Ministerul Educației și Cercetării a pus în consultare publică, pe 13 iulie, proiectul de ordin privind aprobarea standardelor naționale de evaluare pentru învățământul primar și gimnazial. Documentele reprezintă una dintre cele mai importante schimbări propuse în evaluarea elevilor din ultimii ani și fac parte din reforma finanțată cu 167,2 milioane de lei, din care 147,8 milioane sunt bani europeni, prin proiectul RECRED.
Potrivit ministerului, standardele urmăresc să ofere profesorilor un reper comun pentru evaluare, astfel încât aceeași performanță să fie apreciată în mod similar indiferent de școala în care învață elevul. În nota de prezentare, ministerul vorbește despre comparabilitatea rezultatelor, reducerea diferențelor dintre evaluările realizate de profesori și fundamentarea unor planuri individuale de învățare.
În paralel, Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP) stabilește deja că, după aprobarea standardelor naționale de evaluare, respectarea acestora va deveni obligatorie pentru cadrele didactice.
Mai mult, articolul 106 din regulament prevede expres că evaluarea realizată fără respectarea standardelor naționale de evaluare și a metodologiilor de evaluare constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit Legii învățământului preuniversitar.
Asta înseamnă că nu este vorba despre un instrument opțional sau despre un ghid metodologic recomandat profesorilor, ci despre un set de reguli care vor trebui aplicate în toate școlile și a căror respectare va putea fi verificată prin inspecția școlară.
În același timp însă, documentele publicate ridică o întrebare esențială pentru orice profesor care va trebui să le aplice la clasă: cum se ajunge, concret, de la descriptorii de performanță la nota care trebuie trecută în catalog?
Catalogul școlar nu consemnează niveluri de performanță, ci calificative în învățământul primar și note de la 1 la 10 în gimnaziu. Iar dacă respectarea standardelor va deveni obligatorie și nerespectarea lor poate constitui abatere disciplinară, profesorii trebuie să știe nu doar cum descriu performanța elevului, ci și cum se transformă această evaluare în nota sau calificativul prevăzut de lege.
Standardele naționale de evaluare publicate de Ministerul Educației sunt organizate pe discipline, ani de studiu și competențe specifice din programele școlare.
Pentru fiecare competență sunt descrise trei niveluri de performanță:
- De bază;
- Consolidat;
- Avansat.
În esență, progresia este construită în jurul gradului de autonomie al elevului și al capacității acestuia de a utiliza ceea ce a învățat.
La nivelul De bază, elevul rezolvă sarcini în contexte familiare, de regulă cu sprijin.
La nivelul Consolidat, elevul rezolvă independent sarcini în contexte cunoscute.
La nivelul Avansat, elevul rezolvă independent sarcini complexe și transferă cunoștințele în contexte noi.
Din punct de vedere pedagogic, documentele descriu niveluri de performanță, nu rezultate exprimate prin note.
Acest lucru este afirmat explicit și în nota de prezentare, unde ministerul explică faptul că standardele definesc nivelurile de performanță asociate competențelor din curriculum și urmăresc să ofere un limbaj comun pentru evaluare.
Problema apare însă atunci când aceste niveluri trebuie transformate în calificative și note, deoarece această etapă nu este descrisă în anexele publicate.
Documentele nu conțin o corespondență oficială între nivelurile De bază, Consolidat și Avansat și notele din catalog, nu apar reguli privind diferențierea între nota 5 și nota 6, nici reguli privind diferențierea între nota 7 și nota 8 sau între nota 9 și nota 10. Nu există însă o procedură prin care rezultatele obținute la competențe diferite sunt agregate într-o singură notă, nici reguli privind acordarea calificativelor din învățământul primar, unde exista „Insuficient, Satisfăcător, Bine și Foarte bine”. Nu există publicate de către MEC nici exemple de conversie a descriptorilor în note.
De asemenea, documentele nu explică ce se întâmplă atunci când un elev se află la niveluri diferite pentru competențe diferite ale aceleiași discipline.
