Profesorii, personalul didactic auxiliar și angajații din universități ar urma să intre, de la 1 decembrie 2026, într-un sistem salarial în care veniturile sunt calculate prin înmulțirea coeficientului funcției cu o valoare de referință de 4.100 de lei, potrivit celei mai recente versiuni a proiectului noii legi a salarizării, datată 17 iulie 2026. Față de proiectul inițial, valoarea de referință este mai mică, dirigenția este transformată practic într-o sumă fixă, gradația de merit este păstrată numai temporar pentru actualii beneficiari, iar educația devine primul domeniu în care se aplică premiile de performanță.
O parte importantă a noilor reguli nu va putea fi însă aplicată direct din lege, pentru că formulele concrete, criteriile și procedurile sunt lăsate în continuare la decizia Ministerului Educației, prin ordine și norme metodologice care urmează să fie elaborate. De aceste acte ulterioare vor depinde, între altele, calculul plății cu ora, acordarea unor sporuri, criteriile premiilor de performanță și modul în care vor fi evaluate cadrele didactice.
În același timp, valoarea de referință de care depind salariile și unele drepturi salariale, inclusiv suma pentru dirigenție, nu va mai fi stabilită prin legea anuală a bugetului de stat, cum era în prima variantă a proiectului de lege, cea din 25 mai. Proiectul lasă stabilirea acesteia în sarcina Guvernului, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Muncii și a Ministerului Finanțelor. Creșterea valorii de referință nu este legată automat de rata inflației, ci este condiționată de situația bugetară și de obiectivele privind reducerea cheltuielilor salariale ca pondere în PIB.
În aceste condiții, promisiunea ajustării veniturilor în raport cu inflația nu oferă o perspectivă predictibilă pentru angajații din educație. Experiența ultimilor ani, în care Guvernul a modificat prin decizii politice salariul minim pe economie, dar a înghețat sau a amânat creșteri salariale în educație, arată că existența unui mecanism aflat aproape integral la dispoziția Executivului nu garantează menținerea puterii de cumpărare a profesorilor și a celorlalți angajați din școli și universități. Practic, noua lege stabilește un plafon pentru eventualele creșteri, nu o obligație a Guvernului de a actualiza anual salariile cu inflația.
Noua versiune păstrează însă numeroase formulări care pot produce dificultăți de aplicare: cele mai multe sporuri sunt prevăzute „până la” un anumit procent, acordarea premiilor nu este obligatorie, criteriile vor fi stabilite ulterior, iar gradațiile de merit aflate în plată vor consuma din același fond rezervat noilor premii de performanță.
Anexa cu reglementările specifice învățământului nu a fost modificată după consultările publice. Schimbările importante apar în corpul general al legii, inclusiv în valoarea de referință, în regulile privind diferențele salariale tranzitorii și în aplicarea premiilor de performanță.
Valoarea de referință scade de la 4.325 la 4.100 de lei
Proiectul inițial prevedea o valoare de referință de 4.325 de lei. În proiectul din 17 iulie, valoarea este redusă la 4.100 de lei pentru luna decembrie 2026 și pentru întreg anul 2027.
Articolul 36 din noul proiect prevede că „Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 decembrie 2026” și „Prin excepție de la prevederile art. 9 alin. (3), cuantumul valorii de referință pentru luna decembrie 2026 și pentru anul 2027 este de 4100 lei.”
Reducerea este de 225 de lei, adică de aproximativ 5,2%.
Cum salariul de bază se calculează prin înmulțirea coeficientului funcției cu valoarea de referință, un coeficient rămas nemodificat va genera un salariu cu aproximativ 5,2% mai mic decât cel rezultat din proiectul inițial.
De exemplu, pentru un coeficient de 2 în proiectul inițial: 2 × 4.325 = 8.650 de lei brut, în proiectul actual ajunge la: 2 × 4.100 = 8.200 de lei brut.
Diferența este de 450 de lei brut.
