Pandemia Covid-19 a produs schimbări diferite în diversele părți ale lumii și a fost resimțită diferențiat de copiii care au continuat să meargă la școală, în Franța și de cei care n-au mai făcut școală deloc, în cătune de prin țări unde școlile s-au închis pe termen lung. Există, însă, și schimbări care au dezvăluit fenomene larg valabile în sistemele de învățământ ale lumii: modul de desfășurare a evaluărilor școlare, tema pentru acasă când școala e acasă, relația profesorilor cu familiile copiilor și comunitatea. Iar site-ul de specialitate Edutopia publică, în această perioadă, diverse materiale scrise de profesori care încearcă să identifice care dintre aceste schimbări poate ar fi bine să fie însușite pe termen lung, în conformitate cu nevoile specifice diverselor comunități școlare.
Heather Wolpert-Gawton este o profesoară de gimnaziu și autoare de cărți specializate în educație, activă în Los Angeles. Aceasta semnează, pentru site-ul citat, un material în care arată că ea și colegi de-ai săi folosesc această perioadă pentru a analiza sursele de “creștere pedagogică” produse de pandemie, adică schimbări care, crede ea, ar putea fi avute în vedere pentru a produce o transformare pe termen lung a educației. Printre acestea:
- Examenele și testele standardizate nu sunt bătute în cuie. Există multe modalități de evaluare a învățării și nivelului de înțelegere în rândul elevilor și diverse feluri de a-i responsabiliza pe aceștia în actul educațional. Acestea au devenit mai vizibile în timpul predării la distanță cauzate de pandemie și pot sta la baza unei reevaluări “pentru a alinia mai bine evaluările la educația de secol 21, decât a alinia instruirea la practicile de testare de secol 20”.
- Legătura profesorului cu elevii este primordială – e vital să fie înțelese circumstanțele în care trăiesc și învață elevii, ca profesorii să manifeste empatie, să le înțeleagă situația și să îi sprijine.
- Comunicarea cu mediul, comunitatea, înseamnă un parteneriat vital pentru învățare – e nevoie ca familiile să fie implicate mai mult în procesul de învățare.
- Interacțiunea este esențială – de la comunicarea individuală cu elevii, la a le acorda acestora opțiuni, la instruirea bazată pe proiecte, la folosirea materialelor multimedia. Acestea oferă mai multă substanță învățării, îi pot atrage mai mult pe elevi către școală.
(Articolul integral – aici)
Despre teme, în pandemie și după
Pe același site, o altă autoare, Mary Davenport, profesoară americană activă în Brazilia, împărtășește într-un material experiența școlii sale în privința temelor pentru acasă. Ea notează că ultimul an a produs schimbări semnificative în abordarea temelor pentru acasă, cu atât mai mult cu cât, adesea, școala se petrece chiar acasă.
Autoarea arată că, dacă pe parcursul carierei a abordat temele cu bune și rele și le-a folosit “în primul rând pentru că nu era suficient timp să facem totul la clasă”, anul trecut ea și colegii au constatat că “ce contează cel mai mult este ce e cel mai bine pentru elevi, nu planurile personale sau lucrurile impuse de alții”.
- Ea notează că, pe lângă o reducere a volumului de conținut educațional și întărirea eforturilor de predare a conținutului menținut, școala a luat o serie de măsuri pentru întărirea legăturii cu elevii: profesoara intră des în legătură cu aceștia, verifică dacă fac față materiei pe care o au de studiat, verifică faptul că au timp suficient și pentru materia ei, și pentru celelalte materii. Ea arată că se coordonează cu ceilalți profesori pentru a echilibra volumul de lucru pe care îl alocă elevilor.
Potrivit profesoarei citate, unele dintre cele mai bune acțiuni educaționale au fost să aleagă teme care să stârnească o conversație profundă cu elevii și care să îi determine pe aceștia să se gândească la ceea ce au învățat, în pauze frecvente, făcute intenționat, în timpul orei. Ea crede că aceste pauze de gândire, folosite mai mult în școala online și încurajate prin reducerea volumului de informație, sunt un instrument aparte pentru asimilarea lecțiilor.
Profesorii din școala profesoarei citate au agreat câteva principii: prima opțiune este ca elevii să facă tot ce au de făcut la clasă. Dacă nu se poate, ei să termine, pe post de temă pentru acasă, ceea ce nu au apucat să facă la clasă, dacă aceasta durează până în 30 de minute. Ultima opțiune este ca elevii să primească lucru în plus, ca temă pentru acasă, tot cu durată de sub 30 de minute, opțiune folosită, dar care, afirmă ea, nu este de dorit în acel mediu educațional.
- Iar ea arată că această abordare la nivel de școală a învățat-o să depășească impresia pe care o avea, că materia pe care o preda ea (limba engleză, într-o școală internațională) era cea mai importantă și impunea mai multe teme decât orice altă materie.“
(Articolul complet – aici)
Foto: © Eakrin Rasadonyindee – Dreamstime.com
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Costin Ionescu
Raluca Pantazi
C.I.
Mihai Maci
Mihai Peticilă