De exemplu, un elev poate demonstra un nivel Avansat la o competență, Consolidat la alte două și De bază la o a patra. Standardele descriu fiecare dintre aceste performanțe separat, însă nu stabilesc modul în care profesorul ajunge de aici la o singură notă sau la un singur calificativ.
Tot în documentele puse în consultare nu sunt prezentate metodologia de elaborare și validare, raportul pilotării, raportul de validare, testele utilizate, banca de itemi calibrată sau procedura prin care au fost stabilite pragurile dintre nivelurile de performanță, deși nota de prezentare face trimitere la existența acestor componente.
Prin urmare, profesorii au la dispoziție descriptorii de performanță, dar nu și întregul mecanism care arată cum acești descriptori trebuie utilizați în evaluarea curentă. Suntem în data de 22 iulie, mai sunt 47 de zile până când încep cursurile anului școlar 2026-2027, de cânt stardadele de evaluare devin obligatorii în toate școlile primare și gimnazizle din România.
Ministrul Mihai Dimian: standardele sunt „tocmai un reper comun pentru notare”
La o zi după publicarea proiectului de ordin, ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian, a intervenit public pentru a explica modul în care standardele ar urma să fie utilizate.
Într-un comentariu publicat pe Facebook și relatat de Edupedu.ro, ministrul a afirmat că standardele reprezintă „tocmai un reper comun pentru notare”.
El a explicat că cele trei niveluri de performanță pot fi asociate intervalelor de note utilizate în prezent: „Ele descriu ce înseamnă, în competențe, un nivel de bază (corespunzător, în general, notelor 5–6), un nivel consolidat (7–8) și un nivel avansat (9–10). Nu schimbă sistemul de notare de la 1 la 10, ci oferă criterii mai clare și mai uniforme pentru acordarea notelor.”
În același mesaj, ministrul a susținut că standardele vor conduce la o mai bună armonizare a evaluării între școli și că acestea vor permite ca aceeași performanță să fie apreciată similar în întregul sistem.
Explicația ministrului oferă o corespondență explicită între nivelurile de performanță și intervalele de note, însă profesorii nu pot evalua elevii după cum comentează ministrul pe Facebook. Această corespondență între note și descriptori nu apare în proiectul de ordin și nici în anexele publicate.
Mai mult, standardele prezentate de minister fac parte dintr-o arhitectură cu cinci niveluri de performanță:
- Avansat (A);
- Consolidat (B);
- De bază (C);
- În formare (D1);
- În dificultate (D2).
Comentariul ministrului explică doar primele trei niveluri, cele asociate promovării.
Nu este precizat cum se raportează nivelurile D1 și D2 la sistemul de notare de la 1 la 10 și nici cum sunt utilizate în evaluarea curentă.
De asemenea, nici explicația ministrului și nici documentele puse în consultare nu răspund la întrebarea practică cu care se confruntă profesorul în momentul evaluării:
Dacă un elev este încadrat la nivelul Avansat, când primește nota 9 și când primește nota 10? Dacă este la nivelul Consolidat, ce diferențiază nota 7 de nota 8? Iar dacă se află la niveluri diferite pentru competențe diferite, cum se stabilește nota finală?
Ce spunea Bogdan Cristescu în ianuarie: „ne dăm seama când apare nota 10 și când apare nota 9”
Cu aproximativ șase luni înainte ca standardele să fie puse în consultare publică, Bogdan Cristescu, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, descria într-un interviu acordat Radio Iași o imagine diferită asupra modului în care acestea urmau să funcționeze.
Pornind de la problema diferențelor mari dintre notele acordate în școli diferite, Cristescu explica faptul că noile standarde sunt foarte apropiate de standardele de notare. „Aceste standarde nu sunt efectiv niște standarde de notare, pentru că nu spunem elevul primește nota 5, dar sunt extrem de apropiate de standarde de notare,” spunea oficialul.
