Ministrul Sănătății spune că, în acest moment, la nivelul ministerului nu există niciun proiect legislativ sau grup de lucru care să pregătească o reglementare privind obligativitatea absolvenților de Medicină sau a medicilor rezidenți de a lucra o perioadă în România. Oficialul a subliniat într-o declarație pentru Euronews România că profesia de medic este reglementată la nivelul Uniunii Europene, iar mobilitatea personalului medical este garantată prin legislația europeană.
„Eu nu comentez declarația premierului, eu vă spun că medicina este un domeniu reglementat la nivelul Uniunii Europene, că profesia de medic funcționează după anumite normative și reguli europene, iar mobilitatea personalului medical este una asigurată de legislația europeană”, a declarat ministrul.
Acesta a precizat că, în prezent, nu există inițiative concrete în minister pe această temă. „În momentul de față, la Ministerul Sănătății nu există niciun act normativ sau niciun grup de lucru care își propune să reglementeze acest lucru”, a spus oficialul.
Totuși, ministrul consideră necesară o regândire a modului în care este organizat rezidențiatul și a felului în care sunt ocupate posturile din sistemul sanitar.
- „Consider că o reglementare poate fi regândită în ceea ce privește rezidențiatul, modul în care sunt ocupate posturile în sistem, modul în care se corelează nevoia din sistem, care este una mare, cu numărul de posturi la rezidențiat, sunt absolut necesare”, a afirmat acesta pentru Euronews România.
Potrivit ministrului, este nevoie de o reformă mai amplă privind ocuparea posturilor de rezident și de medic specialist, precum și corelarea nevoii reale de resursă umană cu numărul de posturi disponibile. „E nevoie de o regândire a modului în care se ocupă posturile atât de rezident, cât și de medic specialist, modul în care se desfășoară rezidențiatul, modul în care se corelează nevoia de resursă umană din sistem cu numărul de posturi”, a spus el.
Ministrul a subliniat că problema nu se reduce strict la spitale, ci la întregul cadru care ar putea determina un medic să părăsească un centru universitar și să aleagă un post într-o altă localitate. „Nu neapărat spitalul este problema, cât în general e vorba de întreaga viziune pentru ca un medic să părăsească un centru universitar și să aleagă un loc într-un alt spital care este în afara centrului universitar”, a mai explicat oficialul.
În opinia sa, medicii au nevoie de mai mult decât un simplu loc de muncă. „Acești oameni au nevoie de mai mult decât un loc de muncă, au nevoie de siguranța că își pot continua pregătirea în domeniul medical, pentru că în domeniul medical pregătirea sau perfecționarea continuă toată viața medicului”, a declarat ministrul.
Context: dezbatere deschisă de premier și susținută de rectori UMF
Declarațiile premierului Ilie Bolojan, potrivit cărora absolvenții de Medicină la buget și medicii care au făcut rezidențiat plătit de stat ar trebui să aibă obligația de a lucra câțiva ani în România, au generat reacții în mediul academic și medical.
În declarații exclusive pentru Edupedu.ro, rectorul UMFST Târgu Mureș, Leonard Azamfirei, a declarat că o astfel de obligativitate ar putea fi implementată printr-un „contract de angajament de serviciu” semnat la intrarea în rezidențiat, cu o bază juridică solidă și cu posibilitatea unei clauze de tip „pay-back”.
La rândul său, rectorul UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Anca Buzoianu, a susținut că ideea este „legitimă” și „merită discutată serios”, cu reguli clare și aplicabile.
Dezbaterea are loc pe fondul unui deficit de medici în sistemul public, în special în medicina de familie și în zonele rurale, dar și în contextul datelor care arată că, în 2024, peste 90% dintre medici lucrau în orașe, în timp ce România se află pe primul loc între țările OCDE la numărul de absolvenți de Medicină.
