În spațiul public din România se dezbate în mod recurent problema rolului pe care îl joacă temele pentru acasă. Ca în orice dezbatere care are loc și în alte sisteme educaționale performante din lume, există argumente pro și contra. Însă spre deosebire de alte sisteme educaționale, dezbaterile din România se rezumă de cele mai multe ori la opinii personale, și se bazează prea puțin pe dovezi științifice. De aceea, se pare că este oportună o nouă analiză a rolului temelor pentru acasă prin prisma cercetărilor efectuate pe acest subiect, răspunzând la câteva întrebări ridicate frecvent în spațiul public.
- Contribuie temele pentru acasă la creșterea performanței elevilor?
Temele pot să contribuie la creșterea performanței scolare, dar nu întotdeauna, iar efectul lor poate varia de la foarte mare la nesemnificativ, așa cum au arătat studiile noastre experimentale publicate sau în curs de publicare. Aici cuvantul cheie este pot (adică uneori au efecte pozitive, dar nu tot timpul). În cele două studii experimentale pe care le-am desfășurat, am văzut că oportunitățile de exersare oferite de temele pentru acasă au contribuit semnificativ la creșterea performanței elevilor de clasa a II-a (editarea unui text prin identificarea punctuației și învățarea regulilor gramaticale) și de clasa a III-a (cunoștințele generale și vocabular, rotunjirea numerelor și operații cu termeni necunoscuți). Dar în același timp, temele pentru acasă nu au îmbunătățit o serie de alte competențe pe care am presupus că le vor îmbunătăți (citirea și înțelegerea textului citit, fluența scrierii, combinarea propozițiilor, fluența înmulțirii și împărțirii).
Foarte important este să înțelegem că efectul pe care noi l-am observat într-unul dintre aceste experimente nu a fost linear (cu cât creștem mai mult volumul temelor, cu atât mai mult crește performanața elevilor). Dimpotrivă, performanța elevilor a ajuns la un platou după ce au efectuat un volum mediu de exerciții. Mai precis, creșterea performanței școlare ale grupei de elevi care a avut un volum mare de teme nu a fost diferită de creșterea performanței școlare a elevilor care a avut un volum moderat de teme.
Rezultatele nostre arată că un volum moderat de teme pentru acasă poate duce la creșterea performanței (și că temele pot avea un rol important). Însă în același timp trebuie să nu supraestimăm efectul temelor, pentru că de multe ori acestea nu au o contribuție semnificativă asupra performanței școlare ale elevilor. În cazul acesta, unii și-ar pune următoarea întrebare:
- De ce are rost sa dăm teme dacă nu cresc întotdeauna performanța școlară a elevilor?
Scopul temelor pentru acasă nu este doar de a creste performanța școlară a elevilor. Ele contribuie la formarea competențelor de munca independentă, al mangementul timpului sau la dezvoltarea responsabilității. Daca vrem să creștem viitori adulți care să înțeleagă că pentru a primi un salar trebuie sa muncească, să rezolve o sarcină într-un interval de timp bine stabilit și să o facă fără să fie în permanență ajutați de alții, acest lucru îl putem dezvolta încă din școală, prin alocarea unor sarcini de muncă independentă în afara clasei. În plus, tema pentru acasă are un rol esențial în calitate de canal de comunicare dintre școală (profesor) și părinți. Un părinte responsabil va verifica dacă copiii săi și-au făcut tema sau va avea o discuție cu aceștia legate de conținutul temelor. Iar când părintele vede că fiul sau fiica sa întâmpină dificultăți cu efectuarea unor teme, atunci va înțelege mai bine natura nevoilor educaționale ale copilului său și va ști dacă acesta are nevoie de sprijin suplimentar. Cu alte cuvinte, temele pot avea efecte benefice dincolo de efectele sale asupra performanței elevilor la o anumită materie. Dar din nou, cuvântul cheie este pot, și pentru ca această afirmație să fie interpretată corect, trebuie să înțelegem și faptul că uneori temele pot avea efecte negative asupra elevilor și asupra familiilor acestora.
- Ce efecte negative pot avea temele asupra elevilor?
