Dotarea școlilor cu dispozitive TIC și mobilier, în valoare de aproape 1 miliard de euro, proiect criticat de Uniunea Profesorilor de Informatică: Nu sunt fonduri pentru formarea profesorilor, pentru mentenanța echipamentelor sau pentru laboranți / Banii nu ajung decât pentru jumătate din componentele prevăzute de legislație

3.594 de vizualizări
Foto: Pixabay.com
Uniunea Profesorilor de Informatică din România (UPIR) critică, într-un comunicat remis sâmbătă EduPedu.ro, proiectul prin care școlile ar urma să primească un miliard de euro pentru dotarea cu mobilier și echipamente digitale a laboratoarelor de informatică. Profesorii susțin că proiectul, finanțat prin PNRR și lansat în dezbatere publică la începutul săptămânii, nu prevede vreun buget “de întreținere și mentenanță a echipamentelor”, pe lângă faptul că este necesară o asistență umană din partea informaticienilor laboranți – care, de asemenea, lipsește în școli.

“Laboratorul de informatică al școlii trebuie să fie desemnat ca un centru special în care se pot susține evaluările online realizate de MEN. Nu există specificații speciale pentru acest lucru: echipamente sigure de management rețea, camere web, software specializat de supraveghere etc. Nu se face referire la portaluri de management școlar: intranet școlar, catalog, biblioteci locale de resurse etc.”, scrie în comunicatul organizației de profesori de informatică, redat integral mai jos.

Ce mai remarcă UPIR este și faptul că școlile vor depune proiectele prin Consiliile Județene “care, după cât știm, nu au expertiză tehnică, dar mai ales nu cunoaștem să fie la curent cu nevoile unităților școlare. Cum se va rezolva acest aspect? Care sunt criteriile de competență ale unor prezumtive echipe care vor elabora aceste proiecte locale? Există specificații pentru acestea? Cum se va evita amestecul politicului în evaluarea unităților școlare și în acordarea de echipamente?”, se întreabă profesorii în comunicat.

“Ținând cont de volumul de noi echipamente IT cu care vor fi dotate școlile, este necesar ca Ministerul Educației să actualizeze numărul de posturi de informaticieni din rețeaua școlară, de asemenea să aibă în vedere asigurarea la nivelul fiecărei unități a unui buget anual distinct cheltuielilor IT (consumabile, reparații, upgrade-uri, achiziții licențe anuale, perfecționare personal etc.)”, mai transmite UPIR.

O achiziție națională unitară “ar obține un preț final mult mai bun, pentru că la volumul extrem de mare s-ar obține un discount semnificativ de la marii producători globali – HP, Lenovo, Dell, Asus etc. (și ar apare și posibilitatea negocierii creării în România a unei fabrici/centru al acelui producător unde să se producă/asambleze/asigure service – nu doar pentru piața internă, ci și pentru o zonă geografică mai largă)”, se mai arată în comunicat.

Redăm punctul de vedere primit de EduPedu.ro:

“Ministerul Educației, în calitate de coordonator de reforme și investiții finanțate prin Planul Național de Reformă și Reziliență (PNRR), lansează în consultare publică Ghidul solicitantului aferent apelului Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale a unităților de învățământ preuniversitar, apel de proiecte care va fi finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență – Componenta C15: Educație.

Uniunea Profesorilor de Informatică din România exprimă un punct de vedere legat de acest proiect important pentru evoluția școlii. Dacă acest proiect tehnic va fi implementat greșit, se va bloca pentru mulți ani înainte digitalizarea în educație, așa cum s-a întâmplat în anii 2000 cu proiectul SEI. Unele din problemele identificate sunt expuse mai jos:

1. Nu există nicio referire la achiziționarea de platforme de predare/învățare și mai ales de evaluare. Laboratorul de informatică trebuie sa aibă aplicații de comunicare elev-profesor, de expunere online, de examinare instant sau printr-un sistem care sa permită crearea de quiz, distribuire online și evaluare automată.

2. Laboratorul de informatică al școlii trebuie să fie desemnat ca un centru special în care se pot susține evaluările online realizate de MEN. Nu există specificații speciale pentru acest lucru: echipamente sigure de management rețea, camere web, software specializat de supraveghere etc.

