Asociația Profesorilor de Limba Germană din România (APLGR) lansează critici dure la adresa ministrului Educației și Cercetării Daniel David, pe care îl acuză de cinism lipsă de respect față de profesori și că promovează o minciună prin omisiune, referitoare la media de ore predate în Europa, într-o scrisoare deschisă și un punct de vedere, transmise pe adresa redacției Edupedu.ro.
Asociația Profesorilor de Limba Germană din România atrage atenția că noile planuri-cadru pentru liceu din 2025 includ prea puține ore pentru limba modernă 2, astfel că elevii nu pot atinge nivelul minim cerut la Bacalaureat și se vor accentua inegalitățile dintre elevi, favorizând doar copiii părinților cu resurse financiare, în punctul de vedere privind noile planuri-cadru.
În Scrisoarea deschisă adresată ministrului Educației și Cercetării, APLGR îl acuză pe Daniel David că „denigrează cadrele didactice”, observațiile sale sunt „cinice și lipsite de respect” la adresa profesorilor și promovează „o minciună prin omisiune” privind media orelor predate în Europa.
Critici formulate de Asociația Profesorilor de Limba Germană din România (APLGR) la adresa ministrului Educației, Daniel David
Atacurile publice ale ministrului Daniel David la adresa profesorilor au afectat grav imaginea profesiei didactice
„Considerăm regretabil faptul că ați lansat sau sprijinit unele atacuri generale la adresa profesorilor în ultimele luni, ale căror consecințe le vor plăti, pe termen mediu și lung, copiii acestei țări. Atractivitatea profesiei a scăzut și mai mult în ochii publicului larg ca urmare a acestor atacuri.”
Demotivarea profesorilor care duce la duce la abandonul activităților extrașcolare și de calitate este un alte efect al atacurilor: „Prin demotivarea profesorilor, rezultată în urma acestor atacuri, la fel ca și prin creșterea normei didactice, ați afectat disponibilitatea cadrelor didactice de a desfășura acele activități care nu sunt strict obligatorii, cum ar fi activitățile extrașcolare, desfășurarea de proiecte și parteneriate la nivel național și internațional.”
Argumentul cu „mai mult timp cu elevii” în urma creșterii normei didactice este cinic și lipsit de respect
„Ați argumentat, la un moment dat, că, prin creșterea normei didactice, profesorii vor petrece mai mult timp cu elevii.” „Astfel, observația dvs. este cinică și lipsită de respect: profesorii petrec timp cu elevii și ca profesori de serviciu sau la activități extrașcolare și nu pot fi acuzați de lipsă de contact real cu elevii și realitatea școlii.”
Lipsă de exemplu personal și birocratizare excesivă
„Numeroși funcționari publici din ministerul pe care-l conduceți, chiar dacă sunt profesori (la bază), nu au mai predat o oră de zeci de ani și nici nu au mai trecut prin școli de mulți ani. Aceștia cer adesea date statistice de pe-o zi pe alta… astfel încât directorii, cărora tocmai le-ați mărit substanțial normele, vor fi nevoiți să lase elevii proprii cu profesorul de serviciu, în timp ce ei vor agrega datele cerute!”
Inducerea în eroare a opiniei publice privind media de ore din norma didactică a unui profesor în Europa
„Este dezamăgitor și felul cum promovați o minciună prin omisiune, referitoare la ‘media de ore predate în Europa’, care ar fi de 20 de ore.” „Induceți în eroare opinia publică prin compararea orelor din normă, din România, nu cu orele din norma didactică, în Europa, ci cu orele din normă plus orele suplimentare, deci orele efectiv susținute.”
Redăm integral scrisoarea deschisă a Asociației Profesorilor de Limba Germană din România
„Domnului ministru al educației, prof. dr. Daniel-Ovidiu David
Domnule ministru,
Asociația Profesorilor de Limba Germană din România (APLGR) v-a transmis anterior un punct de vedere referitor la planurile-cadru (atașat aici) și, după aprobarea acestora, ne menținem punctul de vedere formulat anterior: acestea sunt contrare atât interesului elevilor, cât și Legii învățământului preuniversitar, care prevede probe de bacalaureat pentru două limbi moderne, la un nivel care nu poate fi asigurat prin numărul de ore prevăzut. Indiferent de nivelul de competențe lingvistice cu care vin elevii în clasa a IX-a (uneori 0, pentru că liceul nu are în oferta educațională limba 2 învățată anterior!), exersarea unor competențe cu o frecvență de o dată pe săptămână (o oră) este iluzorie.
