Un profesor de istorie din județul Bacău descrie, într-un interviu pentru Radio România Iași, cât de dificil este drumul unui tânăr către stabilitatea în sistemul de educație. Cosmin Florea este profesor titular în două școli – Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Buhuși și Școala Gimnazială „Constantin Popovici” din Buhoci, din județul Bacău – și are câteva ore la plata cu ora și într-o școală din municipiul Bacău. Acesta a spus că au fost ani de zile în care nu a găsit un post titularizabil, face navetă zilnică în mai multe școli, este plătit cu sume foarte mici din plata cu ora.
Cosmin Florea spune că titularizarea a fost pentru el un traseu lung și descurajator. Deși a obținut rezultate excelente la examene – „de două ori am fost primul pe județ” – în anii respectivi nu a existat niciun post titularizabil. „Am dat examen de aproximativ 8 ori. Cu toate acestea, la ședință nu a fost niciun post. Am fost nevoit să iau un post rezervat”, explică profesorul. Pentru el, situația arată cum sistemul îi respinge chiar și pe candidații foarte bine pregătiți: „Nu ai cum să atragi tineri valoroși în învățământ dacă nu plătești corespunzător și dacă nu le oferi stabilitate.”
Problemele continuă și după ce reușești să intri în sistem. Pentru că specialitatea istorie are puține ore în planurile-cadru, un profesor nu își poate face norma într-o singură școală decât dacă unitatea este foarte mare sau dacă există profil uman la liceu. „Fac zilnic naveta. Predau în două școli în care sunt titular și mai am câteva ore în municipiul Bacău. Mobilitatea asta forțată afectează actul educațional. Pierdem timp pe drum, nu putem participa constant la activitățile comunității școlare, nu putem construi legături solide cu elevii. Este o risipă de resurse și energie”, spune Florea.
De anul acesta, a luat ore suplimentare la plata cu ora, pentru că nimeni nu le-a acceptat la ședințele publice, spune profesorul. Motivul: tarifele au scăzut drastic. „Plata cu ora este foarte mică. Suma a scăzut la mai puțin de jumătate. Pentru un debutant este cam 22 de lei pe oră. În cazul meu, în al zecelea an de învățământ și cu gradul didactic II, este în jur de 27-28 de lei.” Profesorul subliniază că aceste venituri nu pot acoperi responsabilitățile reale ale unui dascăl și nici nu pot convinge un tânăr să rămână în sistem.
Schimbările legislative bruște au complicat și mai mult situația. Creșterea normei didactice la 20 de ore a lovit direct în profesorii aflați în proceduri de mobilitate sau pentru care deja se încheiaseră toate aceste procese. „Problema nu este creșterea normei în sine, ci momentul în care ministerul a anunțat-o. A dat un întreg calendar peste cap. Am colegi care s-au transferat, iar la noua școală au pierdut orele din cauza noilor reguli. Ori ministerul nu știe asta, ori se face că nu știe.”
Cosmin Florea spune că toate acestea și schimbările haotice descurajează generațiile tinere. „La noi, educația a fost mereu tratată rău. Niciodată nu s-au alocat cei 6% din PIB, iar când au fost tăieri, educația a fost prima vizată.”
În interviu profesorul a vorbit și despre proiectul pe care l-a co-fondat: Ora de Istorie. Lansată în 2021, platforma este o bibliotecă digitală gratuită de istorie, accesibilă elevilor, profesorilor şi oricui este pasionat de trecut. Proiectul reprezintă un demers de modernizare a predării istoriei – nu doar ca listă de date de memorat, ci ca poveste, ca formare a identității, adaptat la nevoile elevilor din secolul XXI.
Florea a explicat în interviu că ideea platformei a pornit din realitatea de la catedră: birocrație excesivă, lipsa materialelor clare într-un singur loc, documente dispersate pe site-urile Ministerului și nevoia acută ca profesorii debutanți să economisească timp pentru ceea ce contează cu adevărat în școală – predare, pregătirea lecțiilor și lucru individual cu elevii.
Redacția
Diana Ghimiși
Raluca Pantazi
Ștefan Lefter
11 comments
Ai încercat privat?
Poate undeva în producție.
Înainte de învățământ am lucrat în producție.
6 din 7 și de la 7 la 15. Aveam dreptul la 2 cu greu 3 bilete de voie pe lună, în situații bine justificate. M-am recalificat profesional și am aplicat în învățământ deoarece fabrica s-a desființat.
NU AM MAI PLECAT DIN ÎNVĂȚĂMÂNT.
Am o viață elegantă și o carieră grozavă iar munca depusă a fost pe masura avantajelor. Cine nu este mulțumit să facă un ocol prin producție.
Păcat că nu v-ați ales specialitatea de predare cea mai bună! Nu mai este interes pentru istorie în învățământul românesc?
daca predai o materie care are 2 ore pe săptămână sau o oră, este normal sa îți fie împărțită catedra in mai multe școli. ce legătură are faptul că nu sunt posturi cu examenul propriu zis. trebuia să îți alegi o materie care se caută și sunt posturi.
