Bacalaureat de toamnă 2022. Sfaturi pentru proba scrisă la română, care are loc marți. Modalități de abordare și rezolvare a subiectelor de la profesoara Irina Țoțan

Recomandările pentru candidații care susțin marți proba la limba și literatura română în sesiunea de toamnă a Bacalaureatului 2022 conțin câteva elemente de care aceștia pot ține cont, pentru a se încadra cât mai bine în baremul de evaluare, scrie profesoara de Limba și Literatura Română Irina Țoțan, de la Liceul “Simion Stolnicu“ din Comarnic, județul Prahova, într-o analiză trimisă Edupedu.ro, actualizată și republicată după ce articolul inițial a fost publicat în 2020. Sunt așteptați la prima probă aproape 35 de mii de tineri.

• Articolul este republicat acum cu acordul autoarei, inițial fiind publicat aici.
• Calendar Bacalaureat de toamnă 2022 și cele mai importante reguli ale examenului. Prima probă este cea scrisă la Limba și literatura română, marți, 16 august.

„Pentru că se apropie sesiunea de toamnă a examenului de bacalaureat, m-am gândit să fac câteva recomandări candidaților ce susțin proba la limba și literatura română și să precizez câteva elemente de care să țină cont, pentru a se încadra cât mai bine în baremul de evaluare. De asemenea, am punctat câteva modalități de rezolvare a unor cerințe. 

După cum se știe, proba la limba și literatura română este structurată pe trei subiecte.

Subiectul I este reprezentat de un text la prima vedere, nonliterar sau de graniță și este disociat în două categorii de itemi, adică în două subpuncte, A și B.

La acest subiect, esențială este lectura fragmentului, deoarece înțelegerea textului presupune răspunsul la cerințele de la subpunctul A, dar și construirea textului argumentativ, de la itemul B.

Atenție!  

La itemul A, punctul 1. Trebuie indicat sensul din text al unei expresii, fără să se dezvolte răspunsul.

De exemplu, Secvența are sensul de…

La punctele 2 și 4 se identifică răspunsurile, conform cerințelor.

La punctul 3 este necesară justificarea răspunsului cu o secvență din textul dat.

La punctul 5 trebuie precizată și dezvoltată o singură trăsătură  a unei persoane din text și respectat numărul minim de cuvinte.

Atenție la ce trăsătură se face referire, morală, psihologică, fizică!

Atenție la cerințele care vizează nume de localități, reviste, ani, zile. Acestea pot fi ușor confundate, dacă nu se înțelege corect textul. 

Pentru fiecare cerință răspunsul se formulează în enunț și se respectă ortografia, punctuația, normele de exprimare.

La itemul B, cerința presupune construirea unui text argumentativ.

Atenție!

Textul argumentativ are o structură bine delimitată și presupune:

• formularea unei ipoteze ce urmează a fi demonstrată, prin definirea generală a termenului cheie al cerinței. Se precizează opinia personală față de problematica pusă în discuție. Se pot folosi conectorii: Părerea mea este că; De aceea, consider că…
• Enunțarea și dezvoltarea primului argument, adecvat opiniei formulate, prin raportare la textul dat sau la experiența personală sau culturală și susținerea acestuia cu exemple, citate edificatoare. Se pot utiliza conectorii: În primul rând/ Mai întâi de toate/ Să începem prin/ Trebuie amintit mai întâi că/ Să pornim de la… etc. (pentru argument); De exemplu, De pildă… (pentru exemplu).
• Enunțarea și dezvoltarea celui de-al doilea argument, adecvat opiniei formulate, prin raportare la textul dat sau la experiența personală sau culturală și susținerea acestuia cu exemple, citate edificatoare. Se pot alege conectorii: În al doilea rând/ În plus/ Nu numai… ci și… etc. (pentru argument); De exemplu, De pildă, Bunăoară (pentru exemplu).
• Formularea unei concluzii pertinente, prin sintetizarea ideilor surprinse. Se întrebuințează conectorii: Prin urmare, Așadar, În concluzie etc.

Este foarte importantă raportarea la text în dezvoltarea argumentelor! (obligatoriu a unuia!)