Există mai multe studii care au documentat o serie de efecte negative ale temelor pentru acasă asupra elevilor și asupra familiilor acestora. De exemplu, un studiu care a inclus un eșantion de peste 4000 de elevi de liceu și care au declarat că petrec în medie aproximativ 3 ore zilnic efectuând teme pentru acasă au raportat diminuarea stării de bine și sănătății mintale (ex. epuizare, stres, diminuarea calității somnului), limitarea oportunităților de socializare cu persoane care pot promova starea de bine (ex. familie, prieteni), sau a oportunităților de dezvoltare personală (ex. implicarea în activități care se încadrează în categoria de hobby). Temele pentru acasă au în special efecte negative atunci când elevii le percep ca fiind foarte dificile sau de o calitate redusă. Iar efectele negative ale temelor pentru acasă excesive au fost consemnate nu doar asupra elevilor dar și asupra familiei lor. Aceste efecte sunt mai puternice când părinții nu se simt suficient de confortabil să-i ajute pe copiii lor cu temele pentru acasă. În aceste cazuri, anxietatea părinților legată de materia la care este dată tema pentru acasă a fost asociată cu niveluri ridicate de anxietate ale elevilor și a prezis longitudinal performanțe școlare scăzute ale acestora. În plus, un studiu care a inclus peste 7.000 de elevi adolescenți a arătat că timpul optim alocat temei pentru acasă a fost de aproximativ o oră, iar când elevii au petrecut mai mult de o oră și jumătate efectuând temele pentru acasă, acest lucru a fost asociat cu o performanță școlară mai scăzută. Evident acest studiu correlational nu explică dacă timpul crescut alocat temei a fost cel care a cauzat performanța școlară redusă sau alți factori ar fi cauzat fenomenul observat, cum ar fi faptul că poate că elevii care au petrecut timp mai mult s-au descurcat mai greu la școală (de aceea pentru stabilirea unei relații de cauzalitate, e nevoie stringentă de studii experimentale, ca și cele pe care le-am desfășurat noi).
În concluzie, dacă un volum moderat de teme poate avea efect benefic asupra elevilor, există un risc real ca prea multe teme să aibă efecte negative. În cazul acesta, întrebarea firească este:
- Cât de multe teme sunt prea multe?
Este normală tendința oamenilor să caute răspunsuri simple la probleme complexe, însă de multe ori aceste așteptări sunt utopice, mai ales când vine vorba de timpul optim pe care elevii trebuie să îl petreacă efectuând teme pentru acasă. Nu avem cum să oferim un răspuns simplu la această întrebare, pentru că timpul petrecut efectuând temele pentru acasă variază în funcție de elev, de materie și de conținutul materiei care trebuie exersat independent.
Într-unul din experimentele pe care le-am efectuat și la care au participat elevi de clasa a 2-a, timpul mediu de rezolvare a temelor pentru acasă a variat între 9 și 84 de minute. Cu alte cuvinte, când li s-a dat aceeași temă pentru acasă, unii elevi au rezolvat-o în aproximativ 10 minute în timp ce alții au avut nevoie de mai mult de o oră. În al doilea experiment pe care l-am efectuat, timpul mediu de care au avut nevoie elevii de clasa a 3-a pentru efectuarea temelor pentru acasă la română a variat între 6 și 81 de minute iar timpul mediu necesar efectuării temelor de matematică a variat între 4 și 44 de minute. Din nou, cantitatea temelor a fost identică, însă timpul necesar de rezolvare a variat foarte mult de la un copil la altul. Este important de precizat aici că ambele grupe de elevi au avut de rezolvat zilnic câte o fișă (față-spate). Deci, timpul petrecut de elevi efectuând temele pentru acasă variază considerabil atât de la un elev la altul, cât și de la o materie la alta.
Apoi, timpul necesar efectuării temei pentru acasă variază și în funcție de măsura în care profesorul și-a făcut treaba la clasă în mod responsabil și eficient (o lecție predată bine va avea nevoie de mai puțin timp pentru consolidare) și de măsura în care tema alocată a fost gândită bine (dacă acoperă strict ce s-a predat la clasă, și nu le cere elevilor să resolve niște sarcini noi, care presupun studiu individual).
Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că timpul necesar rezolvării temelor pentru acasă nu este cel mai bun indicator al efectului temei asupra performanțelor elevilor. De exemplu, un studiu recent a arătat că angajamentul în sarcină al elevilor care și-au făcut tema pentru acasă a fost un predictor mai bun al performanței lor școlare decât timpul petrecut de aceștia efectuând tema. Iar un alt studiu a arătat că efortul pe care elevii îl depun efectuând tema pentru acasă a fost un predictor mai bun al performanței școlare decât timpul petrecut efectuând tema.
Dacă totuși trebuie să forțăm o estimare a timpului optim alocat temei pentru acasă, se pare că regula de 10 minute pe nivel de clasă reprezintă un indicator bun care merită luat ca și reper. Această regulă promovată în SUA nu a fost testată empiric, însă a fost parțial validată de unul dintre studiile noastre. Conform acestei reguli, timpul petrecut pentru efectuarea tuturor temelor pentru acasă de către elevii de clasa 1 ar trebui să fie de aproximativ 10 minute, elevii de clasa a 4-a ar trebui să petreacă 40 de minute iar elevii de clasa a 12 ar trebui să petreacă 120 de minute efectuând temele pentru acasă. Însă această regulă trebuie aplicată cu precauție (și cu o oarecare flexibilitate), ținând cont de timpul de care are nevoie un elev mediu din clasă (nu elevii cei mai buni). Flexibilitatea aplicării acestei reguli presupune că de obicei elevii de clasa a 4-a vor avea nevoie de 40 de minute pentru rezolvarea temelor zilnice însă în unele zile vor avea nevoie de 60 de minute. Însă abordarea cu flexibilitate a acestei reguli nu trebuie interpretată că e OK pentru elevii de clasa a 4-a să petreacă 2 ore (sau chiar mai mult) efectuând temele pentru acasă. Această regulă sugerează că timpul necesar efectuării temei pentru acasă nu ar trebui să depășească o oră în învățământul primar și nu ar trebui să depășească 2 ore în liceu – adică exact cum este precizat în Ordinul de ministru 5.893/2016 dat de ministrul educației de atunci, d-l Mircea Dumitru.
- Ce facem când elevii nu pot fi ajutați de părinți să își facă temele pentru acasă?
Tema pentru acasă este a elevilor, nu a părinților. Așa cum am precizat mai sus, este foarte important ca părinții să fie implicați în viața școlară a copiilor lor (inclusiv prin a înțelege ce învață nou elevii la școală), însă rolul temei pentru acasă este de a-l ajuta pe elev să exerseze independent ce a învățat la școală. Dacă elevii au nevoie constant de un adult (profesor, părinte, meditator) pentru a rezolva sarcinile primite ca și temă pentru acasă, de cele mai multe ori problema ține de profesor, nu de elev. Evident există excepții de la această regulă, pentru că în fiecare clasă vor exista câțiva elevi care se vor descurca mai greu decât media clasei – iar acești elevi vor avea nevoie de activități remediale. Însă dacă dintr-o clasă de 25 de elevi există 10-20 de elevi care au nevoie de sprijin în efectuarea temei pentru acasă, atunci fie profesorul nu a predat suficient de bine lecția, fie profesorul nu a știut cum să selecteze sarcini potrivite pentru elevi allocate ca și team pentru acasă (deci dovedește lacune în domeniul proiectării didactice).
În mod natural, așa cum reiese din dezbaterile de până acum pe această temă, cele scrise mai sus îi vor determina pe unii să își exprime dezacordul față de unele idei vehiculate, exprimându-și opiniile personale. De exemplu, unii vor insista fără să prezinte dovezi pe ideea următoare: Cu cât elevii au mai multe teme pentru acasă, cu atât e mai bine pentru ei. Alții vor argumenta fără dovezi (adică își vor exprima opiniile personale) că elevii trebuie să muncească foarte mult încă din clasele primare pentru a avea succes în viață, fără să prezinte dovezi prin studii longitudinale care să susțină această idee. Sau fără să considere riscul că dacă elevii din România petrec câte 2-3 ore zilnic efectuând temele pentru acasă în clasele primare, vor ajunge să fie demotivați sau chiar să urască ideea de a învăța pe tot parcursul vieții (un domeniu la care s-a dovedit că România este deficitară, cu o rată de participare mai mică de jumătatea mediei țărilor din Uniunea Europeană). Alții vor avea opinii radicale prin care interpretează ideea unui volum moderat de teme pentru acasă ca un exemplu de capitulare a învățământului românesc, din nou, fără să prezinte dovezi că un volum mare de teme este superior unui volum mediu de teme pentru acasă.