Prin urmare, orice comparație între coeficienții celor două proiecte trebuie făcută împreună cu modificarea valorii de referință. O creștere a coeficientului nu înseamnă automat și o creștere reală a salariului, dacă aceasta doar compensează reducerea valorii de referință. Asta pentru că în anexele cu coeficienți apar valori ușor mai mari față de cele inițiale, cel puțin pentru funcțiile și profesiile analizate de Edupedu.ro.
Potrivit art. 10 alin. (4): „Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de salarizare prevăzuți în anexele I-IX cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului.”
Dirigenția devine, practic, o sumă fixă de 410 lei brut, 240 de lei net
Profesorii diriginți, învățătorii, educatoarele, institutorii și profesorii pentru învățământul primar sau preșcolar ar urma să primească un drept calculat nu ca procent din salariul de bază, ci ca procent din valoarea de referință.
Articolul 12 din anexa pentru învățământ prevede că „Personalul didactic care îndeplinește funcția de diriginte, învățătorii, educatoarele, institutorii, profesorii pentru învățământul primar, profesorii pentru învățământul preșcolar beneficiază de un spor de 10% din valoarea de referință.”
La valoarea de referință de 4.100 de lei, sporul va fi de 410 lei brut pe lună.
În proiectul inițial, la valoarea de referință de 4.325 de lei, același calcul ar fi dus la 432,5 lei brut. Reducerea valorii de referință scade astfel dreptul cu 22,5 lei brut.
Dar nu aceasta este problema principală, ci faptul că toți profesorii diriginți, învățătorii și educatorii vor primi aceeași sumă, indiferent de vechime, grad didactic sau salariu de bază.
Un profesor debutant și un profesor cu gradul didactic I și peste 25 de ani vechime ar urma să primească aceeași sumă pentru dirigenție: 410 lei brut.
În sistemul actual, majorarea pentru dirigenție este legată de salariul de bază, astfel că valoarea ei crește odată cu vechimea și gradul didactic. În proiectul nou, legătura cu salariul individual dispare. Din perspectiva profesorilor cu experiență, asta înseamnă automat o diminuare a valorii relative a muncii de diriginte. Edupedu.ro a arătat aici că valoarea propusă acum înseamnă echivalentul a circa 4 pizza.
Mai apare o problemă de tehnică legislativă: textul numește dreptul „spor de 10%”, deși baza de calcul este valoarea de referință generală, nu salariul de bază. În practică, este mai apropiat de o indemnizație fixă, actualizată numai atunci când Guvernul modifică valoarea de referință.
Dirigenția nu va crește automat cu salariul profesorului
Pentru că suma este legată de valoarea de referință, promovarea în grad didactic, creșterea vechimii sau majorarea coeficientului funcției nu vor conduce automat și la creșterea dreptului pentru dirigenție.
Suma va crește numai dacă Guvernul majorează valoarea de referință. Articolul 9 stabilește că aceasta va fi propusă de Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor, cu avizul Consiliului Fiscal, și stabilită anual prin hotărâre de Guvern, după consultarea Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social.
Această soluție mută decizia de actualizare din Parlament, unde putea fi stabilită prin legea bugetului, la Guvern.
În plus, valoarea de referință nu este indexată automat cu inflația. Proiectul stabilește doar că majorarea cheltuielilor de personal nu poate depăși procentul de creștere nominală a PIB.
Art. 9 alin. (4) prevede: „Cuantumul valorii de referință se stabilește astfel încât procentul majorării cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat să nu depășească procentul creșterii nominale a produsului intern brut.”
Aceasta este o limită maximă, nu o garanție că salariile sau sporul pentru dirigenție vor crește cu rata inflației ori cu PIB-ul nominal, cum spuneam la începutul analizei.
Gradația de merit dispare ca mecanism permanent și este păstrată temporar pentru beneficiarii actuali
Una dintre cele mai importante schimbări pentru personalul didactic este eliminarea treptată a gradației de merit în forma actuală.