3. Nu se face referire la portaluri de management școlar: intranet școlar, catalog, biblioteci locale de resurse etc.

4. Nu există niciun fel de buget de întreținere și mentenanță a echipamentelor, serviciilor conexe.

În cadrul proiectului nu sunt bugetate sume pentru realizarea rețelei LAN în cadrul școlilor (cablarea fiecărei săli de clasă) și nici pentru modernizarea la nivel Gigabit a rețelei din cadrul laboratoarelor de informatică. Există încă numeroase unități școlare (cu precădere în mediul rural) care nu au asigurată o conectivitate adecvată în Internet, problemă ce va deveni și mai acută după instalarea tablelor interactive în fiecare sală de clasă (traficul de date va crește semnificativ).

Ținând cont de volumul de noi echipamente IT cu care vor fi dotate școlile, este necesar ca Ministerul Educației să actualizeze numărul de posturi de informaticieni din rețeaua școlară, de asemenea să aibă în vedere asigurarea la nivelul fiecărei unități a unui buget anual distinct cheltuielilor IT (consumabile, reparații, upgrade-uri, achiziții licențe anuale, perfecționare personal etc.).

5. Nu se face referire la pregătirea personalului didactic și auxiliar pentru utilizarea echipamentelor și software.

6. Dotarea cu sisteme complicate, sofisticate, implică asistență umană. Nevoia unor laboranți, asistenți de specialitate este absolut necesară. Cum se va rezolva această problemă? 

7. Proiectele vor fi depuse de către Consiliile Județene (CJ), care, după cât știm, nu au expertiză tehnică, dar mai ales nu cunoaștem să fie la curent cu nevoile unităților școlare. Cum se va rezolva acest aspect? Care sunt criteriile de competență ale unor prezumtive echipe care vor elabora aceste proiecte locale? Există specificații pentru acestea? Cum se va evita amestecul politicului în evaluarea unităților școlare și în acordarea de echipamente?

CJ-urile au o foarte redusă expertiză educațională (în principal) și IT/tehnică (în secundar) necesară identificării și selectării celor mai adecvate soluții pentru sistemul de învățământ. Această expertiză ar trebui să existe deja și să fie fructificată la nivelul Ministerului Educației (și a instituțiilor subordonate), el fiind cel care ar trebui să se ocupe de derularea proiectului într-un mod integrator și unitar la nivel național, mai ales că el stabilește obiectivele strategice pe termen mediu și lung pe care ar trebui să le îndeplinească infrastructura IT educațională (cum ar fi, printre cele deja anunțate: procedurile și modul de derulare a digitalizării examenelor naționale cu scanarea lucrărilor scrise în sala de examen în prezența candidaților, supravegherea audio-video a examenelor naționale, derularea informatizată a evaluărilor naționale, utilizarea catalogului școlar electronic, utilizarea bibliotecii școlare virtuale și a platformei naționale de e-learning etc.).

În plus, o achiziție națională unitară ar obține un preț final mult mai bun, pentru că la volumul extrem de mare s-ar obține un discount semnificativ de la marii producători globali – HP, Lenovo, Dell, Asus, etc. (și ar apare și posibilitatea negocierii creării în România a unei fabrici/centru al acelui producător unde să se producă/asambleze/asigure service – nu doar pentru piața internă, ci și pentru o zonă geografică mai largă).

8. Pentru laboratorul de informatică nu sunt prevăzute cheltuieli cu realizarea/modificare rețelei de calculatoare, cu mobilierul necesar.

9. Suma prevăzută pentru un laborator (18.000 euro) este prea mică: Conform OME 3497 din 30.03.2022 trebuie achiziționate:

  • desktop-uri pentru toți elevii și pentru profesor: 27 stații (clasele au în medie 26 elevi, dar sunt și clase de 30) – 1.040 euro cel mai ieftin desktop care îndeplinește cerințele, deci 30.780 euro
  • Display interactiv – preț minim 1.765 euro
  • Laptop – preț minim 588 euro
  • Sistem sunet – preț minim 134 euro
  • Multifuncțional – preț minim 280 euro
  • Cameră videoconferință – 520 euro
  • Router Wifi – 140 euro
  • Scanner portabil – 220 euro

Total – 34.427 euro și în această sumă NU se regăsesc echipamentele de rețea pentru conectarea desktopurilor și nici software-ul necesar. Routerul Wifi este bun pentru laptop, telefoanele elevilor.

10. Necesar software: la finalul ciclului de studii (clasa a XII-a, clasa a VIII-a) se va susține un examen de competențe digitale, pentru care este nevoie de: sistem de operare, pachet office, acces la internet.