Exprimarea liberă de opinii personale pe o anumite temă face parte din privilegiul celor care trăiesc într-o democrație. Însă într-o societate democratică bine educată se înțelege că valoarea opiniilor crește atunci când acestea sunt însoțite de dovezi. Chiar dacă nu toate opiniile pot fi formulate pe bază de dovezi, e important când contribuim la o asemenea dezbatere să facem o diferență clară între opinii și fapte dovedite științific. De aceea dezbaterile pe tema utilității temei pentru acasă ar trebui să includă întrebarea: Ce dovezi pot să prezint care să îmi susțină opinia?
_____________
Despre autori:
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea alfabetizării. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca cercetator asociat si director al Laboratorului de studii avansate in domeniul alfabetizării. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research, iar din ianuarie 2025 este consilier onorific al ministrului Educației și Cercetării.
Lucas Dolean este elev la Aiken Scholars Academy și voluntar la Laboratorul de studii avansate in domeniul alfabetizării din cadrul Universității Babeș-Bolyai. În acest moment desfășoară un proiect de cercetare care investighează opiniile și atitudinile profesorilor din SUA referitoare la utilitatea temelor pentru acasă acordate la matematică în învățământul primar.
G4Media.ro
Redacția
R.P.
Mihai Peticilă
15 comments
Ar fi bine sa NU mai mizam atat de mult pe AI. Tehnologia moderna in invatare isi are rostul NUMAI DUPA ce elevii au atins un numit NIVEL de cunoastere, o anumita etapa in care sunt capabili sa discearna intre util si inutil.
Deocamdata trebuie NOI ca SOCIETATE sa recunoastem ca ELEVUL NU MERGE LA SCOALA pt DISTRACTIE, nici pt FERICIRE.
Elevii merg la scoala PENTRU a-si asigura un VIITOR!
De ce trebuie mereu sa urmam caile altora (facem si noi pt ca asa fac norvegienii, americanii, francezii etc)? Sau, macar, daca luam exemple din parcursul educational al altor tari/societati, haideti sa vedem unde se afla ei acum, inainte sa facem si noi toti pasii inspre prapastie.
Deja nordicii, dar si francezii, britanicii etc si-au dat seama ca prea multa tehnica moderna distruge atentia si reduce capacitatea de concentrare, de a gandi, invata, sintetiza etc si stopeaza dezvoltarea imaginatiei. Drept urmare ei reintroduc cartile pe hartie si reduc folosirea AI.
Americanii, in fata dezastrului din invatamant, a reducerii calitatii alfabetizarii chiar, au ajuns in momentul in care recunosc pericolul pe care-l reprezinta pt educatie/invatare, noile tehnologii si distragerea (de la invatare). Ei vorbesc acum despre Tragedia Educatiei Tehnologizate (EdTech Tragedy) si despre necesitatea de a elimina DISTRAGEREA/DISTRACTIA din scoala viitorului (DistractionFREE Schools of the future).
E momentul sa ne trezim si noi si sa ne amintim recomandarile psiho-pedagogice corecte (nu cele ipocrite, ale „ministrilor de serviciu”), care trageau un semnal de alarma (mai ales dupa experienta scolii online din pandeme), spunand ca NU se recomanda mai mult de 5 minute de videoclipuri/tehnologie smart (SmartBoard, tableta, telefon…) pe parcursul unei ore de curs (adica in cele 50 de minute ale unei ore la clasa sau in timpul efectuarii temelor).
Tehnologia in exces, ca mijloc de informare si relaxare, scurtcircuiteaza creierul si, in termeni populari, il fac lenes si incapabil sa mai gandeasca, nemaifiind in niciun caz capabil sa mai si asimileze cunostinte noi
Educatia presupune si „interactiunea” cu acei oameni de conditie „inferioara”! Trebuie sa invete sa comunice cu TOATE categoriile sociale !