Trebuie respectate normele limbii literare, cele de ortografie și punctuație, așezarea în pagină, lizibilitatea și numărul minim de cuvinte, adică 150.

Atenție la logica ideilor, la argumentarea punctului de vedere afirmat în ipoteză!

Subiectul al II-lea vizează comentarea unui text integral sau  a unui fragment dintr-un text literar, aparținând unuia dintre cele trei genuri literare, epic, liric și dramatic.

În cărțile de teste se regăsesc mai multe tipuri de formulări, dar, în testele de antrenament, publicate de Minister, am identificat patru tipare, câte unul pentru fiecare gen literar și unul comun genului epic și dramatic.

Genul epic

• Prezentarea perspectivei narative .Pentru rezolvarea acestei cerințe se identifică corect persoana la care se face narațiunea, prin verbe și pronume specifice (perspectivă narativă  obiectivă, realizată la persoana a III-a, respectiv perspectivă narativă subiectivă, realizată la persoana I. Se exemplifică.

Se precizează tipul de narator, omniscient, omniprezent (în cazul perspectivei narative obiective). Se demonstrează ce știe naratorul despre personajele din fragment, ce detalii specifică despre acestea, despre timpul și spațiul acțiunii și cât de ancorat este în existența personajelor, cum le urmărește viața interioară etc. Dacă perspectiva narativă este subiectivă, deci naratorul este și personajul acțiunii, se demonstrează ce tip de narator este, de exemplu, intelectual, analitic, orgolios sau melancolic, sentimental etc.

• Precizarea a două modalități de caracterizare a unui personaj. Pentru rezolvarea acestei cerințe se identifică caracterizarea directă (făcută de către narator, de către celelalte personaje, autocaracterizare) și caracterizare indirectă (ce se desprinde din comportamentul, atitudinea, faptele, vestimentația, gesturile, limbajul personajului etc. Se exemplifică modalitățile alese.

Genul liric  

Prezentarea relației dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Se identifică tema textului poetic dat (de exemplu, iubirea, natura, condiția umană, arta poetică etc) și se comentează succint versurile, în relație cu tema respectivă.

Se stabilesc mijloacele artistice (care se regăsesc în text), se analizează semnificațiile lor și se exemplifică:

• Figurile de stil-epitet, comparație, personificare, enumerație, repetiție, metaforă etc.
• Imaginile artistice-vizuale, auditive, motorii, olfactive etc.
• Mărcile subiectivității – verbe și pronume de persoana I și a II-a, vocative, interogații și exclamații retorice etc.
• Timpurile verbale folosite;
• Motivele poetice;
• Elementele de prozodie (rima, ritmul, în poezia clasică; vers liber, inegal, ingambament, în poezia modernă).

Genul dramatic

Prezentarea rolului notațiilor autorului

Se identifică și se exemplifică notațiile autorului din fragment:

a) Detalii scenografice, decorul scenei. Acestea surprind:

• Coordonate spațio-temporale;
• Caracterizarea personajelor.

b) Didascaliile – indicațiile dintre paranteze urmăresc:

• Mișcarea scenică a personajelor;
• Mimica personajelor;
• Gesturile personajelor;
• Caracterizarea personajelor.

Și pe un text dramatic poate fi formulată cerința de prezentare a două modalități de caracterizare a unui personaj. Ele sunt aceleiași cu cele prezentate la genul epic, cu diferența că, în piesele de teatru, nu există narator, ci autor.

Atenție!

Rezolvarea Subiectului al II-lea trebuie să conțină minimum 50 de cuvinte, să respecte limba literară, normele de punctuație și  de ortografie, să fie structurată într-un text coerent, logic, cu introducere, cuprins și încheiere.

Limita de 50 de cuvinte este orientativă, deoarece, pentru a demonstra cerința, răspunsul trebuie dezvoltat.

Subiectul al III-lea presupune realizarea unui eseu structurat, ce urmărește analiza unor opere literare.