Astfel, în practică, nici măcar elevii care au început învățarea limbii 2 cu 2 ore pe săptămână în clasa a V-a nu vor putea atinge nivelul A2, minim la bacalaureat, în clasa a XII-a, la profilul real, unde vor avea numai 1 oră pe săptămână. Iar elevii de la liceele cu învățare în limbile minorităților naționale, de la profilul real, care ar putea începe învățarea limbii moderne 2 în clasa a IX-a, nu vor mai opta pentru învățarea acestei limbi, din cauză că aceasta ar duce, conform legii, la susținerea bacalaureatului la nivelul A2, imposibil de atins în 4 ani cu o oră pe săptămână. De asemenea, diferențierea între profilurile real și umanist în privința orelor alocate limbilor moderne ne plasează într-o logică de secol XIX, în care limbile străine ar fi necesare pentru studii filologice și nu pentru comunicare. În realitate, interesul pentru limba germană cel puțin, este mult mai mare la clasele cu profil real, ceea ce corespunde cu intențiile de studii ale elevilor.
Recentele măsuri în ceea ce privește normele didactice afectează stabilitatea sistemului de educație, implicit și a profesorilor de limba germană, deși noi suntem într-o situație avantajată: cu siguranță cunoașteți numeroase școli care și-ar dori să introducă învățarea limbii germane, dar nu găsesc profesori. Prin urmare, și în această privință, la fel ca în cazul planurilor-cadru, nu poate fi pus la îndoială faptul că punctul nostru de vedere vizează în primul rând interesul elevilor și interesul României pe termen lung.
Considerăm regretabil faptul că ați lansat sau sprijinit unele atacuri generale la adresa profesorilor în ultimele luni, ale căror consecințe le vor plăti, pe termen mediu și lung, copiii acestei țări. Într-o țară în care profesia didactică este prea puțin atractivă de cel puțin 35 de ani (de fapt, și în perioada comunistă a fost mai puțin căutată decât restul domeniilor care presupuneau studii universitare), atractivitatea profesiei a scăzut și mai mult în ochii publicului larg ca urmare a acestor atacuri. Și mai puțini copii și tineri se vor gândi să devină profesori, și mai greu va fi să atragem personal de calitate în acest domeniu, și mai mult, într-un cerc vicios, va avea de suferit imaginea publică a cadrelor didactice, pe care le-ați denigrat chiar și dumneavoastră.
Prin demotivarea profesorilor, rezultată în urma acestor atacuri, la fel ca și prin creșterea normei didactice, ați afectat disponibilitatea cadrelor didactice de a desfășura acele activități care nu sunt strict obligatorii, cum ar fi activitățile extrașcolare, desfășurarea de proiecte și parteneriate la nivel național și internațional, și care au un impact semnificativ asupra educației copiilor și tinerilor. Profesorii obișnuiți să se implice în mod real sunt cei mai afectați de această demotivare.
În cazul profesorilor cu gradul didactic I și vechime peste 25 de ani (destul de numeroși), creșterea normei didactice a fost de 25% (de la 16 la 20 de ore), ceea ce reprezintă și o formă de lipsă de respect prin eliminarea unei prevederi care recunoștea stabilitatea personalului într-un sistem afectat de multe neajunsuri. În condițiile de relativă „îmbătrânire” a personalului didactic, în condițiile în care numeroșii „decreței” se apropie de vârsta pensionării, măsurile dumneavoastră îi vor determina pe mulți dintre aceștia să se folosească de orice oportunitate pentru a pleca din sistem și/sau să se pensioneze, chiar și anticipat. Impactul va fi enorm, nu doar statistic, ca număr de profesori, ci și în privința calității: aceștia sunt ultimii profesori care au fost calificați într-un sistem foarte concurențial, cu un număr mic de locuri la facultăți, deci cu un nivel de disciplină mentală și gândire critică obținut în condiții de eforturi intelectuale susținute.
