Ce le citim copiilor? Povestea celei mai mari biblioteci private transilvane cu cărți pentru cei mici

“Începutul poveștii a venit odată cu nașterea băiețelului meu. Alex s-a născut în 2012. Atunci am început să caut cărți valoroase, cu mesaj; mă interesa cu precădere zona vizuală. În 2015, am trecut printr-o perioadă mai complicată cu sănătatea, pentru că anumiți medici nu mi-au dat șanse. Am zis că îmi voi încheia toate socotelile cu fosta mea firmă și voi investi toate fondurile pe care le am în carte de bună calitate”.

Povestea este rostită de Bianca Mereuță și spune, pentru Edupedu.ro, istoria bibliotecii de la Florești. 7.000 de cărți din literatura internațională și de la noi sunt adăpostite la parterul unei case, într-o comună lângă Cluj. Familia a cumpărat etajul de deasupra de la vecini și a deschis biblioteca de la parter, să primească și alți copii. Este una dintre cele mai mari biblioteci private cu cărți pentru copii, din țară.

Tot de aici s-a născut și grupul de Facebook “Ce le citim copiilor”. Cu peste 70.000 de membri, acesta este un uriaș club pentru citit, unde se fac comenzi online de carte și se împărtășesc idei și fotografii din cele mai apreciate cărți pentru copii.

Bianca Mereuță a povestit pe îndelete pentru Edupedu.ro cum s-au transformat cărțile adunate pentru fiul ei într-un bun pentru comunitate, care sunt criteriile pe care le urmărește când cumpără o carte și de ce este importantă calitatea ilustrației.

Ce le citim copiilor: Anul de cumpănă a făcut-o să renunțe la compania de comunicare și marketing pe care o avea. Obiectivul: să investească în cărți pentru copilul ei

“În 2015, am investit toate fondurile pe care le aveam în carte de bună calitate, în ideea că acestea pot să crească cu adevărat un om. La rândul meu, am fost crescută de cărți. Așa am ajuns într-un an care a fost mai zbuciumat să completez cele 1.200 de cărți pe care le aveam adunate până atunci pentru copilul meu cu un număr foarte mare de cărți.

Cărți căutate după ilustratori, autori, edituri, după compendii de literatură pentru copii, cei mai valoroși autori și ilustratori la nivel mondial, au ajuns la mine acasă.

Diagnosticele s-au infirmat, din fericire, și am simțit că este foarte mult ce am în casă doar pentru noi. În postura de mamă, eu îmi căutam drumul în profesie, pentru că știam că nu pot face ceea ce făceam înainte, să fiu veșnic pe drumuri, veșnic în birourile clienților.

• Am zis că vreau să îmi croiesc un drum în zona educației și m-am folosit de tot ce aveam la îndemână: cărțile pe care le cumpărasem pentru Alex și la care am decis să dau acces gratuit.

Biblioteca pe care o am la parterul casei este deschisă gratuit, după un program pe care îl public periodic. Acum, pentru că am creat un ONG și urmează să am un ajutor, vreau sa o deschid în permanență. Am plecat din firma mea într-o zonă de implicare pentru comunitate“.

Cum alege cărțile? De ce contează ilustrațiile?

“Sunt câteva criterii legate de modul în care copilul înțelege mesajul, în primii ani de viață. Chiar în primul an de viață, contează contrastele, simplitatea, ordinea, pentru ca el să își poată face repere.

Mai are foarte mare importanță textul, ritmul și rima. Ritmul pentru că este cel care îi este familiar din burtică. În primul an, asociază ritmul textului cu bătăile inimii mamei.

Copilul receptează din mediu. Deci de la felul în care este aranjată camera, ceea ce îi punem în față estetic contează foarte mult. Trebuie să învățăm să alegem. Este foarte important ca copilul să aibă diversitate în mesajul vizual, verbal.

Până la 6 ani, copilul alege majoritar vizual. De aici importanța ilustrației. Are un rol major diversitatea de stiluri și neapărat culorile, să îi aducem în față o cromatică care să îl imbogățească, nu care să îi reducă spectrul vizual. Nu îi dăm numai roz și mov și albastru și roșu, trebuie să îi dăm perspective, contraste, idei cromatice, nuanțe, tonuri. Și astea nu se găsesc în cărțile de duzină.

