Va fi din ce în ce mai greu pentru profesori să-l facă pe fiecare elev în parte să gândească cu mintea sa, spune Andrei Avram, profesor de istorie: Am ajuns să spunem ca măcar sistemul să te lase să-ți faci treaba

„Nu am trăit niciodată cu iluzia că sistemul va face ceva pentru mine”, spune Andrei Avram, profesor de istorie, în emisiunea InfoEdu difuzată de TVR duminică, 3 august. Dar, spune el, s-ar fi așteptat „la decizii argumentate, care într-adevăr să stabilească orizontul implementării acestor măsuri de criză”. Declarațiile vin în contextul în care Legea 141/2025, cunoscută drept Legea Bolojan, a intrat în vigoare, după publicarea în Monitorul Oficial pe 25 iulie 2025. Profesorii și angajații din Învățământ sunt afectați de măsurile din Legea Bolojan și au început acțiunile de protest.

• „Cum putem salva economia fără să dinamităm democrația?” este întrebarea retorică, pe care o pune profesorul Andrei Avram, în cadrul emisiunii.  

„Este o situație de incertitudine. În momentele acestea se lucrează din nou la încadrări, sunt profesori care sunt nevoiți să dea 2 ore”, a declarat Andrei Avram, profesor de istorie, în emisiunea InfoEdu de la TVR. Acesta atrage atenția că infrastructura precară, mai ales din mediul rural, amplifică problema: „Nu discutăm doar despre București. Există realități educaționale influențate de infrastructura fiecărui oraș, mediul rural, mediul urban, adică situația diferă.”

Profesorul mai spune că profesorii trăiesc o dezamăgire legată de lipsa coerenței reformei promise. „Spațiul experienței noastre și orizontul așteptării a fost foarte mare atunci când am avut un nou ministru al Educației, pe care toți îl urmăream și apreciam poziționările dumnealui.” Acesta a adăugat că „există o discrepanță enormă între poziționările anterioare, între poziționările din raportul despre care s-a amintit și măsurile care sunt implementate în acest moment”.

Redăm intervenția integrală a profesorului Andrei Avram în emisiunea InfoEdu, de la TVR:

„Moderator: Cum vedeți situația actuală din învățământ?

Andrei Avram, profesor de istorie: Este o situație de incertitudine, în momentele acestea se lucrează din nou la încadrări, sunt profesori care sunt nevoiți să dea 2 ore. Situația mea este o situație fericită, pentru că cele două ore vor fi în aceeași unitate școlară. Însă am și colegi și cu siguranță aceste situații se regăsesc și la nivelul întregului sistem de învățământ, care sunt nevoiți, de exemplu, pentru o oră, să își aleagă o alta unitate de învățământ. Bineînțeles, metodologia am observat că le oferă posibilitatea să renunțe la acea oră, dar acest lucru semnifică o diminuare a salariului. Cu toate că ni s-a transmis constant că salariile nu vor fi afectate, unii profesori vor fi nevoiți să facă acest lucru, pentru că gândiți-vă cât timp ai petrece de la o școală la alta și noi nu discutăm doar despre București. O să subliniez de fiecare dată acest lucru, pentru că există realități educaționale influențate de infrastructura fiecărui oraș, mediul rural, mediul urban, adică situația diferă.

Eu acum nu știu situația din mediul rural, ca să spun așa, plastic. Sunt profesor de la catedră, nu știu exact organizarea, cu siguranță, însă normele sunt mult mai divizate. Dacă îmi permiteți, eu aș vrea să să duc mai departe discuția și pe un alt palier, pentru că dezamăgirea, bineînțeles, este legată și influența delegate, măsurile amintite. Dar este și o dezamăgire la nivel de așteptări. Spațiul experienței noastre și orizontul așteptării a fost foarte mare atunci când am avut un nou ministru al Educației, pe care toți îl urmăream și apreciam poziționările dumnealui. Există o discrepanță enormă între poziționările anterioare, între poziționările din raportul despre care s-a amintit și măsurile care sunt implementate în acest moment. Aș face trimitere chiar la Kant, pentru că este citat în comunicatele ministrului unde se discută despre ieșirea din minorat.