În generațiile următoare, ca urmare a creșterii oportunităților pentru profesii mai atractive financiar și ca urmare a creșterii numărului de locuri disponibile pentru studii universitare, nu este un secret pentru nimeni, calitatea resursei umane a scăzut, iar procentul celor cu un nivel ridicat de disciplină mentală și rezistență la efort intelectual a scăzut foarte mult. În condițiile noilor provocări, de la tehnologia digitală obișnuită la inteligența artificială, tocmai aceste competențe trebuie antrenate la noile generații. Cu cine, domnule ministru, dacă dumneavoastră grăbiți plecarea din sistem tocmai a celor care mai au asemenea competențe și stricați imaginea publică a profesiei, deci alungați potențialii viitori profesori cu asemenea competențe?!
Ați argumentat, la un moment dat, că, prin creșterea normei didactice, profesorii vor petrece mai mult timp cu elevii. Dar profesorii vor petrece cu elevii (unei clase) exact acel timp prevăzut în planurile-cadru, deci, nu vă refereați la un câștig al elevilor, ci la timpul petrecut cu elevii, în general, de profesori. Astfel, observația dvs. este cinică și lipsită de respect: profesorii petrec timp cu elevii și ca profesori de serviciu sau la activități extrașcolare și nu pot fi acuzați de lipsă de contact real cu elevii și realitatea școlii.
În schimb, numeroși funcționari publici din ministerul pe care-l conduceți, chiar dacă sunt profesori (la bază), nu au mai predat o oră de zeci de ani și nici nu au mai trecut prin școli de mulți ani. Acești funcționari au (re)introdus prin acte normative o serie de comisii și elemente suplimentare de birocratizare în școli, după ce acestea fuseseră reduse pe parcursul anului 2020. Ați mărit normele didactice pentru toți ceilalți, inclusiv pentru inspectorii școlari, dar cei din minister nici nu au vreo obligație de predare. Aceștia cer adesea date statistice de pe-o zi pe alta, la solicitarea dumneavoastră sau a altor persoane din conducerea ministerului, astfel încât directorii, cărora tocmai le-ați mărit substanțial normele, vor fi nevoiți să lase elevii proprii cu profesorul de serviciu, în timp ce ei vor agrega datele cerute!
Din nou, elevii vor suferi, pentru că directorii, la fel ca și profesorii în cazul multor formalități birocratice (ce credeți că vor face inspectorii școlari cu activitățile birocratice pentru care vor avea acum mai puțin timp?! le vor „pasa” profesorilor!) vor fi în școală, dar nu pentru activități care să-i ajute direct pe elevi. Motivul pentru care nu au demisionat aproape toți directorii de școli este așteptarea ca unele asemenea măsuri să fie temporare. Așa cum se întâmplă mereu, unele decizii ale dumneavoastră își vor produce efectele (negative) mult timp după ce nu veți mai fi ministru, atunci când oamenii se vor fi săturat să aștepte o „reparație”.
Este dezamăgitor și felul cum promovați o minciună prin omisiune, referitoare la „media de ore predate în Europa”, care ar fi de 20 de ore. În acest caz, „media de ore predate în România” în anul școlar trecut este, foarte probabil, de 22 de ore – pentru că aici sunt incluse și orele suplimentare, pentru care nu s-au găsit alți profesori. Induceți în eroare opinia publică prin compararea orelor din normă, din România, nu cu orele din norma didactică, în Europa, ci cu orele din normă plus orele suplimentare, deci orele efectiv susținute.
Orice manager din sistemul de învățământ știe că este imposibil să nu existe ore suplimentare, fie pentru că rămân fracțiuni de norme neacoperite, fie pentru că, și în cazul unor norme întregi, se preferă uneori împărțirea orelor între titularii școlii, pentru a se asigura un nivel cert al calității (riscul fiind să trimită inspectoratul profesori care să nu facă față)/ Modul actual de plată a orelor suplimentare duce la efecte negative asupra calității: Profesorii titulari ai școlii nu sunt motivați să preia orele suplimentare care nu constituie catedre întregi, ceea ce duce la acoperirea acestor ore cu ajutorul unor profesori suplinitori care își completează norma chiar și în câte 5 școli. Orarul elevilor devine foarte dificil de realizat într-un mod coerent și nu ține cont de curba de efort.
Sperăm că vom fi auziți. Altminteri, cel puțin, noi ne facem datoria față de societate și tragem acest semnal de alarmă.”