11. Trebuie clarificată și problema licențelor software, pentru reducerea costurilor și evitarea unui nou scandal “Microsoft”. Dorește Ministerul Educației să permită instalarea și utilizarea pe echipamentele IT din școli a sistemelor de operare open source de tipul distribuțiilor Linux, inclusiv în cadrul probelor de competențe digitale? Dacă nu, atunci să își asume acest lucru și să negocieze direct cu Microsoft un contract transparent la nivel național și multi-anual, s-ar obține un preț/licență semnificativ redus decât prin achiziția fragmentată la nivelul a 41 de Consilii județene.

Semnează:

Daniel Popa – profesor, secretar UPIR

Dan Roșioru – inginer de sistem

Emil Onea – profesor, Vicepreședinte UPIR”

Citește și:
Școlile pot să obțină aproape 1 miliard de euro din PNRR pentru dotarea laboratoarelor de informatică și a claselor cu mobilier sau înlocuirea mobilierului mai vechi de 5 ani – ghid lansat de Ministerul Educației în consultare publică. Documentele pentru aplicare
DOCUMENT Accesul la biblioteci digitale și kiturile de experimente pentru copii sunt câteva dintre dotările obligatorii pentru învățământul primar
OFICIAL Tablă interactivă cu diagonala de 216 cm, 4K și cameră de videoconferință cu telecomandă – echipamente obligatorii în standardele de echipare a oricărei clase. Laboratoarele de informatică vor avea calculatoare pentru fiecare elev, iar SmartLab-urile – imprimante 3D, scanere 3D și ochelari de realitate virtuală
Trecerea de la cretă, la tabla inteligentă – „reformă radicală”, „aproape de a fi implementată”, anunțată de ministrul Educației, prin PNRR: Și acele cadre didactice care sunt mai puțin familiarizate, încă, cu mediul digital vor putea să scrie normal pe acea tablă, exact așa cum scriu și cu creta

9 comments
  1. Criticand acest nou PROIECT privind informatizarea/ digitalizarea scolilor apar si urmatoarele intrebari legitime privind aceasta initiativa, altminteri laudabila:
    1.Cum vor fi intretinute toate aceste numeroase si costisitoare echipamente informatice (prin mentenanta preventiva si corectiva adecvata – neprevazuta in proiect) stiind ca si aceasta costa iar personalul competent in efectuarea corecta a Mentenantei este aproape inexistent in scoli? In Mentenanta se includ si protectia contra furturilor si vandalizarilor precum si costurile aferente materialelor consumabile … Prevad ca scolile vor scoate rapid din uz sau chiar casa orice echipament nefucntional avand unele mici/ mari probleme, fara sa le poata depana, dar si avand altele noi, functionale, la dispozitie, oricum gratuite… De altfel, Societatea de consum si publicitatea distribuitorilor favorizeaza asemenea comportamente ilogice si antieconomice…
    2.Degeaba se achizitioneaza hardware-ul aferent acestor echipamente daca nu avem si software-ul aferent functionarii acestuia….Inclusiv aplicatiile ANTIVIRUS atat de necesare … Intrucat costurile software-ului pot fi substantiale (daca nu se vor utiliza freeware sau copii piratate), este de asteptat ca multe echipamente, o data ajunse in scoli, sa nu poata fi utilizate…
    3.Acest proiect ar fi trebuit sa includa si necesarele CATALOAGE ELECTRONICE/ INFORMATICE (existente de decenii in multe scoli din lumea civilizata pentru numeroasele lor avantaje pentru comunicarea in timp real a parintilor cu scoala – dar respinse la noi, se pare, din motive predominant subiective)…. Aceste cataloage pot fi lesne integrate in viitoarea echipare standard informatica a scolilor, dar numai daca vor fi incluse…
    4.Nu se mentioneaza cum vor putea noile echipamente realiza la distanta evaluari sigure, fiabile si oneste ale cunostintelor elevilor, prevenind sau blocand eventualele lor tentative de fraude (facilitate si de disponibilitatea unor gadget-uri electronice/ informatice specializate, la preturi accesibile elevilor)…
    5.Nu se mentioneaza daca si cum vor fi prelucrate statistic datele obtinute din evaluari asistate de calculator – pe ansamblul unei clase, al mai multor clase sau al unei scoli – astfel incat sa se asigure si evaluarea EFICACITATII proceselor educationale si a cadrelor didactice implicate… Este si o problema de Managementul calitatii care ar fi trebuit sa preocupe ARACIP si ARACIS, pare-se prea ocupate, de la infiintare acum 17 ani, cu SIMULAREA asigurarii calitatii educatiei. Oricum, daca acum vom avea, pe langa teste standardizate si echipari standard ale claselor din preuniversitar, pot sa sper ca nu voi mai auzi vechea explicatie a promotorilor si fondatorilor ARACIS conform careia ” nu avem nevoie de standarde in educatie, mai ales de ISO 9001, intrucat orice standard se opune creativitatii si inovativitatii specifice educatiei”…

