestor diplome obținute prin fraudă. In fine, România nu își poate permite să ignore, încă o dată, un fenomen care afectează încrederea în școală, în biserică și în Stat, adică în instituții cheie ale societății.

——————-

Despre autor:

Mihaela-Alexandra Tudor este profesor universitar doctor abilitat în stiințele comunicării la Université de Montpellier Paul-Valéry, Franța, temele sale de cercetare fiind legate de problematici de media, religie și politică. La aceeași universitate, are responsabilități de director adjunct al Centrului de Cercetare CORHIS, director al Masterului de Comunicare Publică și Politică și director al revistei academice Essachess – Journal for Communication Studies director al Masterului de Comunicare Publică și Politică și director al revistei academice Essachess – Journal for Communication Studies.