Eu aș recomanda pentru copii ilustrația realistă, într-o primă etapă. Este un tip de ilustrație cu atenție pentru detalii, care transmite idei blânde pentru copii, prin mimica și gestica personajelor. Există și curente care împing basmele în afara lecturii pentru copii. Eu cred și în basme, dar copilul poate să facă diferența între bine și rău după 5 ani.

E importantă ilustrația de factură realistă. Eu împing cititorii din comunitate să meargă și către ilustrația în acuarelă, care este o tehnică foarte grea. Colajul este iarăși apreciat. Acum, și la nivel mondial se merge foarte mult pe ilustrație experiment și colaj.

Trebuie să îi dăm copilului diversitate, culoare, să vadă contraste reale, perspectivă, mimică, gestică, să îi creeze o emoție”.

De ce a creat grupul Ce le citim copiilor?

“Aveam primele cărți pe care le cumpărasem pentru Alex. În momentul acela, în care nu îmi era bine, veneau la mine prietenele și îmi spuneau: Bianca, tu trebuie să scrii despre ce ai aici, pentru că este normal să împărtășești tot ce știi.

Am făcut grupul și într-o săptămână am adunat 3.000 de membri. Deci am descoperit o nevoie organică a oamenilor către informație despre cărți de calitate pentru copii. Până atunci nu m-am gândit că se poate crea așa ceva.

Fiind om de marketing, imediat mi-am structurat un plan cu ce am de făcut. Am zis să încerc anumite oferte pentru comunitate pentru anumite cărți pe care le aleg, pentru că mi-am dat seama că și editurile pot intra în blocaj. Librăriile sunt foarte puține, din magazinele online editurile își iau banii târziu și atunci am zis să ajut editurile să își recupereze banii din piață instantaneu și pe părinți să aleagă ceva de calitate.

Un tiraj de 2.000 de cărți se vinde în librării în 2 ani. La mine, s-a întâmplat ca 3.800 de cărți să se vândă în 5 zile. Practic, toți editorii ne trimit noile lor cărți.

Există o apetență de a citi produs bun, recomandat, și bineînțeles toți caută un preț bun. Cei din comunitate caută carte bună pentru copii, dar mulți dintre ei nu au mulți bani. Așa facem comenzi de grup, pentru care obținem reduceri mari.

Din vânzările din comunitate, un procent vine în asociația pe care am creat-o, iar noi transformăm acești bani în cărți pe care le ducem în satele fără biblioteci, la copii, în munți. Urmează proiecte mari și vin proiecte mari.

Primul proiect pe care l-am demarat luna trecută este Ce le citim copiilor la muzeu? L-am început la București și se va desfășura în cele mai importante muzee, unde merg și fac lectură publică. Toți copiii care vin la acea lectură primesc cartea pe care le-o citesc gratuit și, pentru că avem parteneriat cu Administrația patrimoniului național, și un tur gratuit al muzeului.

Un alt proiect este Dăruim comori, prin care ofer 30 de cărți gratuit oricărui părinte care ne scrie că dorește să facă 40 de ore de voluntariat pe an. Voluntariatul înseamnă întâlniri în care acel părinte să le citească copiilor, iar cărțile îi rămân lui, împreună cu un ghid de lucru pe fiecare carte în parte. Ghidul este realizat împreună cu pedagogi și conține idei de jocuri de motricitate, de gândire și de dezvoltare emoțională a copiilor.”

Cum privește Alex biblioteca? Este copleșitor numărul de cărți?

“Eu nu impun nimic. El își alege cărțile, dar cu siguranță îl ghidez. Sunt o mamă care ascultă nevoile copilului și dacă el vrea să citim de 10 ori o carte, de 10 ori citim. Ce fac eu în plus este ca uneori să îl rog să accepte o anumită carte, înainte de a o citi pe cea pe care vrem să o repetăm.

Cu siguranță nu a fost expus la toate cărțile din bibliotecă, pentru că ar fi imposibil. Cred că îi citesc mai mult decât alți părinți care nu au ajuns să fie pasionați de activitatea asta de lectură. A-i citi copilului cu consecvență este foarte odihnitor și împlinitor. Noi avem cărți peste tot în casă și, avându-le la îndemână, e parte din mediu.”