  2. digitalizare???tot felul de prostii și rezultatele se vad in analfabetismul funcțional al elevilor…s CV oaten generații întregi de idioți cu diplome de bacalaureat care abia de știu să scrie sau sa citească…da știu să umble cu degetele pe laptop sau telefon…când îi întrebi cum ii cheamă trebuie sa se uite în buletin…sau să întrebe computerul…nu este de ajuns că nu citesc nimic acasă nu fac teme nu învață nimic…digitalizăm școala…adică o distrugem cu totul…cei care își folosesc creierul vor fi marginalizați precum intelectualii chinezi in perioada revoluției culturale a lui Mao Tze Dong… mediocritatea digitală v a pune stăpânire pe majoritatea populației din România..ne vom alinia in acest fel populației UE ușor de manevrat de păcălit fara trecut fără istorie fără patriotism suveranitate …

  3. Expertiza e un document juridic, nu e sinonim deloc cu experiență.

    În rest aveți dreptate. Este greu de înțeles de ce nu sunt promovate, folosite în școli programele gratuite, open source(Linux, libreOffice etc)???

    1. Pentru ca nu oricine poate folosi un Linux. Este un sistem de operare dificil si pentru adulti, daramite pentru copii.

      1. Greșit.
        Sau mai degrabă adevărat daca luam in considerare faptul că nici Windows nu cunosc “adulții” din educație.
        Practic Ubuntu este la fel de ușor de utilizat dar iconițele au alta formă… Calc e la fel că Excel doar că are butoanele mai mari… Samd

