Despre interese, înțelesuri și sinonimii educaționale inedite în România contemporană – Mircea Bertea

Mircea Bertea / Foto: Arhivă personală

Motto: Fiecare copil are dreptul la o educație de calitate, fie că învață la oraș sau la sat, în școli din urbanul mare, din urbanul mic sau în școli aflate la periferie.[…] Grija pentru profesori trebuie să fie la fel de mare ca cea pentru copiii noștri. Investim în profesori pentru că ei sunt fundamentul școlii.

(Premierul României, 29 ian. 2020)

Am reflectat cu tristețe zilele acestea asupra utilității dezbaterilor din presă pe teme educaționale în România, fiind extrem de decepționat de faptul că, în urma interviului despre programul-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru 50 de unități de învățământ preuniversitar din țară (masă caldă gratuită pentru toți elevii, în cazul școlii noastre), aflat acum în extindere la 150 de școli, dar nepilotat cu adevărat din 2016 și până azi, interviu publicat pe site-ul edupedu.ro sub semnătura lui Mihai Peticilă, preluat apoi și prezentat intens de presa scrisă și de o parte a televiziunilor din țară, inclusiv de RFI, inițiatorii și responsabilii programului nu au reacționat în nici un fel, deși sper că, proiectul de program fiind în consultare publică, actuala echipă ministerială va analiza ce s-a întâmplat și, deopotrivă, ceea ce nu s-a întâmplat, deși ar fi trebuit să se întâmple în edițiile coordonate de echipele ministeriale anterioare, și va revizui în sensul bun al cuvântului. În ce ne privește, noi am luat în serios invitația la consultare publică a noului proiect, trimițând, în urma unei analize laborioase în consiliul de administrație al școlii, la adresa indicată, observațiile și sugestiile noastre argumentate!

Revenind la presă, nu atât lipsa de reacție a inițiatorilor și organizatorilor programului-pilot, cât direcția inversă de acțiune a presei scrise/vorbite și a televiziunilor m-a surprins, în sensul că, explicând destul de clar în interviu de ce programul numit pilot nu a fost program-pilot cu adevărat pentru școala noastră, presa scrisă și televiziunile, nu la mine, pentru noi interviuri trebuiau să vină, ci, dimpotrivă, trebuiau să se îndrepte către organizatorii de acum (Guvern, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul de Finanțe etc.) și să se asigure că noua guvernare nu lansează și ea doar un program de imagine, ci chiar intenționează o pilotare reală a unei inițiative lăudabile și necesare, nu numai pentru școlile din zone dezavantajate, ci și pentru școlile din marile centre urbane, fiind un bun prilej de pilotare a condițiilor ce trebuie îndeplinite și a acțiunilor care trebuie întreprinse pentru a putea realiza trecerea spre programul școlilor europene (cursuri de la 9 la 17, masă caldă gratuită pentru elevi, activități de dezvoltare personală, de recuperare/performanță, sportive, artistice etc. gratuite, asigurate de școală etc.).

Ca să fim expliciți, faptul că intenționezi și chiar acorzi un suport financiar pentru un pachet alimentar sau pentru o masă caldă la amiază (în regim de catering sau preparată în cantina școlară, acolo unde aceasta există) pe zi, pentru fiecare elev aflat la cursuri, suport financiar pe care îl condiționezi de îndeplinirea tuturor condițiilor de igienă și siguranță alimentară din Directivele Uniunii Europene, de la transportul alimentelor, pană la depozitare, preparare, ambalare și consum, și de organizarea unor licitații complicate nu înseamnă automat că e vorba de un program-pilot. Dimpotrivă, dacă discutăm despre zone și școli dezavantajate, care nu au nici măcar apă curentă (nici vorbă de cantine sau săli de mese), școli care sunt vizate primordial prin acest program, știm din start că ar putea fi vorba despre un program mort din fașă. Aceasta pentru că școlile în cauză nu vor putea îndeplini nici condițiile de igienă și siguranță alimentară cerute prin norme, nu vor putea licita pe SEAP, nici nu vor avea cine și nu vor ști cum să identifice substanțele alergogene din fiecare aliment/preparat servit elevilor. Le dăm atunci acestora un pachet alimentar, cu alimente ambalate igienic, cu etichete și descrieri amănunțite și științifice făcute de către cei care se pricep, iar celorlalți le dăm masă caldă tip catering sau masa caldă preparată în școală, veți spune. Sunt absolut de acord cu dumneavoastră. Numai că din proiectul de OUG, respectiv din normele de aplicare, reiese cu claritate că nici pachetul alimentar, nici masa caldă nu vor fi ”date”, nu vor fi ”oferite” școlilor-pilot nominalizate în proiect. Lucru ce nu s-a întâmplat nici în primele serii ale așa-zisei pilotări pe 50 de unități școlare din preuniversitar. Acestora li s-a dat/li s-a asigurat doar banii/finanțarea (și aceasta de fiecare dată cu întârziere) și de acolo, treaba lor, să se descurce. La nivelul anilor școlari 2016/2017, 2017/2018 și a anului financiar 2019, ”a pilota” acest program a fost sinonim, cel puțin pentru colegiul pe care-l conduc, cu ”a te descurca”. Cum poți. Cu sau fără ajutorul primăriei (ajutor pe care, parțial, noi l-am primit aici la Cluj-Napoca). Despre sprijin din partea Prefecturii, a Direcției Sanitare etc., etc. nici vorbă. Ele doar controlează…