Pe de altă parte, Liga Studenților din Iași a criticat propunerea, calificând-o drept o „legare de glie” și susținând că soluția la deficitul de personal medical nu este constrângerea, ci stimulente precum deduceri fiscale, sporuri, prime de instalare și locuințe de serviciu. Organizația a invocat și argumente constituționale privind libertatea profesiei și libertatea de mișcare.
O poziție similară a fost exprimată și de Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenți (SMMR), care a transmis că retenția personalului medical trebuie realizată prin motivație și investiții în condițiile de muncă, nu prin măsuri coercitive.
Matei Pop
Diana Ghimiși
G4Media.ro
Mihai Peticilă
Alexa Stănescu
1 comment
Opinia mea umilă în calitate de viitor medic :
Nu sunt în măsură să spun cum e în interiorul sistemului medical românesc, pentru că încă nu am intrat în acest sistem dar din propria experiență cu spitalele și din experiența medicilor din familia mea, consider că a interzice plecarea din țară seamănă cu regimul ceaușist.
Medicina este una din cele mai importante domenii într-un stat, iar a spune că medicii români sunt privilegiați este mai mult decât jignitor.
În primul rând, înainte de examenul de admitere, toți, dar absolut toți tinerii trebuie să facă o pregătire deloc ușoară, care necesită enorm de mulți bani și timp. Nu mă plâng de acest lucru pentru că asta îmi doresc să fac, dar statul nu m-a ajutat cu absolut nimic.
Apoi, după intrarea în facultate, cei mai puțin norocoși au de plătit 15.000 lei pe an, fără a lua în considerare cazarea și costurile pentru materialele didactice și pentru mâncare etc. Timp de 6 ani, ești ținut în examene, nu ai vacanțe propriu-zise, nu ai timp de tine, încerci să supraviețuiești. Cu toate acestea, tinerii (încă) mai vor să facă medicina. Nu din dorința banilor care este total nerealistă, ci din dorința de a schimba ceva. Ei bine, când m-am hotărât că vreau să fac medicina, îmi tot repetam că eu o să pot face o schimbare, dar pe parcurs m-am lămurit că atât timp cât țara asta este condusă de niște oameni fără studii superioare, schimbarea nu există.
Despre rezidențiat nici nu cred că mai are rost să îmi dau cu părerea, dar pot să dau un exemplu concret din familie. Acum ceva ani, unchiul meu a intrat la rezidențiat pe secția de ORL la un spital renumit din București. Timp de 2 ani, tot ce a fost învățat să facă a fost să semneze niște condici și să pună picături în nas pacienților. Nici nu s-a pus vreodată vorba de a participa activ la o intervenție chirurgicală sau la niște proceduri din sfera ORL. Cu toate acestea, făcea gărzi neplătite de 32 ore și când ajungea acasă era epuizat. După acei 2 ani, a făcut un pas mare și a plecat în Germania. A trebuit să ia de la 0 rezidențiatul, dar diferența a fost de la cer la pământ. Acolo nu ești sluga medicului coordonator, nu ești plătit mai puțin decât o femeie de serviciu și nu prea ai motive să pleci din țară. Coordonatorul îți este alături pe tot parcursul rezidențiatului și într-adevăr te învață tot ce știe el. Iar acest lucru este esențial, mai ales în specialitățile chirurgicale. Anul trecut a terminat rezidențiatul și de fiecare dată îmi spune că nu se merită să rămân în țară și că regretă faptul că nu a plecat din prima în Germania.
Domnul Bolojan încearcă să aducă aceste încălcării ale drepturilor omului într-un moment de cotitură al educației românești. Pe lângă faptul că la liceu nu învățăm nici 10% din informațiile pe care trebuie să le știm pentru a intra la facultate, vrea de asemenea să ne oblige să rămânem într-un sistem care nu ne oferă nimic.