Mai departe, șeful instituției care a publicat aceste standarde făcea chiar legătura dintre nivelul Avansat și diferențierea între cele două note maxime: „Aceste standarde nu sunt efectiv niște standarde de notare, pentru că nu spunem elevul primește nota 5, dar sunt extrem de apropiate de standarde de notare, pentru că în secunda în care noi spunem că la nivelul avansat, care este un nivel corespondent, dacă vreți, unei plaje 9-10, elevul trebuie să facă cutare, cutare, cutare și, pentru el, un descriptor de performanță este consolidat sau avansat, ne dăm seama când apare nota 10 și când apare nota 9.”
În aceeași intervenție, Cristescu descria standardele drept „cvasi echivalente standardelor de notare”, sugerând că descriptorii permit o diferențiere suficient de fină pentru acordarea notelor.
Declarațiile au fost făcute cu mult timp înainte de pilotarea standardelor și înainte ca proiectul de ordin să fie publicat.
Ce spune acum șeful CNCE: diferența dintre 9 și 10 ține „foarte, foarte mult de decizia profesorului”
După publicarea standardelor, explicațiile lui Bogdan Cristescu sunt diferite. Într-un nou interviu acordat Radio Iași, publicat pe 20 iulie, directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare afirmă că nivelurile de performanță nu au fost asociate explicit unor intervale de note.
„Nu au fost asociate explicit unor tranșe de note, pentru că semnalul pe care vrem noi să-l dăm este acela de accent pe evaluare, nu pe notă ca etichetă,” spune Cristescu. Totuși, directorul CNCE realizează verbal aceeași corespondență prezentată ulterior și de ministrul Mihai Dimian: Avansat poate fi asociat intervalului 9-10, Consolidat intervalului 7-8, iar De bază intervalului 5-6.
Atunci când este întrebat cum se stabilește efectiv dacă un elev primește 9 sau 10, răspunsul șefului institușției responsabilă de evaluare în sistemul de învățământ este că această diferență ține în mare măsură de profesor.
„Nota, că este aceasta 9 sau că este 10, ține foarte, foarte mult de decizia profesorului, care asociază munca, care asociază efortul, care asociază progresul și așa mai departe,” potrivit fostului secretar de stat, acum director de centru.
Cristescu explică faptul că standardele nu trebuie privite ca un „pat al lui Procust” și că profesorul își păstrează libertatea de apreciere, putând lua în considerare inclusiv progresul elevului, creativitatea sau efortul depus.
Explicația este diferită de cea formulată în ianuarie, când directorul CNCE afirma că descriptorii permit să se distingă inclusiv „când apare nota 10 și când apare nota 9”.
Acum, aceeași diferență este explicată prin judecata profesională a profesorului.
Documentele publicate până în prezent nu explică însă unde se termină rolul descriptorilor și unde începe libertatea de apreciere a profesorului și nici care sunt regulile prin care cele două componente trebuie combinate pentru ca aceeași notă să însemne același lucru în toate școlile din România.
Ce a explicat expertul internațional Eduardo Cascallar: standardele sunt doar primul pas, urmat de evaluare, stabilirea pragurilor și psihometrie
În acest proiect de definire și creare a standardelor de evaluare au fost implicați și doi experți internaționali. Unul dintre ei, Eduardo Cascallar, a susținut o prezentare în cadrul proiectului RECRED pe 18 iunie 2025 – atunci descria un sistem de evaluare construit din mai multe componente succesive.
Încă de la începutul prezentării, Cascallar explica faptul că un sistem modern de evaluare nu înseamnă doar standarde de performanță: „Avem standardele de conținut, care sunt standardele curriculare, standardele de performanță, care arată nivelurile de competență, și standardele de evaluare, care reprezintă criteriile de evaluare”, explică expertul.
Rolul acestora este mai amplu decât descrierea performanței elevului.
„Standardele educaționale servesc drept repere pentru obiectivele instruirii și pentru rezultatele învățării”, afirmăaCascallar. Tot ele „creează fundamentul pentru evaluări corecte, valide și fiabile” și „permit compararea rezultatelor elevilor atât la nivel național, cât și internațional”.