In final va reusi DOAR daca devine autodidact – asta se invata si in unele scoli, .scoala este doar o etapa in pregatirea omului.
Cat despre „in afara” sunt fel si fel de scoli – cele apreciate de angajatori chiar merita !
Din pacate in ultimul secol in Ro invatamantul nu a evoluat, metodele de evaluare sunt perimate si se pare ca nimeni nu vrea sa se implice in gestionarea AI-ului – aceasta unealta poate ajuta enorm invatamantul.
Dupa ce de ani de zile elevilor li se tot otraveste mintea cu ideea ca „temele nu sunt obligatorii si nu-s necesare” si, ca urmare, elevii in general nu prea mai fac temele pt la scoala, iata ca acum se cere sa nu li se mai dea elevilor teme deloc!! Si asta pt ca ei sa fie „fericiti”!!
Oare toti acesti experimentati (!?) PSIHOLOGI in frunte cu sinistrul ministru daniel david se gandesc intr-adevar la FERICIREA copiilor??
Cum ramane cu timpul petrecut de elevi online si cu multe din subiectele si ideile pe care le gasesc online copiii? Multe de pe Internet sunt neadecvate varstei lor, multe ii invata o multime de prostii, unele chiar periculoase …
Apoi s-ar cuveni, cred, ca aceasta armata de psihologi sa ne lamureasca ce inteleg dumnealor prin „fericirea copiilor”!
Ii veti hrani pe copii doar cu dulciuri (fara legume si fructe etc) pt ca dulciurile ii fac fericiti?
Ii veti lasa pe copii sa lancezeasca pe telefon/tableta, nemaifacand nimic altceva, si asta toata noaptea pana in zori, pt ca asta ii face fericiti?
Ii veti lasa pe copii sa faca tot ce vor si sa nu mai mearga deloc la scoala pt ca asta ii face pe ei fericiti?
Bineinteles ca parintii sunt de acord sa nu se mai dea teme (sper ca nu chiar toti parintii), ca sa scape chiar si de grija de a-i intreba pe copiii lor „ti-ai facut temele pt maine?” Elevii sunt de acord sa nu aiba teme – nici nu mai e nevoie de explicatii in acest caz!
DAR ce se poate invata fara exersare, implicit fara teme?? Poate ca acestea: fotbalul, tenisul, inotul, citirea partiturilor, apasarea clapelor si ciupirea corzilor, amestecarea culorilor, intelegerea perspectivei si a umbrelor, pasele si sutul la poarta sau apararea, cititul si scrisul, betigase, liniute; vorbirea corecta in romana sau limbi straine, intelegerea si aplicarea formulelor, teoremelor, teoriilor … Toate acestea le stim cu totii, le-am deprins preluandu-le din laptele matern, ne vin in minte si le aplicam in mod natural in fiecare zi, nu avem nevoie sa ni le explice nimeni si cu atat mai putin sa le repetam, sa le exersam!! Nu-i asa, domnilor …psihologi??
performanta nu creste pentru ca chatgptul face temele nu elevul
MINUNATA INTELIGENTA ARTIFCIIALA FACE TEMA INSTANT , LA UN CLIK DISTANȚĂ
in restul timpului elevut stă pe net.
Cata logica pot avea unii: 3 ore de teme pot determina probleme, dar 6 ore pe dispozitive nu?
De fapt, principalul stres al copiilor din ziua de azi este ca 3 ore de teme poate insemna mai putin timp in care sa se hlizeasca la un ecran. Da, un stres major.