Profesorii și cadrele didactice auxiliare care au deja gradație de merit la intrarea în vigoare a legii nu ar pierde imediat dreptul. Ei ar primi o diferență salarială tranzitorie corespunzătoare cuantumului gradației, dar numai pentru perioada pentru care aceasta fusese acordată.
Cu alte cuvinte gradațiile deja acordate vor continua până la expirare. Însă acestea nu mai sunt tratate ca gradații de merit, ci ca diferențe salariale tranzitorii, după expirare, dreptul încetează. Pentru viitor, mecanismul ar urma să fie înlocuit de premiul de performanță.
Schimbarea este structurală. Gradația de merit este în prezent un drept acordat pentru cinci ani și calculat ca 25% din salariul de bază. Premiul de performanță prevăzut de noul proiect are un regim diferit: poate fi acordat, depinde de buget, este limitat la o parte dintre angajați și presupune reguli de evaluare care nu sunt încă stabilite.
Profesorii cu gradație de merit nu vor putea primi și premiul de performanță
Proiectul interzice cumularea diferenței tranzitorii acordate pentru gradația de merit cu premiul de performanță. Această regulă poate produce situații controversate și cel mai probabil se va întâmpla asta. Un profesor care a obținut gradația de merit înainte de intrarea în vigoare a legii și care obține ulterior rezultate excepționale ar putea fi exclus de la noul premiu atât timp cât primește diferența tranzitorie aferentă vechii gradații.
În plus, proiectul include sumele plătite pentru gradațiile de merit existente în fondul de maximum 4% rezervat premiilor de performanță. Asta înseamnă că, în primii ani de aplicare, gradațiile de merit vechi vor consuma o parte importantă din bugetul destinat noilor premii. Mai ales că gradațiile sunt mai valoroase acum – 25% față de „până la 20%”.
Consecința posibilă este ca numărul profesorilor care primesc efectiv premiul de performanță să fie mult mai mic decât limita maximă de 30%.
De exemplu, într-un județ în care există mai mulți profesori cu gradație de merit în plată, costul menținerii acestor drepturi poate reduce substanțial suma rămasă pentru premierea altor angajați.
Proiectul conține și o eroare de redactare privind gradația de merit
Proiectul de lege conține și o eroare de tehnică legislativă în articolul referitor la diferența salarială tranzitorie acordată profesorilor care au gradație de merit în plată.
Articolul 33 alin. (7) stabilește că: „Personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficia de gradație de merit, i se acordă o diferență salarială tranzitorie corespunzătoare acestui drept salarial pe durata pentru care a fost stabilit.”
Imediat după aceea, însă, alin. (8) prevede: „În situația prevăzută la alin. (10), personalul nu poate beneficia simultan și de premiul de performanță prevăzut la art. 22.” Iar alin. (9) adaugă: „Sumele alocate pentru dreptul salarial prevăzut la alin. (10) se iau în calcul la determinarea plafonului prevăzut la art. 22 alin. (6).”
Problema este că articolul 33 nu conține un alineat (10), ci se încheie la alineatul (9). Cel mai probabil, ambele trimiteri ar fi trebuit să facă referire la alin. (7), cel care reglementează diferența salarială tranzitorie acordată în locul gradației de merit. Formularea poate crea neclarități de interpretare, dacă rămâne în textul care va deveni lege, cu privire la interdicția de a cumula această diferență salarială cu premiul de performanță și la modul în care aceste sume sunt incluse în plafonul de 4% destinat premiilor de performanță.
Premiul de performanță: între 10% și 20% din salariul de bază, dar pentru cel mult 30% dintre angajați
Premiul de performanță este principalul instrument prin care proiectul încearcă să înlocuiască gradația de merit.
Articolul 22 prevede că ordonatorii de credite pot acorda premii angajaților care au obținut rezultate deosebite, au participat la activități cu caracter deosebit, au efectuat lucrări excepționale, au avut un volum de activitate care depășește semnificativ volumul optim.
