La fiecare început de an școlar, vedem același lucru: diferențele dintre copiii care au avut experiențe timpurii de socializare și învățare și cei care ajung pentru prima dată într-un mediu educațional organizat sunt vizibile aproape imediat. Nu vorbim doar despre litere, cifre sau vocabular. Vorbim despre autonomie, reglare emoțională, curiozitate, încredere și capacitatea de a construi relații.
De aceea, concluziile celui mai recent studiu OECD despre educația timpurie nu ne surprind. Ele confirmă ceea ce educatorii observă zi de zi: copiii care participă mai devreme la programe de educație și îngrijire timpurie au abilități mult mai bine dezvoltate la 5 ani, iar decalajele socio-economice pot fi diminuate prin acces timpuriu la experiențe educaționale de calitate.
Dincolo de statistici, acest studiu vorbește despre un adevăr esențial: primii ani din viața unui copil nu sunt o perioadă de „așteptare” până începe școala adevărată. Ei sunt fundația întregului parcurs de învățare.
Ca educatori, vedem cât de mult contează începutul și cât de diferit se dezvoltă relația copiilor cu învățarea atunci când intră devreme într-un mediu sigur, empatic și stimulant.
Copiii care încep grădinița mai devreme se adaptează, de regulă, mai ușor la colectivitate. Învață natural să își exprime emoțiile, să împartă, să negocieze, să ceară ajutor sau să devină independenți în lucruri mici, dar esențiale pentru dezvoltarea lor. Aceste competențe nu apar peste noapte la 6 sau 7 ani. Ele se construiesc gradual, prin rutină, relații și experiențe repetitive de explorare, într-un mediu educațional sigur și stimulant, care încurajează curiozitatea și descoperirea.
Când vorbim despre un mediu educațional sigur și stimulant, ne referim la un ecosistem construit pe trei piloni esențiali. Primul este spațiul fizic organizat în arii de explorare, unde sala de clasă nu este un loc static, ci un univers compartimentat în zone precum colțul de lectură, jocul de rol sau spațiile senzoriale, iar materialele sunt mereu accesibile copiilor, încurajând autonomia și alegerea liberă.
Al doilea pilon este mediul emoțional de siguranță, în care echipa de educatori și consilieri acționează ca o ancoră, iar prin conectare autentică, ascultare activă și sprijin constant se creează acel climat de încredere în care copilul iese din starea de „supraviețuire” și intră în „modul de învățare”.
Al treilea pilon este învățarea în aer liber, care extinde educația dincolo de pereții clasei, oferindu-le copiilor ocazia de a explora curtea grădiniței și natura din jur, de a-și testa limitele în mod adecvat vârstei și de a învăța direct din mediul natural, dezvoltându-și reziliența și încrederea în sine.
OECD vorbește și despre importanța dezvoltării socio-emoționale în early years. Este poate una dintre cele mai importante validări pentru felul în care înțelegem noi educația timpurie. La această vârstă, copiii nu învață cel mai bine stând mult timp la masă și reproducând informații, ci explorând, jucându-se, punând întrebări și simțindu-se în siguranță emoțională.
Învățarea se întâmplă prin experiențe autentice. Outdoor learning-ul (învățarea în aer liber) este o parte importantă din viața copiilor. Ei capătă mai multă încredere atunci când explorează liber, când au ocazia să își asume mici riscuri potrivite vârstei lor, când observă, experimentează și construiesc împreună. În același timp, aceste experiențe îi ajută să își dezvolte atenția, limbajul, motricitatea și capacitatea de a colabora.
Cum putem reduce diferențele între copiii proveniți din medii diferite?
Un alt aspect important pe care îl subliniază studiul OECD este rolul educației timpurii în reducerea diferențelor dintre copiii proveniți din medii diferite. Aici, calitatea experienței educaționale devine esențială. Nu este suficient doar ca un copil să fie într-un colectiv. Contează enorm relația cu educatorii, tipul de interacțiuni, felul în care este încurajată autonomia și modul în care copilul se simte văzut și valorizat.
Poate că una dintre cele mai importante concluzii ale acestui studiu este că educația timpurie de calitate nu accelerează copilăria, ci o protejează și o valorifică. Copiii mici au nevoie de timp pentru joc, pentru explorare, pentru mișcare și pentru relații autentice. Iar atunci când aceste nevoi sunt respectate, învățarea apare firesc.
Grădinița nu este doar un loc de supraveghere
În ultimii ani, observăm și o schimbare importantă în perspectiva părinților. Tot mai multe familii înțeleg că grădinița nu este doar un loc de supraveghere sau o etapă „înainte de școală”, ci un spațiu care influențează profund felul în care copilul va privi învățarea mai târziu.
Relația sănătoasă cu învățarea începe foarte devreme. Iar copiii care cresc într-un mediu în care sunt încurajați să exploreze, să greșească, să încerce din nou și să își exprime ideile dezvoltă nu doar competențe academice, ci și încredere în propriile forțe.
Studiul OECD ne oferă argumente și date relevante, însă pentru noi cea mai importantă confirmare vine în fiecare zi din interacțiunea cu copiii: din felul în care un copil timid începe să vorbească cu mai multă încredere, din bucuria unei descoperiri făcute în pădure sau din momentele în care învață să spună când ceva nu îi place, să își pună limite sau să rostească pentru prima dată „pot singur”.
Acolo începe, de fapt, educația.
***
Ce înseamnă un mediu educațional sigur și stimulativ – Enabling Environment?
Cand vorbim despre mediul educațional, înțelegem clar ca acesta se sprijină pe trei piloni esențiali:
- Spațiul fizic organizat în arii de explorare: Sala de clasă nu este un loc static, ci un univers compartimentat (colț de lectură, joc de rol, zone senzoriale). Materialele sunt mereu la îndemâna copiilor, încurajând autonomia și curiozitatea naturală de a alege ce vor să descopere.
- Mediul emoțional de siguranță: Aici, echipa formată din educatori și consilieri acționează ca o „ancoră”. Prin conectare autentică, ascultare activă și suport constant, se creează climatul de încredere necesar astfel încât creierul copilului să iasă din starea de „supraviețuire” (stresul separării) și să intre în „modul de învățare”.
- Învățarea în aer liber: Educația nu se oprește la pereții clasei. Explorarea curții grădiniței și incursiunile periodice în pădure le oferă copiilor libertatea de a-și testa limitele fizice și de a învăța direct din natură, dezvoltându-le reziliența și încrederea în sine.
_____________
Despre Autor: Tania Păduraru Răduță este Head of Nursery la Avenor College și specialist în educație timpurie, cu expertiză în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor, învățare prin explorare și outdoor learning. În activitatea sa, promovează autonomia, curiozitatea și construirea unei relații sănătoase cu învățarea încă din primii ani de viață.
Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.