  4. Concluzia e trista si arata soarta banilor din PNRR, adica incompetentii care populeaza Institutiile publice, Scolile, Spitalele habar NU au ca sa faca Proiectele necesare pentru a cheltui Miliardele cu care se laudau alde dl Iohannis, Ciuca, Ciolacu, Ghinea..
    Cred ca miliardele din PNRR vor avea soarta Miliardelor de Euro absorbite de Romania din 2007 de cand a aderat la UE si din care NU se vede nimic care sa duca Romania in randul Tarilor DEZVOLTATE: nici o Autostrada moderna, nici 1 Spital public modern, nici o Scoala sau Universitate moderna, nici un pod modern sau vreun podet sau un sistem de irigatii modern.. NIMIC care sa insemne DEZVOLTARE!
    “Autoritatile au anuntat in vara ca în 15 ani de la aderarea la UE, România a atras 75,71 de miliarde de euro fonduri nerambursabile și a contribuit la bugetul UE cu 25,58 de miliarde de euro, vestea bună fiind că totalul fondurilor primite este de trei ori mai mare decât cel al contribuțiilor
    Până la finalul lui 2021, de exemplu, am fi putut absorbi de la UE 90,85 de miliarde de euro, dar n-am absorbit decât 68,75, plus aproape 2 miliarde din PNRR, dar ăștia sunt alt buget.
    Revenind, 75 de miliarde sunt o sumă importantă pentru economia românească. Cum acești bani au intrat în România în doar 15 ani și jumătate, investițiile ar trebui să se vadă, să ne sară în ochi.
    Se văd? Nu chiar.
    Iar motivul este unul simplu: din 68,75 de miliarde absorbite până al 31 decembrie 2021, 32,23 de miliarde de euro s-au dus în agricultură, prin FEADR și FEGA, mare parte din acești bani fiind destinați subvențiilor pentru agricultori. 
    Să spune că din 75 de miliarde fonduri nerambursabile de la UE, 46% s-au dus în agricultură, în subvenții și investiții pentru dezvoltarea rurală. Tot mai rămân 34,5 miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproape 15% din PIB-ul României din 2021. Iar dacă tot vorbim de PIB, acesta nu ar fi ajuns, în 2021, la 240 de miliarde de euro fără investițiile constante ale UE în țara noastră.
    În 2004, anul în care s-a decis aderarea României, PIB-ul țării noastre a fost de 60 de miliarde de euro, cu 15 miliarde mai puțin decât banii pe care i-am primit de la UE în ultimii 15 ani și jumătate.
    Ce n-am dat pe agricultură Dar, oare, unde s-au dus cele 34,5 miliarde de euro care n-au luat calea agriculturii? Mulți au fost cheltuiți cu cap, mulți s-au dus în mediul privat, dar am și prăpădit aiurea o grămadă de bani. Și am să dau un exemplu aparent mic, dar care, extins la nivel național, ne va da o ideea a risipei care ne este atât de dragă. Comuna Mihai Viteazu, județul Constanța. Pe calea ferată care merge în paralel cu DN 22, trenurile de călători circulă cu frecvența conferințelor de presă ale lui Klaus Iohannis. În cele două sate ale comunei (Mihai Viteazu și Sinoe) Booking nu găsește nici măcar un singur loc de cazare. Nicio cameră, nici măcar un pat. Și, totuși, în apropiere de gara folosită de trenurile care transportă, în principal, cereale, s-a construit, din fonduri europene, un Centru de Informare și Promovare Turistică. Este investiția favorită din fonduri nerambursabile a primarilor care vor să se laude că au atras fonduri în exercițiul financiar 2014-2020. 
    unt zeci de astfel de centre de informare turistică ce au fost construite în toată țara, în general în localități unde nu există nici măcar o pensiune și care nu au vreo atracție turistică prin preajmă. Fiecare astfel de centru a costat cam 150.000 de euro, fonduri nerambursabile și cam toate sunt închise încă de când au fost date în folosință. Cel din Mihai Viteazu este închis nonstop, având ușile și geamurile protejate de grilaje masive din fier, cu lacăte ruginite atârnând de ele. Pentru așa ceva, niște consultanți și niște manageri de proiect au primit salarii, niște primari și-au înfrumusețat lista de realizări și, poate, au mai câștigat niște mandate. Astea sunt proiectele inutile mici, mărunte.
    Dar puse cap la cap tot se strâng milioane de euro, poate chiar zeci de milioane. Bani aruncați.
    Bursa de pește din Tulcea, proiect atât de drag fostului președinte CJ, Victor Tarhon, a înghițit 5 milioane de euro, fără să funcționeze cu adevărat vreodată. Și ca ăsta sunt zeci de proiecte în toată țara. Apoi, vin la rând milioanele cheltuite pe cursuri de calificare. S-au alocat grămezi de bani pentru a-i învăța să lucreze pe calculator pe unii angajați ai statului pentru care cunoașterea operării computerului era condiție obligatorie la angajare. 
    Alte zeci, poate chiar sute de milioane s-au dus în work-shop-uri și seminarii inutile. Singurii beneficiari reali ai acestora au fost cei care vând birotică.
    Probabil că România se scufundă câțiva milimetri pe an sub greutatea pixurilor, stick-urilor de memorie și a mapelor de prezentare pe care scrie „Proiect finanțat din fonduri UE”.
    După ce că am reușit să absorbim doar 75% din cât am fi putut, adică, până azi, am ratat cu grație vreo 25 de miliarde de euro, nici ceea ce absorbit nu folosim 100% eficient.
    Nu se prea mai poate face nimic legat de banii prăpădiți aiurea în 15 ani și jumătate de când suntem membri UE.
    Dar am putea încerca să facem ceva mai bine în viitor. Î
    ncercăm? Nu.
    Așa cum am luat milioane pentru a construi centre de informare turistică în localități pe unde turiștii doar trec în goana mașinilor, ne pregătim să împrumutăm prin PNRR sute de milioane de euro pentru a construi piste de biciclete care se învârt, ducând de nicăieri niciunde și la care, pentru a ajunge, ai nevoie de elicopter. Să nu disperăm însă. Până când nu vom cere de la UE bani ca să asfaltăm râurile, nu e chiar totul pierdut.”

  5. Pare carcoteala dar mi se pare ciudat următorul aspect:
    Daca e desktop trebuie să aibă monitor de 27. Daca e All-in-one monitor de 24.
    Practic diferența functionala dintre cele 2 tipuri este infimă (mai sunt, sau nu, niste cabluri prin spate). În rest au exact aceeași funcționalitati.
    De ce este nevoie de monitoare de 27?!? Sunt imense! Și cele de 24 sunt mari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like