Textul prevede următoarele: „Ordonatorii de credite pot stabili, trimestrial, semestrial sau anual, după caz, premii de performanță pentru personalul care a realizat sau a participat direct la obținerea unor rezultate deosebite în activitatea instituției/autorității publice sau a sistemului din care face parte, a participat la activități cu caracter deosebit, a efectuat lucrări cu caracter excepțional ori a avut un volum de activitate ce depășește în mod semnificativ volumul optim de activitate.”
Pentru personalul didactic și didactic auxiliar, premiul poate fi stabilit și pentru o perioadă de doi ani: „Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe Anexa I, premiul de performanță poate fi stabilit la doi ani.”
Premiul este cuprins între 10% și 20% din salariul de bază și poate ajunge la maximum 30% dintre posturile ocupate, în limita unui fond de maximum 4% din suma salariilor de bază.
Atenție, însă,formularea „pot stabili” este esențială. Premiul nu este garantat, chiar dacă angajatul îndeplinește criteriile profesionale. Acordarea sa depinde de decizia ordonatorului de credite, în cazul de față Ministerul Educației și Cercetării sau Inspectoratul Școlar Județean și de fondurile bugetare disponibile.
Educația este primul domeniu în care va fi testată noua salarizare pe bază de performanță
Proiectul prevede că, de la intrarea în vigoare și pe parcursul anului 2027, premiile de performanță se aplică personalului didactic și didactic auxiliar. Pentru celelalte familii ocupaționale, aplicarea este amânată și legată de îndeplinirea unor condiții fiscal-bugetare.
Educația devine astfel primul mare sistem public în care va fi testat noul mecanism.
Performanța unui profesor este dificil de măsurat prin indicatori uniformi – aceasta a fost critica la adresa gradațiilor de merit care au ajuns să fie acordate pe concurs de dosare, de multe ori pline de diplome și adeverință care nu arătau neaparat că ceva din activitatea respectivă a ajuns și la elevi sau că profesorul/directorul/inspectorului/cadrul didactic auxiliar este neapărat performant, ci doar că deținea un dosar cu multe acte. Rezultatele elevilor depind și de mediul socio-economic, nivelul inițial al clasei, absenteism, sprijinul familiei, numărul elevilor din clasă, existența personalului de sprijin, dotarea școlii, stabilitatea colectivului etc.
Dacă premiile vor fi legate predominant de note, rezultate la examene sau concursuri, profesorii care lucrează în școli dezavantajate riscă să fie penalizați. Dacă evaluarea va depinde în mare măsură de conducerea școlii, există riscul apariției unor decizii subiective, conflicte interne și suspiciuni de favoritism.
Dacă indicatorii vor fi foarte birocratici, noul sistem poate încuraja acumularea de documente și activități formale, nu neapărat îmbunătățirea predării, adică un fel de gradații de merit redenumite în „premiu de performanță”.
Premiul poate fi acordat la doi ani, dar va fi plătit lunar
Pentru profesori și personalul didactic auxiliar, evaluarea poate acoperi o perioadă de doi ani.
Art. 22 alin. (3) prevede că „premiile de performanță se plătesc lunar pentru o perioadă de timp egală cu cea pentru care a fost evaluată performanța și pentru care a fost determinat acest drept salarial.”
Asta înseamnă că un premiu stabilit în urma evaluării activității pe doi ani ar putea fi plătit lunar pentru următorii doi ani.
Textul nu clarifică însă suficient ce se întâmplă dacă, în perioada de plată profesorul se transferă la altă școală sau își schimbă funcția ori intră în concediu pentru creșterea copilului. Ce se întâmplă dacă el devine director – se anunță acum concursurile de directori, de exemplu.
Aceste situații vor fi cel mai probabil reglementate prin metodologia de aplicare, însă sunt lăsate la latitudinea Ministerului Educației care tocmai ce scriam că a transformat concursul de gradații de merit în concurs de adeverințe.
Cine va decide profesorii care primesc premiul de performanță?