Pentru genul epic și dramatic, se identifică trei tipare de eseu:

• Particularitățile unui text
• Particularitățile de construcție a unui personaj
• Relația dintre două personaje

Pentru poezie, se regăsește eseul :

• Particularitățile unui text poetic

Fiecare tip de eseu are repere specifice. Pentru o mai ușoară exemplificare, le-am notat cu cifre arabe.

Particularitățile unui text narativ (scurtă exemplificare – romanul Ion de L. Rebreanu)

1. evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-un curent literar/cultural, într-o perioadă sau orientare tematică;

2. comentarea a două secvențe/episoade relevante pentru tema textului narativ studiat;

3. analiza a două elemente de compoziție, de structură și de limbaj, semnificative pentru textul narativ ales (de exemplu, acțiune, conflict, timp și spațiu, incipit, final. Tehnici narative, instanțele comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.)

Reperul 1. Se poate încadra textul narativ în realism, de exemplu. Romanul Ion de L. Rebreanu, aparține acestui curent literar prin: 

• surprinderea problematicii pământului, a condiției țăranului fără pământ, a intelectualului, a femeii de la țară; stratificarea socială (bogătani ca Vasile Baciu, sărăntoci, asemenea  Glanetașilor);
• precizarea indicilor spațiali: satul Pripas din Ardeal și temporali: ocupația austro-ungară;
• veridicitatea detaliilor toponimice-malul Someșului;
• obiectivitatea narațiunii;
• creionarea obiceiurilor locale: hora duminicală, cu jocul Someșeanca, tradițiile de nuntă, de înmormântare.
• descrierea instituțiilor statului: biserica-prin destinul preotului Belciug, școala – oglindită prin evoluția învățătorului Herdelea, judecătoria – cu ocazia procesului intentat lui Ion;
• surprinderea momentelor din viața omului: nașterea copilului Anei pe câmp în condiții mizere, nunta Anei cu Ion, a Laurei cu George Pintea, moartea tragică a Anei, a lui Ion, a lui Dumitru Moarcăș, a lui Avrum.
• personajul tipic, ce acționează în împrejurări tipice – Ion este țăranul harnic, fără pământ, în satul tradițional, în care ierarhiile se fac în funcție de avere.
• surprinderea relației dintre individ și mediul în care evoluează.

De asemenea, se poate preciza faptul că romanul aparține perioadei interbelice, deoarece a fost publicat în anul 1920 și este considerat cea mai puternică creație obiectivă a literaturii române de către E. Lovinescu.

Romanul este modern prin utilizarea planurilor narative în alternanță, prin structurarea acțiunii în două părți, prin existența capitolelor, fiecare cu un titlu sugestiv, prin relația de simetrie între incipit și final.

Reperul 2. Se aleg două scene relevante pentru tema romanului, de exemplu: scena sărutării pământului de către Ion și scena finală, a morții personajului. Pot fi alese și scena horei, a nunții etc. Se comentează.

Reperul 3. Se analizează cele două părți ale romanului (Glasul pământului; Glasul iubirii), cele treisprezece capitole, planurile narative (condiția țăranului și condiția intelectualului); simetria incipit-final (descrierea drumului); semnificația titlului (inițial Zestrea); conflictele (exterioare – Ion/V. Baciu; preot/învățător etc; interioare – între pasiunea pentru Florica și patima pământului, în sufletul lui Ion), perspectiva narativă obiectivă: Din șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul… se desprinde un drum alb mai sus de Armadia…, acțiunea, personajele etc.

Atenție! Eseul trebuie să întrunească minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus, să aibă introducere, cuprins și încheiere, să respecte normele de ortografie și punctuație, etc. Candidatul trebuie să utilizeze limba literară, să dovedească abilități de analiză și argumentare.

Particularitățile de construcție a unui personaj – personajul Ion

Repere:

1. Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
2. Evidențierea unei trăsături a personajului ales prin două episoade/secvențe comentate
3. evidențierea a două elemente de compoziție, de structură și de limbaj, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu, acțiune, conflict, modalități de caracterizare, timp și spațiu, incipit, final. Tehnici narative, instanțele comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.)

