Directorii școlilor au un rol-cheie și o poziție strategică în rezolvarea problemelor presante ale școlilor, de la evaluarea elevilor și absențe la păstrarea și dezvoltarea echipei de profesori sau implicarea părinților, arată un nou raport american, care sintetizează mai multe studii pe acest subiect, raport citat de Education Week. Acesta analizează de ce trebuie susținuți directorii pentru a susține, prin aceștia, educația, plecând de la statutul lor, statut care diferă de cel al directorilor de școli din România.
- Între rolul și atribuțiile directorilor de unități de învățământ din SUA și din România diferențele sunt majore: dacă aici el are un rol mai degrabă administrativ, dar îngrădit de deciziile inspectoratelor sau ale autorităților, fie că este vorba despre angajări sau bugetul avut la dispoziție, în SUA el are un rol mai degrabă de lider educațional, cu autonomie bugetară și putere de decizie asupra angajărilor și, în unele cazuri, chiar cu putere de decizie în unele chestiuni curriculare.
- În România, selecția directorilor este făcută printr-un concurs aflat sub influență politică, pe când în SUA concursul este unul descentralizat, desfășurat conform unor proceduri administrative.
Potrivit raportului “The Principal Effect: How Investing in School Leaders Is Key to Solving Education’s Challenges”, realizat de Institutul de Politici pentru Învățare, o organizație de cercetare din California, în eforturile de rezolvare a problemelor educaționale decidenții trebuie să aibă în vedere rolul central al directorului de școală, care, în SUA, reprezintă „de departe cel mai influent factor ce modelează învățarea în rândul elevilor, retenția profesorilor și climatul școlar”. Investiția în aceștia, ca lideri în sistemul educațional, reprezintă una dintre cele mai puternice strategii disponibile pentru întărirea educației, arată documentul.
Analiza arată, totodată, că fluctuațiile în rândul directorilor sunt asociate atât cu declinuri în rezultatele elevilor, cât și cu fluctuații mai mari de personal didactic în școli, cel mai puternic impact fiind resimțit în școlile din zone defavorizate.
Referindu-se la directorii după „model american”, unde rolul de lider educațional este central, raportul afirmă că ei trebuie susținuți pentru trei elemente-cheie în activitatea lor: faptul că un director eficient susține o predare eficientă, asigură un grad ridicat de retenție în rândul profesorilor și astfel întărește stabilitatea echipei, respectiv realizează un climat care susține comunicarea profesor-elev-părinte.
În plus, directorul are rol-cheie într-o serie de activități esențiale pentru întărirea predării și a învățării:
- El este cel care permite și susține practici educaționale care se dovedesc a avea succes și se implică în relația cu profesorii în această direcție
- Se asigură că dezvoltă un program educațional coerent împreună cu profesorii
- Investește în dezvoltarea cadrelor didactice din echipa sa
- Facilitează colaborarea între membrii echipei de profesori
- Îi implică pe profesori în procesul decizional
Education Week arată că raportul citat scoate în evidență legăturile dintre eficiența directorilor de școli și implicarea părinților în viața școlară și o citează, în acest sens, pe Linda Darling-Hammond, unul dintre autorii documentului realizat de Institutul de Politici pentru Învățare, care spune:
- „În SUA, aruncăm banii cheltuind mult mai mult pentru a cârpi rezultatele unor greșeli făcute de la bun început. Dacă nu investești într-o echipă de profesori și lideri bine pregătiți, vei avea mai puțini copii care au rezultate bune. Va trebui să cheltuiești mai mult (…). Dacă nu faci investițiile evidente la început, acest lucru va avea costuri mult mai mari ulterior, pe căi mult mai puțin productive”.
În interviul pentru publicația citată, Darling-Hammond apreciază că cei care aspiră la funcții de directori ar trebui să se formeze în școli unde există structuri favorabile colaborării între profesori. „Și trebuie să înțeleagă faptul că organizarea timpului și oportunitățile care apar în orar sunt responsabilitatea directorului, iar acesta poate organiza orarul astfel încât colaborarea între profesori este parte integrantă a programului. Există multe moduri de a realiza acest lucru, doar că mulți oameni nu știu de ele și nu știu cum se poate face. Dar este un model diferit de a organiza activitatea școlară pe care directorii ar trebui să îl știe”.
Foto: @ Boonstocker | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
2 comments
organizați concursul ăla de directori! nu l mai taraganati!!!!
Diferența între a fi director de școală în RO și SUA:
1. Autonomia în angajarea personalului
În SUA: Directorul de școală funcționează ca un adevărat manager de companie. El are puterea directă de a intervieva, angaja și concedia profesori, în funcție de performanțele acestora și de nevoile bugetare ale școlii.
În România: Directorul are o autonomie extrem de limitată în această zonă. Profesorii sunt angajați prin concursuri centralizate organizate la nivel de Inspectorat Școlar. Sistemul de titularizare face ca demiterea unui profesor neperformant de către un director să fie un proces birocratic aproape imposibil.