O altă întrebare importantă, la care proiectul de lege nu oferă încă un răspuns clar, este cine va decide concret care profesori primesc premiul de performanță.
Legea prevede că premiile „pot fi acordate” pentru cel mult 30% dintre posturile ocupate și stabilește că acestea se acordă de ordonatorii de credite, pe baza unor regulamente-cadru elaborate de ministerele coordonatoare.
Art. 22 alin. (1): „Ordonatorii de credite pot stabili, trimestrial, semestrial sau anual, după caz, premii de performanță pentru personalul care a realizat sau a participat direct la obținerea unor rezultate deosebite în activitatea instituției/autorității publice sau a sistemului din care face parte, a participat la activități cu caracter deosebit, a efectuat lucrări cu caracter excepțional ori a avut un volum de activitate ce depășește în mod semnificativ volumul optim de activitate.”
Pentru profesori, legea prevede o derogare privind perioada de acordare. Art. 22 alin. (2): „Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe Anexa I, premiul de performanță poate fi stabilit la doi ani.”
Iar criteriile nu sunt în lege, ci urmează să fie stabilite ulterior, cum spuneam.
Art. 22 alin. (4): „Premiile de performanță se acordă în raport cu complexitatea sarcinilor îndeplinite, în baza criteriilor stabilite prin regulamente-cadru elaborate de către ministerele coordonatoare ale celor 7 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, sub condiția încadrării în fondurile aprobate prin buget.”
În cazul învățământului preuniversitar, însă, această formulare „ordonatorii de credite” ridică semne de întrebare. Profesorii sunt angajații școlilor, iar unitățile de învățământ cu personalitate juridică au calitatea de ordonatori terțiari de credite. În același timp, actuala gradație de merit nu este stabilită de școli, ci în urma unei proceduri organizate la nivelul inspectoratelor școlare, pe baza unei metodologii naționale și a evaluării realizate de comisii constituite la nivel județean.
Dacă premiul de performanță va fi acordat la nivelul fiecărei școli, plafonul de maximum 30% dintre posturile ocupate poate transforma acordarea acestuia într-o competiție directă între profesorii din aceeași unitate de învățământ. Dacă, în schimb, mecanismul va fi organizat la nivelul inspectoratelor școlare sau printr-o altă procedură, legea nu precizează acest lucru.
Răspunsul va depinde de regulamentul-cadru și de metodologia pe care Ministerul Educației și Cercetării va trebui să le elaboreze după adoptarea legii. Până la apariția acestor norme de aplicare, rămâne neclar atât nivelul la care se va face evaluarea profesorilor, cât și cine va lua decizia finală privind acordarea premiului de performanță.
Fondul de 4% nu permite ca 30% dintre angajați să primească automat premiul maxim de 20%
Cele trei limite trebuie citite împreună:
- maximum 30% dintre angajați;
- premiu individual între 10% și 20%;
- fond total de maximum 4% din salariile de bază.
Dacă 30% dintre angajați ar primi fiecare premiul maxim de 20%, costul ar reprezenta 6% din masa salariilor de bază, peste plafonul de 4%. Prin urmare, sistemul nu permite simultan acordarea premiului maxim tuturor celor 30% dintre angajați.
În practică, ordonatorii vor trebui fie să acorde 20% unui număr mai mic de persoane, fie să acorde procente mai apropiate de 10%, fie să combine niveluri diferite, fie să nu utilizeze integral limita de 30%. Adică un cadou aparent frumos, dar care ascunde mai multe cutii goale decât pline în interior.
Această relație dintre plafoane ar trebui explicată în lege sau în metodologie. În caz contrar, poate crea așteptări care nu pot fi acoperite bugetar.
Sporurile specifice profesorilor sunt menținute, dar multe rămân la nivelul „de până la”
Anexa pentru învățământ păstrează principalele sporuri specifice.
Spor de izolare de până la 15%
Profesorii calificați de predare și personalul de conducere care lucrează în localități izolate pot primi un spor de până la 15% din salariul de bază.