Statutul social – reprezintă poziția ocupată de personaj în societatea din care face parte, din perspectiva averii, profesiei, familiei, treapta pe care se află ca individ, pătura socială căreia aparține.

Statutul psihologic – ilustrează gândurile, trăirile, emoțiile, conștiința, personalitatea unui personaj.

Statutul moral – presupune relația personajului cu legile scrise și nescrise ale vieții, cu principiile sau cu regulile existenței; conduita unui personaj, modul în care se comportă în societate.

De exemplu, statutul social al lui Ion – țăran sărac din satul Pripas, fiul lui Alexandru Glanetașu și al Zenobiei, sărăcise din cauza tatălui, care a vândut pământul și a risipit banii pe băutură, prin căsătoria cu Ana își schimbă statutul inițial, are avere și este înstărit. Este soțul Anei, tatăl lui Petrișor, ginerele lui Vasile Baciu. 

Statutul psihologic – Ion oscilează între glasul pământului și glasul iubirii, între patima bolnăvicioasă pentru pământ și obsesia pentru Florica. Când le privește pe cele două, Florica îi aprinde simțurile, dar este săracă, pe când Ana, are case, pământuri și vite multe: ce-ar fi să o iau pe Florica și să fug în lume, să scap de urâțenia asta? Și să rămân tot calic, pentru o muiere, apoi să nu mă trăsnească Dumnezeu din senin? Este disimulant, prefăcându-se că este interesat de Ana, la horă, apoi o așteaptă la poarta casei ei. Este inteligent, știm că fusese un elev bun la învățătură al învățătorului Herdelea.

Statutul moral – Ion este josnic, brutal, o lasă însărcinată pe Ana pentru a-și atinge scopurile, apoi o ignoră, este agresiv verbal, o jignește (o acuză că a venit să fete pe câmp, când i-a venit sorocul să nască), ridică mâna asupra tatălui. O împinge la sinucidere pe Ana, nu are remușcări. Îl trădează și pe învățătorul Herdelea, încalcă prietenia cu George. Totuși este harnic, îi place să muncească pământul.

Caracterul pătimaș – în scenele sărutării pământului și cea finală. Se comentează. 

Se precizează modalitățile de caracterizare, directe (prin comentarea  unor citate elocvente) și indirecte, ce reies din faptele, atitudinea, gesturile, limbajul, vestimentația personajului. De exemplu, naratorul îl caracterizează direct: pământul îi era drag ca ochii din cap; celelalte personaje au viziuni diferite despre Ion: hoț, sărăntoc, fleandură. (V. Baciu); Ești un stricat și-un bătăuș, ș-un om de nimic… Te ții mai deștept decât toți, dar umbli numai după blestemății (preotul Belciug); Ion e băiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e săritor, e isteț (învățătorul Herdelea). Indirect, trăsăturile personajului reies din faptele, atitudinea, gesturile, numele, vestimentația, comportamentul acestuia. Se exemplifică. 

Se aleg și celelalte elemente ale textului, esențiale pentru evoluția personajului: acțiunea, conflictele, titlul cărții, planurile narative etc.

• Relația dintre două personaje – Ion și Ana

Reperele sunt aproximativ identice cu cele ale eseului anterior.

Reperul 1. Trebuie precizate cele trei tipuri de  statut pentru cele două personaje urmărite, de preferat alternativ.

Reperul 2. Se aleg și se analizează două scene în care apare ilustrată relația celor două personaje. De exemplu, scena horei duminicale și cea a nunții. 

Reperul 3. Indicațiile sunt similare eseului anterior, completându-se cu trăsăturile Anei.

Și pentru textul dramatic există aceste tipuri de eseu, cu câteva diferențe la reperul 3, unde se regăsesc elemente specifice.

Genul liric

Particularitățile unui text poetic studiat – exemplificare schematică G. Bacovia -Plumb

 Repere:

1. evidențierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic ales într-o perioadă, într-un curent cultural/ literar sau într-o orientare tematică;
2. comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;
3. analiza a două elemente de compoziție și de limbaj, relevante pentru textul studiat (de exemplu, titlu, elemente de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.)