Redăm integral punctul de vedere al Asociației Profesorilor de Limba Germană din România despre planurile-cadru de liceu 2025
Punct de vedere referitor la propunerile de planuri-cadru pentru liceu
„Asociația Profesorilor de Limba Germană din România (APLGR) este singurul reprezentant profesional al profesorilor care predau limba germană ca limbă străină, limbă maternă sau care predau discipline nonlingvistice în limba germană în România. APLGR este membră a Asociației Internaționale a Profesorilor de Limba Germană.
Poziția profesorilor de limba germană din România referitoare la planurile-cadru poate fi una obiectivă, deoarece orice formă de afectare a normelor profesorilor de germană are consecințe minime pentru aceștia. Limba germană este cerută atât de mult de către beneficiarii sistemului de educație, încât școlile, inclusiv cele private, nu găsesc profesori suficienți pentru a acoperi cererea. Din acest motiv, eventuala reducere a numărului de ore alocate limbii 2 în planurile-cadru are efect real numai asupra elevilor și a egalității de șanse: elevii ai căror părinți dispun de resurse financiare oricum vor învăța germană, o limbă care mărește enorm șansele oricărui viitor angajat pe piața muncii și pentru studii superioare.
Observații generale, referitoare la învățarea tuturor disciplinelor:
Dintr-un studiu comparativ al planurilor-cadru din mai multe țări europene, inclusiv al Școlilor Europene (v. https://www.eursc.eu/en/European-Schools/studies/studies-organisation – acestea sunt școlile destinate copiilor personalului instituțiilor europene detașat pe perioade de câțiva ani în localitățile unde se află aceste instituții, precum Bruxelles, Luxembourg, München etc.) rezultă o observație interesantă: Numărul total de ore pe săptămână al elevilor din aceste țări este ceva mai mare decât „ținta” asumată de România. Între clasele a VI-a și a X-a, la Școlile Europene, numărul total de ore pe săptămână este de minim 33 și maxim 37.
Cu toate acestea, deși cerințele sunt ridicate și subiectele de la examenul de bacalaureat sunt cu mult mai grele decât în România, percepția este că elevii nu sunt atât de „încărcați” ca în România. Motivul este modul de distribuire a orelor.
De exemplu, în landul german Renania de Nord-Westfalia (cel mai mare ca populație), planurile-cadru sunt gândite pe cicluri de învățământ de minim 2 ani, iar unitățile de învățământ distribuie orele liber în cadrul acelui ciclu, cu asigurarea numărului de ore total pe disciplină în cadrul respectivului ciclu. Astfel, în practică, dacă elevii ar avea pentru ciclul inferior al liceului (clasele a IX-a și a X-a) la un profil în total 2 ore de istorie și 2 ore de geografie pe săptămână (așa cum este acum în România la profil real), unitatea de învățământ poate decide (și decide în Germania!) ca elevii să învețe geografia cu 2 ore pe săptămână în clasa a IX-a și istoria cu 2 ore pe săptămână în clasa a X-a.
Consecința practică este că elevii nu au 15 discipline în același an școlar, ci numai 8-9 discipline. Impresia de „încărcare” a elevilor provine în mai mare măsură de la numărul mare de discipline, decât de la numărul total de ore pe săptămână.
În România, numărul mare de discipline cu câte o oră pe săptămână duce la efecte extrem de nocive învățării: profesorii nu au timp și nici condiții să dezvolte competențe în lipsa unei frecvențe mai mari (după o săptămână elevii au „uitat” ce au invățat ora trecută), nu este timp nici pentru evaluare și nici pentru discuții reale în ore, ca urmare profesorii (și programele) se orientează către conținuturi minimale considerate relevante și fără exersarea unor competențe, iar „evaluarea” este fie numai scrisă și o sursă de stres mare pentru elevi, fie „de formă” și toți primesc 10, ceea ce asigură profesorilor „liniște” în raport cu părinții elevilor și siguranța că opționalul respectiv va fi ales și în viitor.
În general, faptul că „opționalele” din România sunt numai de o oră pe săptămână duce la o abordare superficială în multe cazuri, cel puțin în privința evaluării, dacă nu și a celorlalte activități didactice.