Majoritatea spitalelor sunt foarte slab pregătite, sunt murdare, sunt pline de medici băgați în politică și în afaceri care nu le permit tinerilor medici să prindă vreun post la stat, sunt pline de medici trecuți de pensie care refuză să facă loc noii generații, sunt pline de secții fictive care au zeci de paturi libere, în timp ce secții cum sunt oncologia și pediatria sunt umplute până la refuz.
Unii spun că soluția ar fi ca admiterea să fie mai grea. Să fii de acord cu acest lucru înseamnă că habar n-ai cât este de învățat pentru admitere. Într-adevăr, sunt centre universitare în care admiterile sunt floare la ureche, însă în universitățile de prestigiu, unde se face într-adevăr carte, admiterea este unul din cele mai grele examene ale vieții. Sunt nopți nedormite, ieșiri cu prietenii refuzate, evenimente anulate, timp liber aproape 0. Iar subiectele de la admitere nu-s deloc ușoare. Dacă i-am da domnului Bolojan doar să citească o grilă, s-ar bloca de la primul termen medical. Nu înțeleg de ce o persoană ca dumnealui, care este total paralel față de domeniul sanitar, își permite să decidă pentru cei care fac parte din acest sistem.
Sunt de acord cu faptul că există prea multe facultăți de medicină, iar unele dintre ele ar trebui să fie comasate. De exemplu, facultatea de medicină de la Galați, cea de la Suceava, cea de la Arad, cea de la Brașov și mai sunt și altele care nu prea își au rostul.
Dacă vrei ca tinerii medici să nu plece din țară, oferă condiții bune de muncă, oferă sprijin, oferă locuri de muncă! Cei mai mulți dintre medicii care termină rezidențiatul sunt șomeri, sunt aruncați în stradă și statul le spune „descurcă-te, că noi am făcut atâtea pentru tine”. Adevărul e că tot ce face statul este să dezbine, să descurajeze, să dezamăgească.
Multă lume spune că nu merită să îmi consum atâția ani din tinerețe pentru această carieră care în România este tratată atât de josnic. Orice se întâmplă, medicii sunt vinovați. Termenul de malpraxis a ajuns să fie folosit și pentru că un doctor a refuzat să-i dea lui nea’ Gigel antibiotic pentru o viroză. Majoritatea medicilor intră în burnout încă din timpul rezidențiatului, iar costul este mult prea mare. Lucrezi pentru sănătate dar sănătatea ta este distrusă. Pentru că așa funcționează la noi. Cu toate că sunt de acord cu faptul că e un sacrificiu cam mare, continui să învăț pentru a-mi îndeplini visul, pentru a putea face ceea ce îmi doresc.
Nu voi reuși poate să fac vreo schimbare generală, dar vreau să fac o schimbare măcar în viața pacienților pe care îi voi avea. Iar pentru asta am nevoie de susținerea din partea statului, de încurajare, nu de teorii și de promisiuni care nu se împlinesc niciodată.
Ca stat din UE, care se dă democrat, este ceva macabru să îi obligi pe tineri să rămână aici. Înseamnă că le tai aripile, că le oprești evoluția profesională, că îi împiedici să devină ceea ce își doresc, că îi faci să-și dorească și mai tare să plece când o să aibă ocazia.
Încă mă gândesc dacă să plec direct în străinătate la rezidențiat, având în vedere că ar fi cam aceleași costuri în condițiile în care taxele sunt într-o continuă creștere la noi. Dar ceva mă leagă de țara asta, care deși e pe o cale din ce în ce mai întunecată, este locul unde mi-am făcut cele mai frumoase amintiri. Sunt milioane de oameni care merită să aibă acces la sănătate, indiferent de satul sau de orașul în care locuiesc. Sunt milioane de bolnavi care merită să facă orice investigație de câte ori este nevoie.
Românii au nevoie de medici tineri, care să fie motivați să rămână în țară. Iar la cum funcționează lucrurile acum, cred că în curând băncile facultăților de medicină vor fi pustii.