În alte țări, Norvegia, spre exemplu, că tot se vorbește în ultima vreme de această țară, nu se dau teme pentru acasă, pentru că ei pun mare preț pe fericirea copiilor. Pentru ei contează foarte mult timpul liber al copiilor, pe când la noi, în învățământul de stat, profesorilor nu le pasă de copii. Profesorii se victimizează că au salarii mici (ceea ce nu este adevărat). Copiii care merg la școli de stat au ajuns să sufere de burnout, pentru că au teme pentru acasă foarte multe. Copiii din învățământul de stat au ajuns să aibă programul de lucru al unui adult, de 8-9 ore pe zi, iar profesorii se gândesc doar la buzunarul lor și se plâng că „vaaaaai, ce mult muncim noi”. Societatea românească s-a cam săturat de lamentările lor, nu îi mai crede nimeni. E ca în povestea „Petrică și lupul”, când a pus un sat întreg pe jar că vine lupul și când într-adevăr a venit, nu l-a mai crezut nimeni și exact la fel este și cu profesorii, nu-i mai crede nimeni și oricum, mulți dintre ei vin la școală doar pentru a-și face clientelă pentru meditații acasă pe bani frumoși, că oricum la clasă nu fac mare lucru. Nu țin cu nimeni din niciun partid politic, dar această măsură de creștere cu două ore a normei de predare, este excelentă, pentru că se dorește stoparea meditațiilor acasă. În alte țări europene profesorii au program de 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână de lucru și 21 de zile de concediu, nu ca la noi, unde profesorii au 60 de zile plătite de concediu vara, iar în timpul anului școlar zile libere cu nemiluita. Așa că, profesorii să ne lase cu jelaniile, că nu se poate muncă puțină și bani mulți. „Dragi” profesori, vreți respect și salarii mari? Demonstrați, întâi, că le meritați și apoi să veniți să ridicați pretenții!
Norvegia sta pe imense rezerve de petrol . rezerve ale statului. oamenii sunt plati la fel indiferent de ce fac. Norvegia importa ingineri SI medici. ai lor nu aleg meserii grele.norvegia are din belșug pâine pt toti. un fel de Dubai al nordului in care toti cetate ii sunt la fel de bogati. un fel de socialism . sa nu confundam mere cu pere.
Nu dau teme și importa specialiști de acolo de unde se da teme,se învață carte.Noi de unde vom importa ca suntem la nivel de Africa,nici imigranții nu vor sa se stabilească aici cu atât mai puțin un emigrant educat?
Ați pus pancarta ca să fie fericiți și sa facem școală de speciali:sa cantam,sa desenam?Cine va munci în locul lor ca nu vir fi buni nici de carte nici de muncă?Ii scoatem rebuturi de pe bancile scolii și din ce invata în societate.Ii facem dependenți din start nepregatindu-i pentru lumea reală.Cum vor face fata pe piața muncii?Vor fi pe ajutoare sociale și vor fi niște drogati ca să își mențină starea de fericire nefireasca și artificială. Felicitări,tocmai ați făcut praf viata propriului copil și nu numai!
Nu am făcut praf viața copilului meu. Copilul meu este în sistemul privat de învățământ și va pleca în străinătate să studieze. Nu vrem, nici eu nici soțul meu să se amestece cu oamenii de condiție inferioară, de aici din România.
Oameni de condiție inferioară? Păi trăiește deja la voi acasă, are contact constant cu oamenii respectivi.
Noi nu ne amestecăm cu plebea, doar dacă este absolut necesar.
Onutzo, iar ai sarit peste medicamentele de dimineata?
După ce s-au ascuns ca șobolanii toată vara prin birouri și nu au scos o vorbă cât timp profesorii erau măcelăriți de noile legi ale ministrului David, văd că — brusc — au prins curaj.
Acum, doi dintre consilierii domnului ministru, Dacian Dolean și Mircea Bertea, au început să apară pe Rdupedu și pe Facebook, încercând să explice toate prostiile spuse și implementate de Daniel David în ultimele luni.
Și ca argumente… evident: propriile lor “studii” făcute pe genunchi, fără metodologie, fără peer-review, fără valoare științifică reală.
Știința lor = copy-paste + powerpoint + aroganță.
Dar mai este ceva și mai grav: Nepotismul și corupția de la Universitatea Babeș–Bolyai nu dispar. Faptul că domnul Doloș și-a angajat propriul fiu la institutul de cercetare spune totul despre această universitate plină de “familii”, cumetrii și relații încrucișate. Corupția e la ea acasă.
Iar domnul Dolean este subordonatul ministrului de două ori:
• o dată la facultate
• o dată la minister
Și după ce toată vara nu a scos un cuvânt despre aberațiile legislative împotriva profesorilor, despre măsurile anti-educație introduse fără studii și fără argumente — acum s-a trezit.