Suntem conștienți că există o opoziție puternică la schimbare din acest punct de vedere, fie din teama profesorilor că s-ar putea pierde ore în ansamblu, fie din teama autorilor de manuale și materiale didactice că ar fi nevoie să lucreze suplimentar la o nouă abordare. O schimbare de abordare, după modelul amintit, prin prezentarea planurilor-cadru pentru ciclul inferior și pentru ciclul superior al liceului, deci cu un număr total de 65-70 de ore care ar urma să fie împărțite între cele două clase de fiecare școală, ar putea fi o abordare care să facă mai acceptabilă această schimbare. Fiecare unitate de învățământ ar avea libertatea să împartă aceste ore cum dorește și s-ar constata, după o vreme, că, acolo unde s-a optat pentru reducerea disciplinelor învățate de elevi în același timp, elevii și părinții consideră că nu mai este „încărcarea” de dinainte.
Observații specifice, referitoare la învățarea limbilor moderne (străine):
Programele școlare de la disciplina limba germană modernă pentru gimnaziu au introdus o abordare firească referitoare la nivelurile din Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi (CECRL): aceste niveluri de competență pot fi atinse după un număr total de ore de învățare. Astfel, în mod firesc, un manual care își propune atingerea unui nivel poate fi început la momentul când nivelul anterior a fost atins, iar utilizarea acelui manual se poate încheia atunci când nivelul-țintă al său a fost atins – ceea ce nu ține cont de începutul și sfârșitul anilor școlari, ci de numărul total de ore de învățare. Conform acestei corelări, elevii au nevoie de un anumit număr de ore (adaptat vârstei) pentru atingerea nivelurilor A1, A2, B1, B2, C1 sau C2.
Din această perspectivă, conform planurilor-cadru actuale, absolvenții de liceu pot atinge, pe baza orelor din trunchiul comun, nivelul B2 la limba modernă 1 (L1) și nivelul B1 la limba modernă 2 (L2). Prin planurile-cadru propuse pentru liceu, absolvenții ar ajunge abia la nivelul A2 pentru L2. Vorbim aici de licee teoretice, unde se presupune că scopul promovării este de a continua parcursul educațional cu studii superioare.
O limbă străină se consideră „știută” abia de la nivelul B2 în sus, prin urmare, prin aceste planuri-cadru, absolvenții bacalaureatului din România ar cunoaște o singură limbă străină, iar la a doua limbă străină nu ar avea nici măcar nivelul B1, nivelul la care competențele dobândite au o oarecare stabilitate și care le asigură baza necesară pentru a putea continua să o învețe ulterior (competențele de până la A2 sunt „uitate” în circa 6 luni, dacă nu există continuitate de învățare, așa cum arată cercetările din domeniul neuroștiințelor).
Prin urmare, dacă ar fi adoptate, propunerile de planuri-cadru puse în dezbatere publică vor avea drept consecință faptul că elevii efectiv nu vor putea învăța două limbi străine pe parcursul școlii. Considerăm că un absolvent de liceu cu diplomă de bacalaureat ar trebui să cunoască două limbi străine, fapt consfințit în mod formal și de Legea învățământului preuniversitar, prin structura prevăzută acolo pentru examenul de bacalaureat. Din păcate, și de data aceasta, prin planurile-cadru propuse, acești „beneficiari primari” ai educației, sunt lăsați pe ultimul loc, iar propunerile în favoarea acestora parcă se lovesc de argumente de tip sindical, ca și cum rolul școlii ar fi să asigure numai locuri de muncă pentru profesori, într-un cadru artificial creat prin limitarea la 30 a numărului de ore pe săptămână, așa cum arătam mai sus. În cazul limbilor străine, noi susținem că o limbă străină predată cu o oră pe săptămână nu se justifică decât pentru acoperirea unor norme ale profesorilor și că, în interesul elevului, mai bine nu ne autoînșelăm și nu mai este predată deloc.