Eseul pe text poetic presupune cunoașterea versurilor și abilități de decodare a acestora, filtrate prin sensibilitate și emoție. 

1. Poezia Plumb  deschide volumul cu același nume, apărut în anul 1916 și se încarează în simbolism prin următoarele trăsături:

• Utilizarea simbolurilor;
• Crearea corespondențelor, a sinesteziei, adică  îmbinarea senzațiilor coloristice, muzicale, olfactive;
• Utilizarea sugestiei și a refrenului;
• Surprinderea stărilor neclare, difuze;
• Creionarea unei cromatici închise;
• Surprinderea sentimentului solitudinii absolute.

Se dezvoltă, la alegere, două dintre trăsături. De exemplu, cuvântul plumb este un refren și un simbol, apare de șapte ori, în text și titlu, accentuând apăsarea, greutatea, singurătatea existenței poetice. Se precizează și tema poeziei, condiția umană și artistică într-o societate lipsită de aspirații, ostilă poetului.

1. Se analizează, pe larg, cele două strofe, în relație cu tema poeziei: prima strofă conturează realitatea exterioară, existențială, definită de elementele: cavou, sicrie, coroane, vântul etc. Aceste simboluri pot creiona orașul provincial, casa poetului, societatea, chiar propriul corp, traumatizat de suferință, în toate acestea, eul liric se simte limitat, neînțeles. A doua strofă creionează interiorul sufletesc, definit de termenii: amorul, aripile, frigul etc. Iubirea este întoarsă, deci refuzată, strigătul ei este disperat, zborul, salvarea sunt imposibile.

2. Se surprind elemente de structură și de limbaj ale textului poetic și se exemplifică:

• Titlul – simbolul singurătății, al greutății, al cenușiului existențial;
• Echilibrul compozițional: determinantul de plumb apare de trei ori în fiecare strofă; construcția flori de plumb se repetă -exemple
• Punctele de suspensie – se regăsesc în aceeași poziție în text, în versul al treilea, marcând o tensiune puternică, atât exterioară, cât și interioară – exemple
• Formele de imperfect ale verbelor dormeau, dormea-continuitatea stării poetice;
• Verbul stam repetat – dezolarea eului liric.
• Preponderența consoanelor dure, șuierătoare – plumb, vestmânt, cavou – accentuează apăsarea, singurătatea poetului;
• Existența cuvintelor din câmpul semantic al morții – sicrie, cavou, coroane, mort, funerar – simboluri ale închiderii, limitării;
• Repetiția conjuncției și: Și flori de plumb și funerar veștmânt – amplifică atmosfera închisă, plânsul interior.
• Figurile de stil – epitetul cromatic sicriele de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb etc. – sugerează monotonia existențială; metafora amorul de plumb-iubirea refuzată, neîmplinită; aripile de plumb – zborul frânt, imposibilitatea salvării.
• Elementele naturii: vânt, frig-denotă atmosfera poetică
• Prozodia clasică, rimă îmbrățișată, două catrene.

Atenție!

Acestea sunt câteva sugestii și recomandări, schematice. Răspunsurile trebuie formulate în enunțuri!

În introducere se pot preciza câteva informații despre opera scriitorului, despre epoca pe care o reprezintă, se pot defini speciile literare în care textul ales se încadrează etc.

Cuprinsul este dezvoltarea celor trei repere, iar încheierea va sintetiza ideile prezentate.

Este important ca lucrarea să dezvolte subiectul, pot fi comentate toate elementele date ca exemplu între paranteze. Eseul va conține o viziune argumentată asupra cerinței. Candidații trebuie să fie conștienți că orice interpretare a unei opere literare este obligatoriu să fie coerentă, să urmărească reperele, să fie apropiată de textul respectiv.

Ideile, afirmațiile, opiniile trebuie sprijinite pe citate, care vor fi redate corect, fidel textului ales.

Succes tuturor candidaților! Profesor Țoțan Irina”

__________

Despre autor:

Irina Țoțan este profesoara de Limba și Literatura Română la Liceul “Simion Stolnicu“ din Comarnic, județul Prahova.

Foto: © Wavebreakmedia Ltd | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.