Ana Sipciu, fondatoarea unei librării pentru copii: ”Descoperirea” titlurilor bune poate fi o provocare din cauza cantității de conținut care trebuie filtrat / Mă bucur că am ajuns să avem discuții înflăcărate despre cărți, asta înseamnă că devin din ce în ce mai importante. Abia aștept să devină virale și cărți atât de bune, încât nu ne putem abține să vorbim super-entuziast despre ele

Ce înseamnă o carte bună, atunci când vorbim despre piața de carte pentru copii? Avem de-a face cu o avalanșă de carte proastă, propusă spre cumpărare părinților, profesorilor și copiilor? Ce resorturi au atins paginile cu îndemnuri la înjurături la adresa profesorilor și ritualuri voodoo de răzbunare, astfel încât am văzut în doar câteva zile o indignare care s-a transformat în scandalul cărții “Profu’ crede că învăț”, în urma căruia editura a luat decizia de-a retrage tot tirajul? Fondatoare de librărie pentru copii și adolescenți și organizatoare de evenimente de carte pentru publicul mic, Ana Sipciu a explicat, într-un interviu pentru Edupedu.ro, că “procesul de selecție pentru librărie ne ia peste 50% din timp, este un job în sine”.

“Există în limba română cărți bune și foarte bune pentru toate segmentele de vârstă. Însă într-adevăr ”descoperirea” titlurilor bune poate fi o provocare din cauza cantității de conținut care trebuie filtrat”, a declarat Ana Sipciu. Aceasta a precizat că, la fel “ca în orice segment de piață, și în zona cărților pentru copii există multe produse foarte slabe, ceea ce cred că e evident pentru oricine intră în zona de carte dintr-un supermarket sau pe un site de tip ”mall online”. Nouă procesul de selecție pentru librărie ne ia peste 50% din timp, este un job în sine”.

În ceea ce privește scandalul cărții “Profu’ crede că învăț”, fondatoarea librăriei pentru copii “Asteroidul B612” din București a afirmat pentru Edupedu.ro că, “pe baza celor 2-3 pagini publicate în social media, nu cred că este o carte pe care noi am fi selectat-o în librărie. Este posibil să fi fost și o traducere nefericită, iar mesajul de bază să nu fi fost transmis corect în adaptarea în limba română. În orice caz, mă bucur că am ajuns să avem discuții înflăcărate despre cărți, asta înseamnă că devin din ce în ce mai importante 🙂 Abia aștept să devină virale și niște cărți atât de bune încât nu ne putem abține să vorbim super-entuziast despre ele“.

Declarațiile integrale acordate Edupedu.ro de către Ana Sipciu, fondatoarea unei librării pentru copii:

Rep: Ca fondatoare de librărie, cu experiență de curatoriere exact pe zona de carte pentru copii, ne poți spune: Există o avalanșă de carte proastă pentru copii sau cărțile bune încă fac masă critică în oferta editurilor?

Ana Sipciu: Cred că nu există un răspuns general valabil. Ca în orice segment de piață, și în zona cărților pentru copii există multe produse foarte slabe, ceea ce cred că e evident pentru oricine intră în zona de carte dintr-un supermarket sau pe un site de tip ”mall online”. Nouă procesul de selecție pentru librărie ne ia peste 50% din timp, este un job în sine. Însă aș vrea să subliniez că avem pe piață și edituri care acordă multă atenție calității, atât la nivel de conținut, cât și de producție. Sunt edituri mari în cadrul cărora există imprinturi dedicate copiilor, dar și edituri mai mici, specializate exclusiv în carte pentru copii, cu oameni pasionați cărora le pasă de ceea ce publică. Din punctul meu de vedere, e mai bine să ne concentrăm și pe ”avalanșa” de cărți bune pe care le avem la dispoziție – știți cum este, ceea ce vedem depinde de ceea ce căutăm 🙂

Rep: Care sunt provocările pe care vezi că le întâmpină adulții în cumpărarea unei cărți pentru copii? Ce anume îți cer și care sunt temerile pe care le exprimă, în alegerea unei cărți pentru copii?

Ana Sipciu: Cel mai des ni se cer cărți pe anumite subiecte (despre dinozauri, stele, pisici, avioane) sau cărți care adresează o anumită provocare (de exemplu, mersul la dentist sau la grădiniță).