Art. 2 prevede: „Personalul didactic calificat de predare şi conducere care îşi desfăşoară activitatea în localităţi izolate primeşte un spor de izolare de până la 15% din salariul de bază, în raport cu zona geografică respectivă.”
Lista zonelor și diferențierea procentelor vor fi stabilite prin hotărâre de Guvern, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Sporul de izolare este exceptat de la plafonul general de 20% aplicabil sporurilor.
Această excludere este importantă, pentru că protejează dreptul de eventualele reduceri determinate de atingerea plafonului la nivelul ordonatorului principal.
Spor de până la 15% pentru învățământul special, deci nu pentru toți profesorii care lucrează cu copii cu CES
Personalul didactic de predare din învățământul special, profesorii-logopezi, profesorii itineranți și profesorii de sprijin pot primi un spor de până la 15% din salariul de bază.
Art. 3 prevede: „Personalul didactic de predare din unitățile de învățământ special, precum și profesorii-logopezi, profesorii itineranți și profesorii de sprijin beneficiază de un spor de până la 15% la salariul de bază.”
Formularea „până la 15%” nu garantează acordarea procentului maxim.
Normele metodologice vor fi stabilite ulterior prin hotărâre de Guvern. De acestea va depinde dacă procentul va fi unic sau diferențiat și ce criterii vor fi folosite.
O problemă este că sporul pentru învățământul special nu este declarat expres exceptat de la plafonul general de 20%, așa cum este sporul de izolare. În anumite situații, atingerea plafonului poate genera presiuni pentru reducerea sau limitarea altor drepturi.
Spor între 5% și 15% pentru practica pedagogică
Profesorii care coordonează practica pedagogică a viitoarelor cadre didactice pot primi între 5% și 15% din salariul de bază.
„Personalul didactic de predare desemnat să conducă şi să realizeze practică pedagogică beneficiază de un spor de 5-15% din salariul de bază, în raport cu timpul efectiv lucrat pentru practica pedagogică şi calculat în raport cu numărul elevilor sau al studenţilor practicanţi.”
Cuantumul nu este automat. Va depinde de timpul lucrat și de numărul practicanților, potrivit unui regulament al Ministerului Educației.
Spor între 5% și 15% pentru predarea simultană
Profesorii care predau simultan la mai multe clase primesc:
- 5% pentru două clase;
- 7% pentru trei clase;
- 10% pentru patru clase;
- 15% pentru cinci clase.
Acesta este unul dintre puținele sporuri pentru care procentul este stabilit clar în funcție de o situație obiectivă, fără formula „până la”.
Toate sporurile, primele și premiile sunt limitate, de regulă, la 20%
Articolul 21 prevede: „Suma sporurilor, indemnizațiilor, primelor și premiilor nu poate depăși 20% din suma salariilor de bază pe ordonator principal de credite, pe surse de finanțare, cu excepția celor prevăzute a fi exceptate de la calculul acestui plafon.”
Pentru învățământul preuniversitar, ordonatorul principal de credite este Ministerul Educației, nu școala și nici inspectoratul școlar. Asta înseamnă că plafonul de 20% se verifică la nivelul întregului buget administrat de minister, nu la nivelul fiecărei unități de învățământ.
Nerespectarea plafonului este sancționată sever. Art. 35 prevede amenzi între 30.000 și 50.000 de lei și recuperarea prejudiciului, iar constatarea este făcută de Curtea de Conturi.
Această răspundere poate determina ordonatorii să adopte o interpretare foarte prudentă și să acorde drepturi sub nivelul maxim permis.
Universitățile pot acorda un spor din venituri proprii, în limita a 20% din fondul salariilor de bază
Pentru personalul didactic și administrativ din universități, consiliile de administrație pot acorda un spor finanțat exclusiv din venituri proprii.
