Atunci când ești nevoit să te muți în altă țară, chiar și temporar, din cauze care nu depind de tine, cauți să îți faci un rost în noua lume în care intri. Acesta este și cazul Irynei Yetskalo, refugiată ucraineană, aflată în România din luna martie, antreprenoare în domeniul educației. Alături de alți refugiați ucraineni în România și cu sprijinul Fundației Județene pentru Tineret din Timiș și Fundației Comunitare Timișoara, a deschis la începutul lunii septembrie o școală în care copiii care au fugit din calea războiului petrec zilnic câteva ore alături de profesori nativi și își parcurg programa din țara lor, pentru a nu pierde acest an școlar.
Iryna Yetskalo a explicat într-un interviu pentru EduPedu.ro că, înainte de invazia Rusiei în Ucraina, lucra ca antreprenor și avea propriul proiect: ajuta părinții să aleagă școala privată potrivită pentru copiii lor în funcție de buget, locație, dorințe. “De aici am învățat foarte multe despre școli: cum se construiesc, cum funcționează lucrurile. Am avut chiar și ideea să fac potriviri între cei care doreau să se angajeze și școli prin platforma mea”. Site-ul ei există de acum două luni. Este lansat, fiind un start-up în parteneriat cu alți developeri. “Avem peste 90 de școli private și grădinițe înregistrate în platformă. Așa am ajuns să mă implic tot în educație, în Timișoara, pentru că aveam experiența“, spune Iryna.
- EduCare este un proiect al Fundației Bosch România în parteneriat cu Edupedu.ro care asigură informații și date corecte din domeniul educației, date obținute din surse oficiale, verificate. Acest hub informațional educațional pentru sprijinul refugiaților va cuprinde și informații despre activitățile sau inițiativele organizațiilor sau entităților care se adresează acestui grup țintă. Vocea comunității se va face și ea auzită, pentru că interacțiunea cu refugiații ucraineni trebuie să fie reală și firească.
Am ajuns în Timișoara și lumea m-a întrebat cu ce să mă ajute. Le-am zis că vreau spațiu ca să deschid o școală
“Am tot întrebat oamenii pe care îi știam în Timișoara dacă știu locuri goale de folosit. După ce am ajuns în oraș și lumea m-a întrebat cu ce să mă ajute, asta le-am zis: vreau spațiu ca să deschid o școală. Am ideea asta, să îmi deschid centrul educațional, ajutați-mă cu resurse. Un prieten care lucrează în IT m-a sprijinit cu contacte ale oamenilor din administrație, organizații”, spune Iryna. “FITT (Fundația județeană pentru Tineret Timișoara) m-a ajutat cu niște camere. Avem două camere pentru tineri și trei camere pentru clasele noastre”.
“M-am interesat unde sunt refugiații ucraineni, unde stau copiii, ce nevoi au. Ei nu au nimic aici, eu nu am avut nimic, așa că am luat-o de la bază. Până în luna mai găsisem loc și bani și echipă ca să deschidem spațiul pentru copiii ucraineni, măcar să se joace și să învețe puțină română, dar și să continue să vorbească ucraineană, pentru cei mici fiind foarte important” și așa s-a creat UkrKidsHub de pe strada Arieș nr. 19.
Un avantaj general: copiii ucraineni pot învăța oriunde în lume și își validează cunoștințele într-o platformă națională, spune Iryna
“Am deschis centrul educațional în mijlocul acestei veri când am și întrebat echipa – ce facem?. Pentru că începe școala – cum ne pregătim? Aveam mai multe opțiuni: să ne înscriem copiii care voiau la noi în școlile românești, să îi îndrumăm spre școală online sau să profităm de spațiile pe care le aveam deja, numai să fie și mai mulți profesori. Iar sistemul este ceea ce a ieșit: un fel de homeschooling în sala de clasă”, a povestit antreprenoarea.
“Părinții își aduc copiii aici și îi iau după ce ies de la locurile de muncă găsite în România, profesorii își parcurg programa și se dau teste online certificate, în corespondență cu Ucraina, care să valideze că elevii știu asta, asta și asta, ca să fie în termeni legali. În Ucraina avem acest program: un copil ucrainean poate să continue școala oriunde în lume și să își dea teste sau examinări online. Această idee a ucrainenilor e venită din simțul nostru de ființe umane, pur și simplu: să poți să crești și să te dezvolți în orice condiție”. Măsura există de aproape 20 de ani, apreciază Iryna, iar tehnologia începe să suplinească sistemul tradițional în care etnicii ucraineni, cum sunt cei din România, își urmează curricula ucraineană la școli în țările în care sunt minoritari.
Elevii mai mari se conectează cu școlile lor din Ucraina, celor mici li se predă direct
După mai multe discuții cu echipa ei, Iryna a decis să deschidă oficial școala pe două paliere: mai întâi, pe 5 septembrie, a deschis școala secundară, adică locul unde copii de gimnaziu sau liceu se întâlnesc, vin și se așază în bănci, își pun căști și se conectează cu școlile lor din Ucraina. “În timpul pandemiei s-au dezvoltat anumite platforme care te lasă să faci asta”, spune fondatoarea.
Acest mod de lucru, în echipe, deschis, e avantajos în astfel de situații și spune că există la școli private din țara lor: “e mai bine decât să stai acasă, pentru că te întâlnești și cu alții, comunici, mai ales când sunteți singuri, refugiați într-o țară străină”. Copiii sunt asistați de o parte din profesori, și ei refugiați ucraineni, și se ajută reciproc la teme, mai spune antreprenoarea. “E foarte drăguț că cei mici continuă învățarea și că cei mai mari le sunt ca niște frați, chiar dacă nu se cunosc bine”, completează aceasta.