Se știe (sau ar trebui să se știe!) că pregătirea și implementarea unui proiect-pilot este un proces complex, în cadrul căruia nu se poate vorbi (cel puțin inițial) de standardizare, că se pilotează programe în care există un grad mare de risc sau atunci când cerințele proiectului nu sunt foarte bine definite, că cei care propun proiectul și cei care-l implementează trebuie să prevadă problemele cărora vor trebui să le facă față pe parcursul implementării, că vor trebui făcute analize de etapă și corecții optimizatoare și, în sfârșit, că promisiunile făcute beneficiarilor la inițierea proiectului-pilot vor fi îndeplinite la finalizarea acestuia. Toate acestea, tocmai pentru a minimaliza riscurile și pentru a valida soluția optimă.

Concluzionând: știind acum, din edițiile anterioare, care au fost punctele slabe ale programului (programul slab pregătit, suport financiar venit mereu cu întârziere, nu s-a prevăzut și nu s-a acordat și suportul uman, material și logistic suplimentar necesar pentru buna desfășurarea a proiectului, n-a existat monitorizare și optimizare pe parcurs etc.) actuala echipă ministerială poate pregăti o pilotare reală și edificatoare, demnă de o Românie educată.

Se va întâmpla acest lucru, se va pilota cu adevărat programul măcar la a IV-a ediție? Răspunsul este unul singur: optimismul pedagogic și angajamentul noii echipe ministeriale ne sugerează că este obligatoriu să se întâmple. Pentru că altfel programul va rămâne în continuare nepilotat, putând degenera, din bune intenții, în risipire de resurse și chiar în umilință. Or, acest lucru nu este permis să se întâmple. Dimpotrivă, programului-pilot trebuie să i se dea toate șansele pentru ca acesta să poată deveni nu numai o lecție despre succes și despre învingători, ci și o lecție despre demnitate, colaborare și negociere, neuitându-se însă nicio clipă că demnitatea nu se negociază.

________________________________________________________________________________________________________

Despre autor:

Mircea Bertea este Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură.

Citește și:

 

 

Donează prin PayPal

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EUR: RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recomandate

Mircea Miclea: Partidele politice nu investesc în Educație pentru că nu produce efecte până la următorul ciclu electoral. Sindicaliştii s-au opus sistematic la marea majoritate a schimbărilor care ar fi reformat sistemul

“Politicile educaționale au fost mereu subminate de miopia electorală a partidelor politice”, declară într-un interviu pentru Revista 22 profesorul universitar, psihologul şi fostul ministru al Educaţiei Mircea Miclea. Acesta analizează…
Vezi articolul

Avertisment al Comisiei Europene, cu privire la formarea profesorilor în România: “Foarte puțină pregătire practică, mai ales în tehnicile moderne de predare sau în pedagogia incluzivă”

“Formarea inițială a profesorilor oferă foarte puțină pregătire și training practic, mai ales în tehnicile moderne de predare sau în pedagogia incluzivă”, avertizează Comisia Europeană, într-un raport în care critică…
Vezi articolul