Art. 6 din anexa învățământ prevede: „Pentru personalul didactic şi administrativ din instituţiile de învăţământ superior, consiliile de administraţie pot acorda un spor la salariul de bază, în limita a 20% din suma salariilor de bază anuale de la nivelul instituțiilor respective, cu finanțare exclusiv din venituri proprii.”
Beneficiarii și cuantumul sunt stabiliți anual de consiliile de administrație, în funcție de „specificul și calitatea activității”.
Prevederea poate menține sau chiar accentua diferențele dintre universități:
- instituțiile cu venituri proprii mari vor putea acorda sume mai consistente;
- universitățile cu venituri proprii reduse pot să nu acorde deloc sporul;
- criteriile stabilite intern pot produce diferențe între facultăți și categorii profesionale;
- puterea de decizie rămâne concentrată la nivelul conducerii universității.
Formularea „pot acorda” confirmă că nu este un drept garantat.
De asemenea, plafonul de 20% este raportat la suma salariilor de bază anuale a instituției, dar proiectul nu stabilește o limită individuală expresă pentru fiecare beneficiar. Aceasta poate permite o distribuire foarte inegală a fondului, dacă metodologia internă nu introduce limite.
Conducătorii de doctorat pot primi 1% pentru fiecare doctorand, dar cel mult 10%
Pentru cadrele didactice universitare care conduc doctorate, proiectul prevede că „personalul didactic de predare din învăţământul superior poate primi un spor pentru conducătorii de doctorat de 1% pentru fiecare student-doctorand, dar nu mai mult de 10% din salariul de bază.”
Și aici este folosită formularea „poate primi”, nu „beneficiază”.
Nu este clar dacă sporul va fi acordat automat tuturor conducătorilor de doctorat sau dacă va depinde de aprobarea și bugetul universității.
De asemenea, textul nu diferențiază între doctoranzi aflați în perioade diferite ale studiilor, doctoranzi care au depășit durata normală, doctoranzi cu activitatea suspendată, doctoranzi aflați în cotutelă, doctoranzi finanțați și nefinanțați de la buget.
Aceste situații vor trebui clarificate prin norme.
Plata cu ora se schimbă și se calculează din nou la norma didactică prevăzută de Legea învățământului
Anexa prevede așa: „Calculul pentru plata cu ora sau prin cumul se face la norma didactică prevăzută de Legea nr. 198/2023.” Modalitatea concretă urmează să fie stabilită prin ordin al ministrului Educației. Prevederea este importantă deoarece poate schimba substanțial valoarea unei ore plătite suplimentar, în funcție de formula aleasă de minister.
Plata cu ora ar putea reveni astfel la forma de dinaintea Legii 141/2025, Legea Bolojan. Până la intrarea în vigoare a acesteia, valoarea unei ore prestate în regim de plată cu ora se raporta la norma didactică (18 ore pe săptămână pentru profesorii de gimnaziu și liceu). Legea nr. 141/2025 a modificat atât norma didactică, majorând-o în medie la 20 de ore, cât și formula de calcul a plății cu ora, care nu se mai raportează la norma didactică, ci la numărul integral de ore lucrătoare din luna respectivă. Această modificare a redus cu peste 50%, în medie, valoarea unei ore plătite în regim de plată cu ora.
Efectele concrete vor putea fi stabilite însă doar după publicarea ordinului ministrului Educației care va reglementa modalitatea de calcul.
Drepturile existente pentru izolare și învățământ special sunt menținute temporar la valoarea din noiembrie 2026
Pentru că hotărârile de Guvern privind unele sporuri vor fi adoptate după intrarea în vigoare a legii, anexa introduce o regulă tranzitorie.
Art. 11 prevede: „Până la intrarea în vigoare a hotărârilor de Guvern prevăzute la art. 2, art. 3 și art. 9, personalului care beneficia de aceste drepturi în luna noiembrie 2026 i se menține în plată cuantumul brut aferent acestor drepturi pentru luna noiembrie 2026, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Protecția este acordată în cuantum brut, nu neapărat ca procent.