Cealaltă jumătate de profesori îi învață pe copiii mici copiii mici. Clasele lor s-au deschis pe 15 septembrie, tocmai pentru că au avut nevoie de câteva zile în plus să găsească ucraineni care să poată să predea. “Avem clasa I A și B, clasa a II-a, care învață dimineața, de la 9 până pe la 12. Apoi de pe la 1 după-amiaza, până pe la 5 sau 6, intră copiii de clasa a III-a și a IV-a”. În total, 90 elevi sunt înmatriculați la UkrKidsHub. “Unii copii vor să joace fotbal, fetele vor să cânte, așa că toți sunt înțeleși, integrați, la noi”, potrivit Irynei.
Salariile pentru profesori, care sunt refugiați ucraineni, au fost plătite până acum din donații care se sfârșesc
Întrebată de ce are nevoie pentru școala ei, Iryna a spus că “avem rezultate bune cu elevii, avem tot ce ne trebuie, dar ne lipsesc salariile”. “Am tot vorbit cu donatori, asociații, firme, pentru a ne finanța, avem și documente în care ținem evidența salariilor și plătim taxele care în România sunt destul de mari. Cineva, în august, a promis că ne asigură salariile pentru 6 luni, dar a renunțat. Ne-am întrebat ce să facem, abia deschisesem, dar din fericire comunitatea evreiască ne-a ajutat mult și ne acoperă și pe octombrie. Mă gândesc dacă să continuăm sau nu, pentru că vrem să păstrăm școlarizarea gratuită în continuare, dar nu pot să promit”, subliniază fondatoarea școlii, în discuția cu EduPedu.ro.
Antreprenoarea spune că a așteptat vacanța de toamnă ca să se refacă, ca să ia o pauză: “Sunt foarte obosită. Chiar dacă îmi place, consumă foarte multă energie”, punctează ea. A avut recent și o ședință cu părinții de clasa a III-a în care le-a spus să ia o decizie în aceste condiții, să găsească soluții împreună, “poate că ar trebui să facem apel la donații pe Facebook, niște postări, ne-am gândit”. Părinții nu plătesc nimic. Au ajutat la curățenie la început, au adus hârtie, produse de igienă și au contribuit cu ce au putut, mai spune Iryna.
“O școală privată ne-a ajutat cu bănci și scaune, unii oameni din oraș au mai adus produse de birotică. Dar avem nevoie de salarii” pentru profesorii și personalul școlii, toți refugiați ucraineni, care “ne-au zis că nu mai pot face voluntariat”. “Avem trei tipuri de salarii, depinde de orele muncite, e vorba de câteva sute de euro pe lună. Nu este prea mult pentru ei”, mai zice Iryna.
Relația cu autoritățile: Ministerul Educației nu a răspuns solicitărilor asociației de școli pentru copii ucraineni
În ceea ce privește relația cu inspectoratul școlar și cu autoritățile, Iryna spune că a cerut spații pentru școala ei și că a primit posibilitatea să își îndrepte copiii care doreau să fie la școala ei spre școli românești cu predare în ucraineană. “Așa ne puteau ajuta ei, cu profesori, clase, în câteva școli. A fost generos, am apreciat. Dar a fost nevoie să vorbim cu părinții de la noi și să le spunem care sunt opțiunile, le-am dat numere de telefon de la școli și inspectorat. Au rămas mulți aproape de școala noastră. Și știți de ce? Pentru că vor să se întoarcă în Ucraina și nu vor să piardă acest an școlar, să îl fi petrecut doar ca audienți în școlile de aici”, a spus Iryna.
Ea crede că părinții și-ar fi înscris copiii în școlile de stat românești cu tot cu înmatriculare, să nu fie doar audienți, dacă acest lucru nu însemna echivalarea studiilor, procedură care se bazează pe acte de studii pe care refugiații nu le-au luat de acasă când au plecat la începerea războiului. “Teoretic, se poate face, dar practic nu îi ajută pe refugiați opțiunea”, potrivit acesteia. “Ideea cu școala noastră, oricum, nu a fost strigătul meu spre ei, ci dorința refugiaților ucraineni să aibă un asemenea spațiu, de asemenea să lucreze undeva, chiar în școală, ca să nu primească numai donații de la români”, a subliniat fondatoarea.
Întrebată dacă școala ei s-a adresat Ministerului Educației din România pentru sprijin, Iryna a precizat că mai sunt în țară circa 12 asemenea școli care au format o rețea din care face parte și UkrKidsHub din Timișoara: “Ne coordonăm și mereu vorbim de liste de lucruri care ne trebuie, cum ar fi cărți din Ucraina, parteneriate cu asociații”. Rețeaua a trimis câteva solicitări la Ministerul Educației pentru ajutor, dar nu a primit răspunsuri în ultima vreme.
“Nu mă încurcă, dar nici nu mă ajută, suntem cumva fără Minister”, a spus antreprenoarea. “Și dacă ar avea cum să ne ajute, ar fi dificil, pentru că va trebui, oficial, să trecem prin birocrație. Chiar dacă profesorii noștri sunt profesori care în Ucraina cu asta se ocupau, în România statutul lor poate să nu fie recunoscut, ar trebui echivalat cumva, iar abia apoi să ni se poată acorda niște bani să îi plătim”, conchide Iryna Yetskalo.
Părintele anonim
R.P.
Raluca Pantazi