Bugetul alocat cercetării fundamentale și cercetării-dezvoltării, prin proiectul de lege a bugetului pe 2026, este de 2,7 miliarde lei, reprezentând doar 0,13% din PIB-ul estimat pentru anul în curs. Aceasta reprezintă un „salt” de doar 0,02 puncte procentuale față de alocarea pe anul trecut, ca pondere în PIB, în condițiile în care Guvernul Bolojan s-a angajat, în programul de guvernare, să crească bugetul pentru cercetare treptat, până la 1% în 2030.
- Ținta de 1% din PIB pentru Cercetare, stabilită printr-o ordonanță datând din 2002, ar fi trebuit atinsă încă din 2020, dar a fost amânată an de an – detalii aici.
Actuala coaliție de guvernare, instalată după alegerile din 2024, prevedea în programul inițial de guvernare creșterea „graduală” a alocării pentru cercetare până la 1% din PIB, fără a stabili un termen clar, dar invocând în acest sens Strategia pentru Cercetare 2022-2027: „1% din PIB pentru finanțarea dedicată cercetării. Vom urmări majorarea graduală a bugetului anual destinat cercetării pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Strategia Națională de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă 2022-2027”.
Apoi, Guvernul de coaliție condus de Ilie Bolojan a reformulat obiectivul și a stabilit anul 2030 ca termen pentru atingerea a 1% din PIB pentru cercetare, în baza unei finanțări „crescânde” până atunci. Potrivit planului de guvernare prezentat în iunie 2025:
- „Cercetarea se reorganizează într-un sistem național eficient – mai ales în baza evaluării demarate în 2025 – cu finanțare publică crescândă până la 1% din PIB până în 2030”.
În 2026, când ar fi trebuit să fie prima creștere spre acest prag, proiectul de lege a bugetului, anunțat marți, 10 martie, prevede un plus nesemnificativ pentru cercetare.
Anume, alocarea pentru cercetare fundamentală și cercetare dezboltare este de circa 2,7 miliarde de lei, reprezentând 0,13% din PIB-ul estimat pentru 2026.
Valoarea este mai mare decât cea propusă în urmă cu un an, de 2,1 miliarde de lei, reprezentând 0,11% din bugetul estimat pe 2025 și doar o zecime din ținta de 1% din PIB. Față de execuția preliminată pe 2025, menționată în proiectul legii bugetului pe 2026, creșterea este de 28%.
- Creșterea alocării pentru Cercetare, ca procent din PIB, nu atinge astfel nici o cincime din ținta de 1% propusă pentru anul 2030. Iar ea ia în calcul și reducerea cu 10% a cheltuielilor de personal pentru anul în curs., reducere aplicată în condițiile în care și anul trecut a avut loc o diminuare a fondurilor de la buget pentru acest sector: alocarea pe 2025 a fost mai mică decât cea din 2024.
Karina Dorobanțu
Alexia Iuliana Nica
Mircea Bertea
Ștefan Lefter
Costin Ionescu
2 comments
O evaluare simplă arată că o mărire bruscă a bugetului de cercetare în cei patru ani rămași (sau numai pentru unul sau doi) ar putea să ducă la neabsorbția corectă a creșterii. Sau la aruncarea aiurea cu bani. Ecosistemul (sau ecosistemele) de cercetare sunt foarte sensibile: se nasc ușor din pix și foarte greu în realitate, se strică foarte ușor și-și revin rareori și extrem de greu și încet.
Dacă-i cereți acum președintelui PNL un grafic de creștere a alocării bugetare de la 0,13% la 1%, pun pariu că n-are sau va scoate o panglică pe nas. Dezvoltarea cercetării nu este misiunea lui – el construiește cu coasa, ca doamna. Scopul lui pare a fi altul și oricum, din 2028, PNL nu va mai da prim-ministrul, iar el nu cred că va mai fi în România (sau dacă va mai fi, va ieși din casă doar după înserat, cu perucă și gulerul paltonului ridicat).
Când prezentați „saltul”, dați și bugetele pe 2025 și 2026 în valoare absolută, apoi întrebați-o pe doamna Inflația ce părere are. Nu întrebați la benzinărie, că vă ia plânsul.
Problema este că acest buget infim este virat tot în buzunarele unora. Stoparea prin lege a cumulului ilegal de funcții ar trebui să fie o prioritate guvernamentală. Universitarii își completează partea de cercetare pentru care sunt plătiți în norma didactică lucrând și în Institutele academice. Sunt plătiți de 2 ori pentru aceleași lucrări. Unii nu trec cu anii pe la Institut, lucrează în alte orașe sau afară din țară, dar își încasează regulat salariul. De multe ori, mai mare decât al celor care muncesc efectiv la lucrările din planul de cercetare. Ajung unii să lucreze peste 24 de ore pe zi, plătiți exclusiv din fonduri publice. Salarii de la Facultate, de la Institut, de la Institutul Universității (ICUB), din granturi și din alte surse. Plus că există concurență neloială. Mai nou, ca să fii CSI trebuie să fii abilitat (directiva Academiei, care excedă legea cercetării 2024). Abilitarea îți dă dreptul să conduci doctorate. Dar cum poate un cercetător să aibă doctoranzi? Doctoranzii își aleg coordonatori dintre profesori. Așa că regulamentele academice sunt făcute de universitari, pentru protejații lor din Universități. Cercetătorii sunt pur și simplu exploatați de „colegii” lor din Universitate. Nepotismul, lipsa de transparență, aranjamentele făcute fără niciun fel de bun-simț în acordarea gradelor superioare este regula, nu excepția în unele Institute de cercetare. Academia știe foarte bine ce se petrece, dar nu ia nicio măsură, unii dintre aleși sunt implicați în toată această fraudă și corupție.