Ca părinte, când alegi o carte pentru un copil vrei să aibă un mesaj potrivit cu valorile tale, să aibă un limbaj și conținut adecvate vârstei, să fie atrăgătoare vizual (ilustrația este foarte importantă la cărțile pentru copii mai mici, este practic jumătate din poveste) și să fie un obiect frumos – tipar de calitate, pagini rezistente la multiple recitiri. Dar cel mai mult și cel mai mult vrei ca respectiva carte să fie citită, nu să ajungă ignorată pe un raft. De aceea, temerea principală este: oare o să îi placă? E posibil ca o carte să bifeze toate criteriile de mai sus și totuși să nu îi stârnească interesul micului ”cititor”. De asta noi ne bazăm foarte mult și pe recomandările copiilor care vin la librărie, pe lângă instinctele noastre și experiența proprie 🙂

Rep: Există o grupă de vârstă pentru care alegerea și cumpărarea de carte este mai dificilă, din cauza valorii conținuturilor disponibile?

Ana Sipciu: Probabil grupa ”bebelușilor” – zona de board books, cărți cartonate complet, în care impresia mea este că se publică mai puține titluri decât albumele ilustrate pentru 3-6 ani, de exemplu. Dar și aici există în română titluri excelente – aș aminti de exemplu seria Eric Carle apărută la Cartea Copiilor, ulterior la Portocala Albastră.

Există în limba română cărți bune și foarte bune pentru toate segmentele de vârstă. Însă într-adevăr ”descoperirea” titlurilor bune poate fi o provocare din cauza cantității de conținut care trebuie filtrat.

Rep: Care sunt criteriile în conformitate cu care curatoriezi tu cărțile pe care le pui apoi pe rafturile librăriei? Ce face o carte să fie “proastă” și ce anume să fie “bună”?

Ana Sipciu: Avem o serie de criterii pe care le folosim în alegere. Căutăm cărți care să conțină mesaje pozitive și să promoveze valorile în care și noi credem, să fie bine scrise, cu un limbaj adecvat vârstei. Căutăm povești ilustrate expresiv, în care grafica îmbogățește povestea și ”educă” vizual. De asemenea, luăm în considerare și calitatea producției – tiparul, coperta, hârtia. Nu în ultimul rând, căutăm cărți care ne plac și nouă, care ne distrează, ne emoționează, ne intrigă, ne fac să ne punem întrebări. Nu ne plac cărțile ultra-educative care servesc ”învățăminte” evidente, ci acelea care conduc cu tact copilul către a-și trage propriile concluzii, fără să le jignească inteligența indiferent de vârstă. Evităm cărțile care sunt scrise sau traduse prost, care au un conținut ofensator sau care pur și simplu sunt plictisitoare.

Cred că este important pentru copii să aibă la dispoziție o varietate de titluri și stiluri, așa că ne plac la fel de mult poveștile ironice, amuzante, dar și cele emoționante, nostalgice, uneori poate chiar un pic triste. Important este să fie povești bune, care să păstreze interesul cititorului până la sfârșit și din care să rămâi cu ceva.

Rep: Din experiența ta în documentarea pe care o faci pentru alegerea de cărți pentru copii, în propunere și vânzarea lor efectivă, estimezi că este publicul român la altă vârstă față de cel occidental?

Ana Sipciu: Cred că nu se poate generaliza. Avem și în România un segment de public foarte educat și exigent – și mă refer aici la copii care citesc, cărora li se citește de când erau mici și care acum au gusturi bine formate și știu să discearnă o carte bună de una mai puțin valoroasă.

Cred că este nociv să ne poziționăm constant (în propriii noștri ochi, în primul rând) ca un popor de necititori. Mi se pare mult mai util să vorbim despre carte ca parte normală a rutinei de zi cu zi. Atunci când nu vom mai vorbi despre un copil care citește din proprie inițiativă ca fiind ceva excepțional, atunci când nu vom mai simți nevoia să ne ”lăudăm” că noi citim o carte pe săptămână versus alții care nu termină o carte pe an, atunci când nu vom mai spune ”hai, mai pune și tu mâna pe o carte” cu un aer superior, ci vom împărtăși doar bucuria autentică pe care ți-o poate dărui o carte, abia atunci o să facem ceva cu adevărat productiv pentru ca toți românii să citească mai mult. Și, în consecință, să devină cititori avizați.