Orice dezvoltare de competențe are nevoie de o anumită frecvență în repetare. Să înveți o limbă străină cu frecvența de o dată pe săptămână este ca și cum ți-ai propune să-ți dezvolți corpul prin exerciții fizice numai o dată pe săptămână. În fapt, având în vedere nivelul competențelor dobândite de elevi până la intrarea la liceu, trecerea la frecvența de o oră pe săptămână la L2 va avea drept consecință faptul că elevii nu vor mai progresa suficient pentru ca acele ore să conteze, deci nici măcar nivelul A2 nu va mai putea fi atins, decât cu pregătire suplimentară – ceea ce iarăși va duce la creșterea discrepanțelor între elevi în funcție de nivelul financiar și de interes al părinților pentru educație! Acei viitori cetățeni care nu vor putea învăța mai mult de o limbă străină sunt discriminați față de cei ai căror părinți oricum înțeleg nevoia de plurilingvism.
În plus, un nivel lingvistic A2 nu poate fi valorificat cu adevărat în mediul academic sau profesional și nici nu asigură elevului un anumit grad de autonomie în învățare, astfel încât acesta să își poată dezvolta competențele lingvistice nedirijat, în afara mediului școlar. Abia o certificare lingvistică de nivel B1/B2 deschide oportunități reale, precum accesul la burse în timpul studiului, posibilitatea parcurgerii integrale a unui program de studii în străinătate (minim B2 pentru domenii tehnice și C1 pentru domenii umaniste), oportunități de angajare sau colaborare cu companii internaționale precum și participarea la schimburi de experiență. Dezvoltarea competențelor interculturale (cultivarea anumitor valori și atitudini) nu mai poate fi realizată într-o manieră complexă în numai o oră pe săptămână, profesorul văzându-se nevoit să parcurgă într-un ritm accelerat elementele de construcție a comunicării, gramatică și vocabular, în detrimentul consolidării unei imagini complexe a culturii țărilor vorbitoare de limba germană.
Din punctul de vedere al competențelor lingvistice, în România nici la momentul actual nu este asigurat un învățământ de calitate, accesibil tuturor, pentru că nu sunt asigurate orele necesare dobândirii competențelor respective. Planurile-cadru puse în dezbatere riscă să strice și mai mult o situație deja nesatisfăcătoare, prin înjumătățirea orelor de limba a doua la liceu! Iar argumentul că ar putea fi aleasă o a doua oră pe săptămână de către elevi, în liceele teoretice, nu este acceptabil: scopul acestor licee este pregătirea elevilor pentru bacalaureat și studii superioare, deci imposibilitatea ca elevii să dobândească la orele de la școală competențele lingvistice minim necesare chiar pentru bacalaureat, susținut la două limbi străine, va conduce la extinderea fenomenului învățării paralele. Având în vedere principiul în baza căruia trunchiul comun trebuie să asigure competențele minim necesare, aceste ore trebuie să fie în trunchiul comun!
În concluzie, noi, profesorii de germană din România, sperăm ca societatea românească să se trezească din amorțeala specifică unor rezolvări individuale și oamenii responsabili să nu mai găsească doar soluții pentru propriii copii! Fiecare copil „pierdut” pentru că nu are norocul unor părinți „cu bani” și cu interes pentru educație este un balast pe umerii tuturor celorlalți, al întregii societăți, în viitor. Renunțarea la studierea unor discipline cu o oră pe săptămână (menținute pentru a satisface interesul vânzătorilor de materiale auxiliare) ar putea fi singura mare schimbare care ar aduce, brusc, un plus de calitate substanțial, prin deplasarea reală a accentului de pe cunoștințe pe competențe. Iar interesul profesorilor onești ar fi și el acoperit, pentru că orele „pierdute” de la clasa a IX-a, de exemplu, se regăsesc în cele „câștigate” la clasa a X-a, sau invers. Singurii care vor pierde sunt, e adevărat, autorii și vânzătorii de manuale și materiale auxiliare croite pe aceste planuri-cadru cu o oră pe săptămână. Menționăm că vedem această soluție ca posibilă pentru alte discipline decât limbile străine, acolo unde se poate accepta un număr total de ore alocat mai mic decât cel minim necesar pentru atingerea nivelurilor de competență CECRL menționate mai sus.
Să sperăm că vom fi auziți. Altfel, cel puțin, noi ne facem datoria față de societate și tragem acest semnal de alarmă.”
DOCUMENT Punct de vedere APLGR referitor la propunerile de planuri-cadru pentru liceu
DOCUMENT Scrisoare deschisă APLGR
Foto: © Sarawut Nirothon | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Mihai Peticilă
Redacția
1 comment
și Bolojan la fel jignește …
e că un Dzeu….