Expertul explica și de ce sunt necesare astfel de standarde.
„Dacă nu am avea standarde, ar exista practici de predare neunitare și diferențe de calitate. S-ar accentua decalajele dintre școli și dintre regiuni”, spunea acesta.
În prezentarea sa, Cascallar insista însă asupra unui aspect care nu apare explicit în documentele puse în consultare publică: descriptorii reprezintă doar o etapă a întregului mecanism.
„Evaluarea trebuie să fie fundamentată pe principii științifice și să fie ancorată în psihometrie, în teoria răspunsului la item (IRT), în psihologia cognitivă și în teoria măsurării”, afirmă expertul.
El descria apoi succesiunea etapelor dintr-un sistem de evaluare standardizat: „Standardele definesc ce trebuie învățat, iar evaluarea măsoară cât de bine este învățat acel conținut. Evaluarea face legătura dintre structura testului, fiecare item și standardele specifice.”
Iar apoi urmează etapa care stabilește pragurile dintre nivelurile de performanță: „Urmează apoi procedurile de stabilire a standardelor («standard setting»), metoda Angoff modificată, care transformă standardele în niveluri de performanță.”
Scopul final al acestui mecanism este ca standardele să permită „o diagnoză foarte eficientă a performanței sistemului și a nevoilor de învățare”, preciza expertul.
Spre finalul prezentării, expertul descria obiectivele proiectului din România: „Viziunea pentru România este să pregătim formatori în teoria răspunsului la item (IRT) și în metoda de stabilire a standardelor («standard setting»).”
Imediat după aceea, Cascallar preciza că „aplicăm metoda Angoff modificată pentru stabilirea pragurilor («cut scores»).”
Descrierea făcută de expertul internațional în vara anului 2025 era mai amplă decât documentele publicate în consultare, în iulie 2026.
Standardele și descriptorii reprezintă doar una dintre componentele sistemului descris de Cascallar. Din proiectul de ordin și anexele publicate nu pot fi analizate public și celelalte etape despre care vorbește expertul: procedura de standard setting, stabilirea pragurilor („cut scores”), rezultatele calibrării psihometrice și metodologia prin care acestea sunt utilizate în evaluarea curentă.
Prezentarea lui Eduardo Cascallar poate fi văzută aici:
Contractul de aproape 4 milioane de lei confirmă că proiectul nu urmărea doar elaborarea descriptorilor
Arhitectura descrisă de Eduardo Cascallar se regăsește și în documentația achiziției publice prin care Ministerul Educației a contractat dezvoltarea standardelor naționale de evaluare în cadrul proiectului RECRED.
Contractul, atribuit asocierii BRIO Teste Educaționale SRL – Ascendia în 10 aprilie 2025, nu avea ca obiect simpla redactare a unor descriptori de performanță. Caietul de sarcini prevedea realizarea unui întreg sistem de evaluare standardizată, alcătuit din mai multe componente.
Printre livrabile se numără analiza programelor școlare, cadrul general al evaluării, metodologia de elaborare, pilotare și validare, elaborarea standardelor naționale de evaluare, dezvoltarea seturilor de itemi și a testelor standardizate, formarea experților în elaborarea itemilor și a psihometricienilor, pilotarea și validarea standardelor, precum și metodologia de implementare și metodologia de monitorizare.
Contractul prevedea explicit utilizarea Item Response Theory (IRT), dezvoltarea unei baze de itemi calibrați și formarea specialiștilor în psihometrie, în concordanță cu arhitectura prezentată de Eduardo Cascallar.
Pilotarea urma să fie realizată pe aproximativ 1.800 de elevi din învățământul primar și gimnazial.
Scopul declarat al achiziției era obținerea unor evaluări comparabile la nivel național și apropierea sistemului românesc de practicile utilizate în evaluările internaționale precum PISA, PIRLS și TIMSS.