Aceasta poate crea două efecte:
- angajații existenți își păstrează temporar suma din noiembrie 2026;
- persoanele nou-angajate după intrarea în vigoare a legii pot să nu primească dreptul până la adoptarea hotărârilor de Guvern.
Textul trebuie corelat cu regula generală privind funcțiile similare și personalul nou-angajat pentru a evita diferențe salariale nejustificate.
Salariile mai mici decât cele din noiembrie 2026 sunt completate printr-o diferență tranzitorie
Dacă venitul calculat după noua lege este mai mic decât cel din noiembrie 2026, angajatul primește o diferență salarială tranzitorie.
Art. 33 alin. (1) prevede: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în situația în care salariul lunar determinat potrivit prezentei legi este mai mic decât salariul lunar aferent lunii noiembrie 2026, se acordă o diferență salarială tranzitorie ca drept salarial, pe perioada în care persoana ocupă aceeași funcție și în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Diferența se reduce ulterior pe măsură ce salariul calculat potrivit noii grile crește: „Diferența salarială tranzitorie se reduce în mod corespunzător, în limita creșterilor ulterioare ale salariului lunar până la absorbția integrală a acesteia.”
Față de proiectul inițial, noua variantă este mai protectoare pentru că raportarea se face la noiembrie 2026, ultima lună înainte de intrarea în vigoare, nu mai există un termen fix la care diferența dispare ci se păstrează până la absorbția integrală și poate fi avută în vedere și pentru funcții similare și pentru personalul nou-angajat.
Definiția de la art. 7 prevede că diferența face parte din salariul lunar și intră în baza de calcul a drepturilor stabilite în raport cu acesta, lucru care nu apărea în varianta inițială. De asemenea, regula este aplicabilă în mod corespunzător și personalului nou-angajat.
Protejarea venitului nu înseamnă însă o creștere salarială
Diferența tranzitorie garantează, în principiu, că venitul nominal nu scade la intrarea în vigoare a noii legi, dar un angajat poate rămâne ani întregi cu o parte importantă a venitului sub forma unei diferențe tranzitorii.
Orice creștere ulterioară a salariului de grilă va fi folosită mai întâi pentru absorbirea acestei diferențe.
De exemplu, dacă un profesor are un venit protejat de 8.000 de lei, salariul calculat după noua grilă e de 7.600 de lei, iar diferența tranzitorie e de 400 de lei, iar ulterior salariul de grilă crește cu 200 de lei, venitul total poate rămâne la 8.000 de lei.
Profesorul nu va simți efectiv majorarea până când salariul de grilă nu depășește venitul protejat.
Aceasta este principala problemă a sistemului propus, că evită tăierile nominale, dar poate amâna creșterile efective pentru persoanele aflate „în diferență”.
Din 2028, majorările sunt condiționate de reducerea masei salariale în PIB
Proiectul stabilește faptul că „Începând cu anul 2028, procentul de majorare a valorii de referință va fi determinat de obiectivul de reducere a masei de cheltuieli salariale din sectorul public, ca procent din PIB, cu cel puțin 1,5 puncte procentuale între 2024 și 2031.”
Această condiționare arată că legea nu este concepută doar ca instrument de creștere și uniformizare a salariilor, ci și ca mecanism de control al cheltuielilor publice.
Chiar dacă economia și PIB-ul nominal cresc, Guvernul poate stabili o creștere mai mică a valorii de referință pentru a reduce ponderea salariilor publice în PIB.
În lipsa unei indexări automate cu inflația, veniturile pot pierde putere de cumpărare. Acest lucru afectează nu doar salariile de bază, ci și toate drepturile calculate în funcție de valoarea de referință, inclusiv suma pentru dirigenție. Și profesorii sunt afectați deja din 2024 de afectarea puterii de cumpărare, după cum a arătat Comisia Europeană într-o analiză recentă publicată de Edupedu.ro.
Foto: © Lightfieldstudiosprod | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