Eu cred că prin măsurile actuale, sistemul de învățământ este condamnat la minorat pentru că va fi din ce în ce mai greu pentru profesori. Și aici aș face referire la creșterea numărului colectivului de elevi din fiecare clasă, să-i facă pe elevi să-i facă pe fiecare elev în parte să gândească cu mintea sa, cum spune Kant. Tot aici vorbim și despre contractului social. Ne dorim ca contractul social să fie respectat, iar mulți dintre noi considerăm că acest contract nu a fost respectat prin măsurile impuse și ne considerăm nedreptățiți din din acest motiv ar fi trebuit mai multă dezbatere. Se aduce în discuție de fiecare dată contextul, însă nu contextul a creat probleme de comunicare și erorile de comunicare, ne-am fi așteptat la multă transparență.

Cel puțin eu și cred că și alți colegi dintre cei cu care am vorbit eu discut acum doar despre cei cu care am reacționat direct, neavând o funcție de conducere, ne-am fi așteptat la decizii argumentate, care într-adevăr să stabilească orizontul implementării acestor măsuri de criză și până la urmă dorința de a implementa ceea ce, repet, spun rapoartele emise de Ministerul Educației. 

Moderator: Domnule Avram, credeți că mai contați pentru sistem? Care este sentimentul dumneavoastră atunci când vedeți toate aceste lucruri? Niște decizii luate pe repede înainte? Sunteți niște cifre într-un bilanț contabil.

Andrei Avram, profesor de istorie: Trist este faptul că n-am crezut niciodată că contest pentru sistem. Adică n-am trăit cu iluzia aceasta și nu cred că cineva a venit la catedră în ideea că sistemul va rezolva un lucru anume pentru el. Dar, repet, aveam această așteptare a orizontului de mai bine care s-a tot promis, s-a tot discutat despre despre acest lucru. Din acest motiv consider că am ajuns să să spunem că măcar sistemul să te lase să-ți faci treaba, adică să nu intervină cu prin decizii, care pur și simplu debusolează orice fel de organizare și orice fel de posibilitate de a face ceea ce și așa foarte mulți profesori făceau prin resursele proprii. Aș mai puncta doar atât referitor la cele 2 ore care se adaugă normei de predare nu influențează doar pe noi în sens negativ, pe cei care suntem deja titulari, să ne punem în situația tinerilor sau neapărat tinerilor, cele care celor care susțin titularizarea.

Cei care au mers în ședința publică a fost ședința publică și au ales anumite posturi 18 ore și ei trăiesc cu această incertitudine ajungând la liceu, la școala gimnazială, în funcție de ceea ce ceea ce și-a ales fiecare nu știe în momentul respectiv un candidat dacă postul respectiv mai este pe viabilitate de 4 ani, adică titularizabil sau nu automat. Cum a spus și colegul meu, ne gândim și la efectul psihologic al acestor măsuri și la consecințele care se vor vedea până la urmă  interacțiunea dintre profesori și elevi, aceasta adăugându-se la această dăbându-se și creșterea numărului elevilor care nu sunt bănci una-două în plus, ci sunt copiii cu propria personalitate, cu propriile nevoi, cu propriile probleme și care necesită atenția.

Eu cred că formarea mea de istoric și nu numai a mea în general, un om care gândește cu mintea sa, își poate da seama că situația dintr-o criză economică nu este aceeași cu cea dintr-o situație normală. Cu toate acestea, ceea ce ceea ce deranjează este tocmai că unii, eu cel puțin și cred că și alții s-au simțit jigniți la propriu, când ni s-a transmis că trebuie să fim salvați de noi în șine. Adică noi nu putem să conștientizăm, noi nu avem conștiența critică, cu toate că noi ar trebui să formăm conștiența critică a tinerilor pe care îi avem în clasări, nu avem capacitatea de a gândi critic și de a ne raporta la moment. Cred că există această capacitate de contextualizare, există această capacitate de a înțelege, însă modalitatea în care s-a transmis, în care s-a comunicat mai degrabă în care nu s-a comunicat că din punctul meu de vedere nu putem discuta despre o comunicare.