Acum are gura mare.
Acum face “dezbatere”.
E prea târziu.
Rușine, Dolean.
Rușine, Bertea.
Rușine, Daniel David.
Demisia!
Buna ziua,
Sunt Dacian Dolean. De obicei nu raspund comentariilor malitioase insa pentru informarea corecta a publicului am sa raspund de data asta:
1. Functia de consilier onorific in minister este neplatita.
2. Functia de cercetator asociat la UBB este neplatita.
3. Implicarea voluntara a lui Lucas Dolean intr-o activitate de diseminare a muncii sale de cercetare inseamna ca face acest lucru fara sa fie platit (deci nu e angajat). Datorita activitatii lui aveti link-uri catre studii relevante pe aceasta tema, pe care va invit sa le cititi. Si datorita muncii lui voluntare cercetarea romaneasca devine relevanta pe scena internationala.
4. Spuneti ca propriile noastre studii nu au peer-review: Incorect. Puteati verifica informatia inainte de a face comentarii malitioase dand click pe link-ul care face trimitere la un studiu. Ati fi vazut ca acesta a fost publicat in Journal of Experimental Education, care este peer-reviewed (riguros) si indexat in Q2 in Web of Science. Al doilea studiu este in peer-review.
5. Afirmati ca studiul nu are o valoare stiintifica reala. Daca verificati veti putea observa ca e al 3-lea cel mai citit studiu din acest jurnal (o performanta unica pentru Romania). Si daca v-ati fi documentat ati fi vazut ca rezultatele studiului a determinat o publicatie britanica sa ma invite sa contribui la informarea publicului larg din Marea Britanie
(https://www.thersa.org/rsa-journal/is-there-a-point-to-homework/)
Și chatboții au date despre JEE.
JEE este o opţiune solidă pentru publicare, respectabilă.
Nu este însă în vârful absolut al jurnalelor educaţionale (unde găseşti impact-factor mult mai mare, audienţă largă, citări foarte frecvente).
Conform site-ului Researchrify, JEE are un „Impact Score” estimat la ~2,98 şi un SJR (indicator de prestigiu Scopus) de ~1,101. Potrivit WoS-Journal.info, JEE are factor de impact (JIF) ~1,7 şi un „percentile rank” de ~65,6% în categoria „Psychology, Educational” (SSCI). În baza Peeref.com: în categoria Social Sciences – Education, JEE apare în Q1; dar pentru „Psychology, Educational” apare ca Q2/Q3.
Aceste date indică că, la nivel global/Scopus, JEE este considerat în „top quartil” (Q1) în domeniul educaţiei, dar pentru psihologie educaţională în particular poate fi mai jos (Q2).
În context european, jurnalele cele mai prestigioase în educaţie au JIF mai mari (ex. European Journal of Education are JIF ~3,6 şi percentile foarte ridicate.
Având în vedere aceste cifre, JEE în România sau Europa este bine cotat, dar nu la vârful absolut al domeniului în educaţie. Asta înseamnă că dacă în România există criterii de evaluare a publicaţiilor (ştiinţifice/instituţionale) care se bazează pe quartile, indexări sau punctaje, JEE ar putea să fie acceptabil ca jurnal internaţional de calitate bună — dar unii pot prefera jurnale cu JIF mai mare sau percentile mai ridicate dacă vizează „top tier”.
Lăsând asta la o parte, OP punea alte subiecte în discuție – nepotismul de la UBB și tăcerea absolută a ”cercetătorilor” și ”persoanelor cu experiență” care sunt consilieri ai ministrului și care n-au scos o vorbă despre ce a făcut ministrul în ultima vreme – sau poate că ei sunt cei care au propus toate aceste modificări nocive în numele ”reformei” (care numai reformă nu este). Despre astea ce aveți de spus, d-le Dolean?
PS Spuneți că e o funcție neplătită, doar un titlu de fapt. Prin modificările impuse de-a valma de ministru suntem și noi, profesorii, obligați să prestăm multe activități neplătite sau plătite la nivel de glumă proastă – diferența fiind că noi suntem OBLIGAȚI s-o facem, iar pe dvs. nu vă ține nimeni cu forța în acele funcții. Despre astea ce părere aveți?