În acest context, descriptorii publicați în consultare reprezintă doar una dintre componentele contractului. La fel de importante sunt metodologia de elaborare și validare, rezultatele pilotării, documentele privind stabilirea pragurilor și metodologia de implementare în școli.
Aceste documente nu însoțesc însă proiectul de ordin aflat în consultare publică.
Calendarul contractului ridică o întrebare: toate aceste livrabile ar fi trebuit deja finalizate
Anunțul privind atribuirea contractului a fost publicat de Ministerul Educației la 10 aprilie 2025. Potrivit caietului de sarcini al lictației, durata contractului era de 10 luni de la semnarea acestuia, cu posibilitatea modificării prin act adițional.
Primele livrabile – analiza programelor școlare, cadrul general al evaluării și metodologia de elaborare, pilotare și validare – aveau termen de 84 de zile.
Etapele următoare priveau elaborarea standardelor, dezvoltarea itemilor, testelor standardizate, pilotarea, validarea și elaborarea metodologiilor de implementare și monitorizare.
Documentația conține două modalități de calcul pentru o parte dintre termene, ceea ce creează o aparentă necorelare între calendarul etapelor și durata totală a contractului.
Chiar și în interpretarea cea mai favorabilă, în care ultimele termene se calculează de la aprobarea metodologiei inițiale și nu de la semnarea contractului, rezultă că toate livrabilele ar fi trebuit finalizate până la sfârșitul lunii aprilie 2026.
Dacă termenele se raportează direct la data semnării contractului, rezultă că proiectul ar fi trebuit încheiat chiar la începutul lunii februarie 2026.
În ambele variante, la momentul publicării standardelor în consultare publică, metodologia de implementare, raportul pilotării, raportul validării și celelalte documente contractuale ar fi trebuit deja să existe, dacă între timp contractul nu a fost prelungit prin acte adiționale.
Acestea nu au fost publicate odată cu proiectul de ordin și, prin urmare, nu pot fi analizate public împreună cu standardele.
ROFUIP schimbă regulile: standardele devin obligatorii, iar nerespectarea lor poate atrage sancțiuni disciplinare
Importanța acestor documente este amplificată de modificările deja introduse în Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Articolul 106 păstrează sistemul actual de exprimare a rezultatelor evaluării: calificative la clasele I-IV și note de la 1 la 10 în învățământul gimnazial.
Standardele naționale de evaluare nu înlocuiesc, așadar, notele și calificativele.
Profesorii vor continua să consemneze în catalog calificative și note, nu nivelurile De bază, Consolidat sau Avansat.
În schimb, regulamentul introduce obligația profesorilor pentru utilizarea standardelor.
Articolul 106 alin. (4) stabilește că: „Controlul utilizării și al respectării standardelor naționale de evaluare de către cadrele didactice se realizează prin inspecția școlară.”
Iar alineatul (5) prevede: „Din momentul aprobării standardelor naționale de evaluare, evaluarea copiilor/beneficiarilor primari fără respectarea acestora și/sau evaluarea fără respectarea metodologiilor de evaluare, realizată de personalul didactic, constituie abatere disciplinară și se sancționează în conformitate cu prevederile art. 210 alin. (1) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023.”
În același timp, alineatul (8) precizează că: „Evaluarea realizată pe baza standardelor naționale de evaluare, ca niveluri de performanță a competențelor specifice din programele școlare, stă la baza planurilor individuale de învățare realizate de către profesorul de la clasă.”
Prin urmare, standardele au un dublu rol. Pe de o parte, ele trebuie să ajute profesorul să identifice nivelul de performanță al elevului și să construiască intervenții remediale sau planuri individuale de învățare. Pe de altă parte, ele devin obligatorii în activitatea de evaluare, iar respectarea lor va putea fi verificată de inspectorii școlari și va putea constitui obiectul unei cercetări disciplinare.