Păi dacă nu pricepeți nici măcar atâta lucru, cum că titularizarea este un CONCURS, adică poți ocupa DOAR POSTURILE SCOASE LA CONCURS…, indiferent cât de bun ești, eu zic că nu ar trebui să fiți în fața elevilor!
E ca și cum o firmă scoate la concurs un post de bucătar, dar eu, inginer constructor, mă duc la concurs și arăt cât sunt de bun, apoi mă plâng că nu m-au angajat. Cam despre asta e vorba cu toate aceste exemple.
Iar despre corelația pe care o presupuneti între nota de la titularizare și calitatea de bun profesor, sunt destule motive să vă contrazic. Poți fi tobă de carte și să nu ai abilitatea, disponibilitatea și talentul de a împărtăși elevilor din știința ta.
Adică istoria ca materie încă în școală, trebuie aruncata la cos.
Această titularizare trebuie sa dispară… Este un concurs inutil între cadrele didactice….cum poate concura un cadru didactic de 50 …,60 ani cu unul de 25 ..30 ani???eu propun sa dea examen toate cadrele didactice sa vedem ce știu dacă merită să rămână pe post dacă nu sa fie retrogradat in comune și sate sa facă naveta…
Foarte prost gânditi: „in comune și sate unde să facă naveta”? Cu alte cuvinte,acolo unde este nu corespunde,așa că-i l ducem in comune și sate? Daca ar fi copilul dumneavoastră în ” comune și sate” ,ați fi de acord sa vina un profesor” retrogradat” ?
Eu cred că tot ce se intâmpla rău în invatamânt se datorează unei astfel de gândiri: toxica,nebazata pe logica,pe valori… Valoarea unui copil de la sat este egală cu cea a unui copil din orice oraș,diferă doar aceasta lipsă e șanse,sunt profesori ” retrogradați”,sunt suplinitori care nu știu de ce sunt acolo… și evident sunt și cei care au în ADN statutul de ” dascăl”,pentru care toți elevii sunt egali în șansa de a evolua și îi ajută să o facă!
Foarte prost gânditi: „in comune și sate unde să facă naveta”? Cu alte cuvinte,acolo unde este nu corespunde,așa că-i l ducem in comune și sate? Daca ar fi copilul dumneavoastră în ” comune și sate” ,ați fi de acord sa vina un profesor” retrogradat” ?
Eu cred că tot ce se intâmpla rău în invatamânt se datorează unei astfel de gândiri: toxica,nebazata pe logica,pe valori… Valoarea unui copil de la sat este egală cu cea a unui copil din orice oraș,diferă doar aceasta lipsă e șanse,sunt profesori ” retrogradați”,sunt suplinitori care nu știu de ce sunt acolo… și evident sunt și cei care au în ADN statutul de ” dascăl”,pentru care toți elevii sunt egali în șansa de a evolua și îi ajută să o facă!
Trebuie descâlcită legislația și metodologia care acum se cheamă a mobilității personalului didactic. Ar trebui să fie clar pentru toată lumea că legea învățământului românesc, unde profesorii sunt nevoiți să repete concursul de titularizare doar pentru că nu au toată norma la o singură școală, că nu sunt declarate viabile toate orele (sub numărul normei), este o metodologie care de fapt, încalcă dreptul la postul meritat prin notele eligibile, este o metodologie bazată pe o lege care nu mai are ce căuta în învățământ, nu se justifică și afectează cu mult peste ceea ce se crede: nu doar pentru că profesorii suferă și nu motivează rămânerea în sistem dar calitatea educației însăși este menținută forțat pe o linie moartă. Pentru că factorii decizionali se concentrează pe organizarea acestui Concurs cu toți suplinitorii calificați și nu doar cu cei noi sau care nu au notele peste 7, în loc să construiască sistemul de mentorat prin formarea la clasă, cu profesorul mentor, văzând și făcând iar nu doar prin teorie într-un Concurs care devine o traumă cu cât unul înaintează în vârstă.
Am dat concurs în județul meu fără niciun post disponibil până m-am lămurit că nu vine postul la om ci se duce omul la post. Și am devenit titular în anul în care am acceptat că nu voi avea succes în județul meu indiferent de notă. Evident, titular în alt județ.
Adevarat si foarte bine spus!
Dar, bazandu-ne pe experienta ultimelor decenii, principiul „omul se duce la post” este valabil pentru concurs, iar principiul „postul (bun) se duce la om(ul nostru)” se aplica, in majoritatea cazurilor, in cazul etapelor care preced concursul: pretransferuri, viabilitati etc.
Din calendarul incredibil de complicat de anul asta, nu pare a se fi schimbat ceva in mod esential, in ciuda declaratiilor anterioare. E si foarte greu de citit, nemaivorbind de urmarit si controlat; uitati-va dupa cate pagini, puncte si subpuncte apare, in sfarsit, si concursul…☹️
https://www.edupedu.ro/oficial-calendarul-mobilitatii-profesorilor-pentru-anul-scolar-2026-2027-cand-au-loc-completarea-normei-didactice-pretransferul-profesorilor-si-prelungirea-contractelor-individuale-de-munca/