2. Managementul financiar și bugetul
În SUA: Bugetele sunt masive, dar extrem de fragmentate și dependente de taxele locale pe proprietate din districtul școlar respectiv. Un director în SUA administrează bugete mari și are putere decizională directă asupra modului în care împarte banii (investiții, tehnologie, salarii opționale, activități).
În România: Finanțarea de bază se face „per capita” (per elev) de la bugetul de stat, iar logistica și infrastructura depind direct de Primărie. Directorul român acționează mai degrabă ca un administrator de resurse limitate și depinde de aprobările Consiliului Local pentru reparații sau investiții majore. (sau MEC)
3. Procesul de recrutare și numire în funcție
În SUA: Directorul este un angajat contractual al Districtului Școlar (School District). El aplică la un job, este intervievat de consiliul districtual (School Board) și semnează un contract de management comercial. Nu trebuie să dea un examen național scris grilă.
În România: Accesul la funcție se face prin concursuri naționale rigide, compuse dintr-o probă scrisă națională și un interviu în fața unei comisii. Directorul trebuie să fie obligatoriu cadru didactic titular (deși noul Profil al Managerului Școlar publicat în Monitorul Oficial încearcă să pună accent și pe competențe de leadership, fundraising și coaching).
4. Obligația de a preda la clasă
În SUA: Principal-ul este un administrator full-time. El nu predă ore la clasă; rolul său este exclusiv de management, evaluare, disciplină și relație cu comunitatea.
În România: Directorul își păstrează statutul de profesor și are o obligație de predare la clasă (de regulă între 12 și 16 ore pe săptămână, în funcție de mărimea școlii), trebuind să jongleze zilnic între rolul de profesor și cel de manager.
5. Presiunea juridică și cultura disciplinei
În SUA: Directorii se confruntă cu un mediu puternic conflictual din punct de vedere juridic. Ei pot fi dați în judecată direct de părinți pentru decizii de disciplină, exmatriculări sau discriminare. Siguranța fizică a școlii (măsuri anti-atacuri armate) reprezintă o prioritate critică pe agenda unui director american.
În România: Relația este mult mai birocratizată, ghidată strict de Regulamentul-cadru de organizare și funcționare (ROFUIP). Deciziile majore se iau colectiv în Consiliul de Administrație al școlii, reducând răspunderea strict individuală a directorului în fața instanțelor, însă crescând dependența de deciziile politice locale sau de Inspectorat.
Diferența de salarizare și beneficii între cele două sisteme este uriașă, atât ca valoare nominală, cât și ca structură de bonusare. În timp ce în SUA venitul unui director reflectă un rol de top management corporativ, în România salarizarea este strict reglementată prin grilele publice ale Legii Salarizării.Comparbație directă a veniturilor (Valori valabile în 2026)
Criterii România Statele Unite
Salariu Mediu Anual (Brut)~119.500 RON (~$26.000 USD)~$107.000 USD (peste 490.000 RON)
Interval de Salarizare 98.000 RON – 141.000 RON$ 81.000 – $132.000+ USD
Salariu Lunar Net Mediu 6.500 RON – 11.500 RON$5.500 – $8.500+ USD (net, după taxe)
Vârfuri de carierăMax. 14.500 RON brut (bază)Peste $150.000 – $180.000 USD (districte bogate)
Sistemul de beneficii și bonusuri
În România: Beneficii rigide, de stat
Beneficiile unui director român sunt cele standard din sistemul bugetar preuniversitar, calculate ca procente aplicate la salariul de bază:
Gradația de merit: Oferă o majorare de 25% din salariul de bază timp de 5 ani, dar se obține greu, prin concurs de dosare. ANULATE
Spor de doctorat: O sumă fixă adăugată lunar dacă directorul deține titlul de doctor.Plata cu ora: ANULATE
.Vouchere de vacanță & Indemnizație de hrană: Beneficiile standard oferite tuturor bugetarilor din România. ANULATE
Zile de concediu: Limitate la 25 de zile lucrătoare pe an pentru funcțiile de conducere (față de cele peste 60 de zile ale profesorilor de la catedră).
În SUA: Beneficii negociabile, de corporație
În SUA, pachetul de beneficii se negociază direct prin contractul de management cu Districtul Școlar:
Salarizare în funcție de performanță (Profit Sharing / Bonuses):
Directorii primesc bonusuri financiare directe (între $1.000 și $20.000+ pe an) dacă școala obține scoruri mari la testele statale sau dacă crește rata de absolvire.
Asigurări medicale premium: Districtele americane acoperă pachete complete de asigurări medicale, stomatologice și oftalmologice pentru director și familia sa, la standarde private.
Planuri de pensii private (403b / K-12 Pension): Contribuții substanțiale plătite de stat/district pentru fondurile de pensii ale managerilor.
Deconturi administrative: Mașină de serviciu (sau decontarea combustibilului), laptop, telefon de ultimă generație și buget de protocol pentru evenimentele comunității.
Finanțarea studiilor: Multe districte plătesc integral cursurile de doctorat sau certificările executive ale directorului pentru a-i crește valoarea pe piață.
Puterea de cumpărare (PPS)Deși suma din SUA este net superioară, responsabilitatea administrativă din SUA este compensată financiar mult mai aproape de piața liberă a muncii decât în România.