Rep: Există un public în România pentru cărțile de ironie, de glume, de bancuri?

Ana Sipciu: Da – și eu recunosc că fac parte din acest public. Ador cărțile amuzante pentru copii, unele din cele mai bune titluri pe care le avem în librărie sunt povești la care râdem în hohote. O carte amuzantă, ironică poate fi în același timp una excepțională.

Rep: De ce crezi că am avut o reacție atât de virulentă a unei părți a publicului format din profesori și părinți, la acest volum retras ulterior de editură?

Ana Sipciu: Nu am văzut cartea respectivă, așa că nu îmi pot exprima o părere. Cred că fiecare carte trebuie privită și în context cultural și social – e posibil ca o carte banală într-o țară să stârnească reacții puternice în rândul publicului din altă cultură. Pe baza celor 2-3 pagini publicate în social media, nu cred că este o carte pe care noi am fi selectat-o în librărie. Este posibil să fi fost și o traducere nefericită, iar mesajul de bază să nu fi fost transmis corect în adaptarea în limba română. În orice caz, mă bucur că am ajuns să avem discuții înflăcărate despre cărți, asta înseamnă că devin din ce în ce mai importante 🙂 Abia aștept să devină virale și niște cărți atât de bune încât nu ne putem abține să vorbim super-entuziast despre ele 🙂

Rep: Genul acesta de carte vine cu un conținut extrem de asemănător celui consumat de copii și tineri în mediul online, pe platformele de streeming multimedia; mă refer la filmulețele, farsele, glumele și provocările care au milioane de vizualizări și care au ca public țintă tot copiii. Se transformă ele acum în cărți? Există un astfel de val de conținut editorial?

Ana Sipciu: Cred că se transformă publicul cititor. Cu toții avem la dispoziție mult mai mult conținut în diverse medii acum decât aveam acum 5, 10 sau 15 ani – atât online, cât și la televiziune sau cinema. Atenția noastră este foarte solicitată și unii specialiști afirmă că attention span-ul copiilor și adolescenților scade. În aceste condiții, este evident că și stilul cărților începe să se schimbe, pentru a concura cu alte formate mai ”distractive”. Există din ce în ce mai multe titluri care mixează grafica și povestea, scrise într-u ritm alert, cu capitole foarte scurte etc. Personal nu mi se pare o un lucru negativ, mi se pare normal ca și literatura să treacă printr-un proces de transformare – nu înseamnă obligatoriu și o scădere în calitate.

Pe piața internațională există o serie de cărți scrise de influenceri adolescenți sau foarte tineri, uneori autobiografice, însă personal nu am remarcat un val de conținut inspirat din trendurile social media. Mai degrabă e vorba de o adaptare de format, de povești mai dinamice, mai ușor de parcurs pentru publicul tânăr.

Informații de background

Amintim că Editura Litera a anunțat la finalul săptămânii că retrage de pe piață tirajul cărții „Profu’ crede că învăț”, care conține îndemnuri la înjurături la adresa profesorilor și ritualuri voodoo de răzbunare, după cum a relatat publicația EducațiePrivată.ro. „Am hotărât să retragem tirajul de pe piață, având în vedere valul de revoltă creat pe marginea cărții și faptul că publicul din România a înțeles în altă cheie mesajul satiric al ei”, au spus reprezentanții Litera într-un răspuns la solicitarea Educație Privată.

Reacția editurii vine după ce o învățătoare a semnalat în mediul online, printr-un mesaj preluat rapid și de alții, că volumul “Profu’ crede că învăț – caiet plin de idei ca să supraviețuiești anului școlar” a fost prezentată de o librărie drept Material educațional recomandată pentru grupa de vârstă 6-8 ani, deși conținutul nu era în concordanță cu această categorie.

Fragmentele din carte publicate online au generat o adevărată dezbatere în rândul unei părți a părinților și a profesorilor, care au chestionat efectul pe care îl poate avea asupra comportamentului copiilor de 6-8 ani un volum cu subtitluri precum “Exersează-ți abilitățile de pupat în fund” sau cu mesaje grafice de tipul “Răzbună-te pentru acea dată când nu ai luat notă de trecere” sau “Dă cu capul aici”.