Copilul nu cere aceeași poveste fiindcă a uitat-o, ci pentru că retrăiește prin ea o conexiune care îi face bine sau încearcă să înțeleagă un personaj, o întâmplare ori o emoție, explică psihoterapeutul Roxana Postolache, într-un interviu acordat Radio România Iași, pe 17 septembrie.
Când întrerupe sau pune multe întrebări, părintele nu trebuie să grăbească ori să abandoneze lectura: poate răspunde scurt, poate păstra unele răspunsuri pentru final și poate adapta ritmul la vârsta și nevoile copilului.
„Povestea de seară e acel moment gratuit prin care ești poate cel mai aproape de copilul tău decât în orice alt moment al zilei și merită să-l ții aproape de tine”, a spus Roxana Postolache.
Redăm interviul cu cu psihoterapeutul Roxana Postolache, realizat de Alexandra Anița Baciu în emisiunea „Sens Unic”, la Radio România Iași
Moderator: Ce primește emoțional un copil atunci când mama sau tata îi citește o poveste?
Roxana Postolache: Aș putea să enumăr ceea ce spun studiile că primește, dar, ca să rezum, aș spune că un copil, atunci când i se citește, primește exact ce primea atunci când era alăptat. Atât de mult primește un copil căruia părinții îi citesc: dragoste, liniște, confort, timp petrecut împreună, conexiune. E ceva de care ar trebui să ținem cont noi, ca părinți, și să le citim mult după ce copiii noștri chiar au învățat să citească singuri.
Moderator: Contează mai mult cartea aleasă sau faptul că părintele este cu adevărat prezent?
Roxana Postolache: Ca părintele să fie cu adevărat prezent, aș spune că și cartea aleasă trebuie cumva să fie pe sufletul părintelui. Dacă e un text care te atinge și pe tine, atunci, cu adevărat, întâlnirea dintre tine și copilul tău este una magică.
Moderator: Cred că ți s-a întâmplat, mi s-a întâmplat și mie, să mi se ceară aceeași poveste seară de seară. Oare de ce fac copiii asta?
Roxana Postolache: Poate să dureze chiar și un an sau mai mult cu aceeași poveste și nu vorbim doar despre copiii mici, care nu citesc, vorbim și despre copii mai mari. E ceva în acel text, e ceva în acea conexiune creată prin intermediul textului, pe care copilul fie îl cere din nou și din nou, ca pe ceva bun, cum cerem noi, nu știu, cafea în fiecare zi, este, da, aceeași cafea, fie este ceva ce încă nu a înțeles cu totul și atunci repetă din nou și din nou, până când copilul simte că a înțeles ce era de înțeles. Poate dinamica dintre personaje, poate intriga, poate numele personajelor, poate acțiunea în sine. Este acolo ceva ce încă nu a înțeles cu totul și, cum știm, copiii noștri sunt inteligenți și emoțional. Ei știu cum să-și ia de fiecare dată ce au nevoie și cum au ei nevoie și de asta cer aceeași poveste, același film.
Moderator: Ce facem dacă cel mic întrerupe, pune multe întrebări sau pare că nu are răbdare? De multe ori nu prea are răbdare.
Roxana Postolache: Răspundem scurt. Dacă întrebările nu sunt din text, spunem: „Ok, la asta o să-ți răspund mai târziu. Hai să vedem cum continuă personajul nostru, acțiunea sau ce se întâmplă acolo”. Dacă nu are răbdare, depinde foarte mult de vârsta pe care o are copilul, de cartea pe care am ales-o, dacă dintr-odată nu are răbdare sau dacă e pur și simplu un copil care e la început în această rutină în care părintele îi citește. Deci, în funcție de fiecare situație, avem abordări diferite. Nu e o singură abordare pentru toate situațiile.
Moderator: Ai pomenit deja că, atunci când copilul reușește să citească singur, mai are importanță lectura împreună și mai are același rol?
Roxana Postolache: Mulți părinți îmi spun: „Da, gata, citește, am scăpat de sarcina asta”. Eu vin și spun: „Ok, am scăpat, dar hai să păstrăm acest comportament, pentru că el are în continuare aceleași beneficii și ar fi păcat să nu le mai luăm”. Putem să citim alte cărți decât cele pe care le citește copilul singur. Eu am un exercițiu atunci când cărțile sunt poate un pic mai dificile pentru copil: citim o pagină și o pagină sau citim pe roluri.
Am abordat de fiecare dată această tehnică, o pagină și o pagină, atunci când simțeam că ai mei copii își pierd abilitatea de a citi și plăcerea de a citi. Pentru că sunt etape. Chiar dacă avem un copil care citește, să spunem, undeva în clasele a V-a, a VI-a, când se schimbă orarul și rutina lui zilnică, cititul dă senzația că nu mai încape în viața lui. Și, în loc să-i tot spui: „Ia și pune mâna pe carte, du-te și citește ceva”, pentru că nu funcționează…
Moderator: Să n-ajungă așa ca o frustrare, ca un moment de care vrei să fugi.
Roxana Postolache: Alegem o carte și citim din nou împreună. Ori e un capitol și un capitol, depinde de cât de mare e cartea. Iar cu copiii mai mari, eu am abordat o altă tehnică: citește el cartea, apoi citesc și eu și ne întâlnim și povestim.
Moderator: Un fel de club de lectură în familie.
Roxana Postolache: Da, și m-a surprins de foarte multe ori acest mic club de lectură, pentru că ai acces și la lumea interioară a copilului tău prin intermediul aceleiași lecturi. E fascinant cum poți să fii în continuare aproape de ei printr-un comportament pe care tu l-ai cultivat poate de la un an și un pic.
Moderator: Și poți să observi cum descoperă el aceeași carte, diferit față de tine.
Roxana Postolache: Exact sau, pur și simplu, tu nu ai văzut acele aspecte pe care el le-a văzut și care au avut impact asupra copilului tău. Iarăși, lucrurile acestea nu le poți scoate dintr-o discuție rece: „Ce mai faci? Cum mai ești?”. Dar, prin intermediul unor lecturi care cumva îți oferă această posibilitate, tu cu adevărat intri într-o conexiune.
Moderator: Pentru un părinte foarte ocupat, cum suntem cu toții, nu ne ajunge timpul. Pot conta chiar și 10 minute de lectură împreună?
Roxana Postolache: Da. În 10 minute citim chiar foarte mult. Uitați-vă la ceas, puneți ceasul 10 minute și vedeți că este suficient. Chiar este suficient. Să fie acolo poate o zi da, o zi nu sau oricum, dar să fie. Poate să fie, dacă chiar nu putem și copilul are multe activități, doar sâmbăta și duminica, ca o rutină.
Moderator: Și, în final, Roxana, aș vrea să te mai întreb care ar fi cel mai important lucru pe care să-l țină minte un părinte despre povestea de seară.
Roxana Postolache: Povestea de seară e acel moment gratuit prin care ești poate cel mai aproape de copilul tău decât în orice alt moment al zilei și merită să-l ții aproape de tine.
Foto: © Katarzyna Bialasiewicz | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