Comunicarea presupune cel puțin doi parteneri în dialogului, nu monolog, a părut mai degrabă un monolog de la nivelul ministerului. Toate acestea nu au avut loc și iar din perspectiva istorică aș face un pas mai departe și m-aș gândi la consecințele pe termen lung. Radicalizarea unui grup profesional va afecta întreaga societate. Trebuie să ne gândim că într-un context în care există nostalgia, după un timp de regim, totalizare, da, într-un context în care discutăm despre revenirea trecutul care nu vrea să, să spun, să să fie uitat să treacă și despre al.

Cum putem salva economia fără să dinamităm democrația? 

Este o perioadă foarte, foarte tensionată, dar trebuie să subliniem faptul că indiferent de ce măsuri vor decide colegii, fie că sunt membrii sau nu de sindicat, acestea sunt consecințele unor atitudine și unor măsuri. Aș spune-o nedrepte. Nimeni, niciun profesor nu cred că își dorește să saboteze exact unde, Bacalaureat, nimeni nu cred că își dorește. Până la urmă, unii trebuie să fie la rândul nostru părinți. Adică ne dorim la rândul nostru ca copiii noștri să înceapă școala, de exemplu. Aș mai puncta faptul că nu s-a, nu prea s-a discutat și nu vreau să pară că ignorăm acest aspect, al elevului, al elevilor și aceștia sunt profund nedreptățiți de măsurile, de măsurile implementate. Gândiți-vă, vorbim și de burse, de bursele aceasta voiam să mă refer. Da, sunt măsuri care au fost luate la finalul anului școlar. Merită acest lucru?

Unu, un elev, că până la urmă s-au s-au căutat vinovați în zona sistemului de învățământ, inclusiv elevii au fost acuzați că au a alergat după niște burse, s-a folosit și un termen, s-a inventat de fapt un termen, nu mai știu exact conceptul, fără nicio acoperire lingvistică, dar cert este faptul că nu elevii sunt vinovați de faptul că ei au primit niște reguli, au urmărit regulile respective și ulterior au primit burse. S-au făcut afirmații referitoare aici, mă refer tot la la elevi, că a a crescut. Eu aș vrea să văd, nu neg că este așa. E posibil să fie așa, dar de la nivel de guvernanți aș aștepta mai multă bază științifică a declarațiilor pe care le oferă. Adică atunci când tu spui că a crescut, au crescut în numărul mediilor de 10, să spunem.

Vreau să văd și o statistică care să afirme acest lucru și în felul acesta, la nivelul conștiinței publice poți demonstra ceea ce susții. Altfel ne aflăm pentru într-un palier total îndepărtat de scopurile educaționale științifice.”

Principalele prevederi din Legea 141/2025, care afectează Educația: comasări de școli, creșteri de norme, tăieri de burse și clase, plata cu ora și degrevări de normă

Plata cu ora 2025 în învățământ – tariful brut pe ora suplimentară sau vacantă tăiat cu 50% pentru toți profesorii din România / Exemplu de calcul

Comasările de școli vor avea loc după reguli care trebuie stabilite de Ministerul Educației până pe 9 august, cu o lună înainte de prima zi de școală / Ministrul anunța că circa 900 de directori vor rămâne fără posturi, iar echipele de management la fel

Crește numărul de elevi în clasă de la 1 septembrie 2025. Modificările se fac pentru toate clasele pe fiecare ciclu școlar: într-o clasă de liceu pot fi din nou 34 de elevi, față de 26 în prezent

Fondul de burse al studenților este redus cu 40% de la 1 august, până în 2028. Reducerea la transportul cu trenul se acordă și în 2026 doar între domiciliu și facultate

Norma didactică pentru toți profesorii din România crește de la 1 septembrie 2025, pentru prima dată în ultimii 30 de ani, prin Legea 141 din 2025

Indemnizația de hrană va fi acordată doar angajaților cu salarii de 6.000 lei net sau mai mici și rămâne plafonată la 347 de lei pe lună

Directorii de școli rămași pe post după comasări au interdicție să mai ia plata cu ora sau cumul, iar obligația de predare crește până la 40 de ore pe lună pentru toți / Regulile de aplicare trebuie decise până pe 25 august, cu două săptămâni înainte de începerea cursurilor