Scenariul de lucru: profesorul e verificat de inspecția școlară, în absența metodologiei de conversie
Să presupunem un caz concret. Un profesor de gimnaziu evaluează un elev la o competență și, folosind descriptorii publicați, îl încadrează la nivelul Consolidat. Conform declarațiilor (neoficiale) ale ministrului și ale lui Cristescu, asta ar corespunde intervalului 7-8. Profesorul acordă nota 7, motivând informal că elevul „rezolvă independent sarcini cunoscute, dar nu a demonstrat transfer în context nou”.
Aici apar mai multe zone de risc reale:
1. Riscul de interpretare divergentă la inspecție
Pentru că nu există o metodologie oficială de conversie publicată în anexele proiectului de ordin, un inspector școlar nu are un temei normativ clar după care să verifice dacă trecerea de la „Consolidat” la „nota 7″ (și nu 8) a fost corectă. Inspecția s-ar putea baza fie pe declarațiile publice ale ministrului/CNCE (care nu au forță de act normativ), fie pe propria interpretare a inspectorului – ceea ce deschide ușa unor evaluări subiective ale muncii profesorului, exact fenomenul pe care standardele erau menite să-l elimine.
2. Vulnerabilitate disciplinară fără reper opozabil
Articolul 106 alin. (5) spune explicit că evaluarea „fără respectarea standardelor” constituie abatere disciplinară. Dar dacă standardele nu specifică punctul de conversie în notă, profesorul nu are cum să demonstreze, în fața unei eventuale cercetări disciplinare, că a respectat standardele – pentru că nu există un document oficial față de care să-și verifice propria decizie. Practic, profesorul e ținut răspunzător pentru o normă a cărei aplicare tehnică nu i-a fost oferită integral.
3. Riscul dublei măsuri între școli
Doi profesori din școli diferite, confruntați cu elevi la același nivel de competență (Consolidat), pot ajunge legitim la note diferite (7 sau 8), fiecare invocând „judecata profesională” pe care Bogdan Cristescu o menționează acum. Fără o grilă comună, asta recreează exact disparitatea dintre școli pe care standardele au fost create să o reducă – dar de data asta cu acoperire legală formală, ceea ce face disparitatea mai greu de contestat, nu mai ușor.
4. Absența unei căi de contestare clare
Dacă un părinte contestă o notă, sau dacă un elev e la limita dintre două niveluri (ex: la granița Consolidat/Avansat), nu există un protocol public despre cum se soluționează diferendul. Profesorul rămâne singura instanță de decizie, dar și singurul responsabil, într-un sistem care afirmă că vrea comparabilitate, dar nu oferă instrumentul care ar face comparabilitatea verificabilă.
3 comments
Testul unic conceput pe baza standardelor, este singura modalitate de evaluare unitară. Câți profesori, atâtea teste, deci nici vorbă de evaluare unitară, chiar dacă standardele sunt unice, și însoțite de prevederi privind sancțiuni disciplinare.
Pentru „specialiști” nu contează dacă ceea ce fac este sau nu aplicabil, are sau nu vreo finalitate pozitivă. Trebuie să pară că fac ceva foarte important, foarte complicat, ca să justifice salariile foarte mari pe care stau și desigur doaresc să stea cât mai mult. Iar dacă ceea ce au făcut și au impus ei nu funcționează, funcționează prost, sau au consecințe proaste, atunci de vină nu sunt ei, ci sunt profesorii pe care i-au forțat să aplice neroziile lor. Și nu-i nimic, mai fac alte standarde, alte etc., dar tot ei și tot pe bani mulți, că nu-i așa doar ei pot face, că doar ei sunt specialiștii. De unde știu asta.
Au facut de 30 de ani același lucru, până când nu se mai poate spune că se va alege praful de școala românească, pentru simplu motiv că deja s-a ales.
E cea mai simplă metodă prin care ministerul se spală pe mâini de responsabilitate și creează în același timp un nou teatru de conflict între părinți și profesori.
Evident că metoda normală la cap și anume test standard cu subiect unic făcut de minister cerea prea multă muncă din partea serviciului de evaluare și doar nu credem că oamenii aia se duc acolo sa se rupă muncind.
Vai de capul nostru,si mai mult haos!