„Scopul Pactului Parental este de a încerca în primul rând să duci mesajul în comunitate”, spune co-fondatorul Asociației „Copii, nu ecrane”, Mihai Căprărescu, într-un interviu pentru Edupedu.ro. Amintim, Asociația a lansat Pactul Parental care susține „o copilărie departe de telefoane” cu 4 principii pe care părinții ar putea să le susțină: fără smartphone propriu până la 12 ani sau clasa a V-a, fără social media până la 15 ani, când elevii dau Evaluarea Națională și construirea unui mediu școlar fără telefoane (în care telefoanele sunt predate la intrare și preluate la plecare) și o copilărie bazată mai mult pe joacă.
- Studiu Google, reprezentativ pentru părinți: Le oferă copiilor primul telefon la 8 ani, iar aceștia din urmă petrec online 1-3 ore zilnic. O treime dintre părinți recunosc că i-au cumparat copilului smartphone ca să nu se simtă exclus social
- Psihoterapeutul Diana Stănculeanu a spus într-un interviu Edupedu.ro că „părinții copiilor de preșcolari și școlari au cea mai mare putere de influență în relația cu ecranele. Dacă ar primi informațiile corecte, ar putea să facă cel mai bun proces educațional„
Părinții să încerce să întârzie cât pot de mult momentul în care îi cumpără smartphone propriu copilului, până la 12 ani – este unul dintre cei 4 piloni ai Pactului Parental, inițiat în România de co-fondatorul Asociației „Copii, nu ecrane”, Mihai Căprărescu într-un interviu pentru Edupedu.ro.
„Fiecare zi, fiecare lună, săptămână, an în care părintele reușește să amâne oferirea acelui smartphone propriu e un câștig pentru copilul lui, în primul rând. Scopul este să ducem acest mesaj în comunitate, în clasa copilului, printre prieteni, vecini. Ideea e să ajungi ideal, cel puțin la nivel de clasă, la un minim de 25%.
Și ajungând la această cifră de 25%, practic presiunea scade, adică copilul tău nu mai e ultimul sau singurul din clasă care nu are și el telefon inteligent”, spune Mihai Căprărescu.
Pactul Parental este unul formal și poate fi semnat pe pagina Asociației, unde există o hartă cu toate grădinițele și școlile din țară: „Îți iei un angajament și selectezi clasa copilului tău”, spune co-fondatorul Asociației.
Întrebat care e diferența în a-i lua copilului propriul telefon și a avea acces la un telefon al părintelui, Mihai Căprărescu spune:
„Nu este vorba despre a interzice tehnologia, sunt de acord că există soluții de control parental. Din păcate, în realitate ele la un moment dat nu mai funcționează cum trebuie. Adică e o luptă continuă între tine ca părinte să fii acolo și uneori poate să devină ca un al doilea job: să stai să urmărești copiii, ei încep să forțeze limitele, le-ai pus o limită de o oră pe zi sau o oră jumate, după aceea expiră timpul și mai vor timp în plus. Oferindu-le un smartphone propriu, e foarte greu ca lucrurile să rămână niște limite normale, pentru că majoritatea, dacă nu toate aplicațiile pe care ei încep să le folosească sunt făcute special pentru a crea adicție și crește riscul ca lupta să devină și mai grea, a ta ca părinte sau a ta ca familie cu copilul tău„, spune Mihai Căprărescu.
„Noi nu judecăm pe nimeni și în special nu judecăm părinții, venim să aducem acest mesaj de conștientizare și să încercăm să-i unim pe toți acești părinți care nu le oferă copilului un smartphone propriu. Încercăm pe acești părinți să-i aducem împreună și să prindem glas ca o voce mai mai mare„, a spus Căprărescu.
El explică faptul că Asociația înființată a fost inspirată de mișcarea Smartphone Free Childhood UK, apărută în februarie 2024 din inițiativa a două mame.
Asociația sa, „Copii, nu ecrane” a participat la dezbaterea despre adicții în rândul tinerilor, organizată în martie la Palatul Cotroceni, de partenera șefului statului, Mirabela Grădinaru.
„Susținem că e nevoie de o dezbatere națională privind accesul la rețele sociale. Noi suntem în partea în care noi susținem că este nevoie de o interdicție social media și susținem cu și mai mare tărie faptul că în momentul de față avem nevoie cât mai urgent de niște sisteme de verificare a vârstei de 13 ani, care practic nu este respectată. Ar fi cazul și în România să discutăm mult mai mult mai serios despre verificarea acestei vârste de 13 ani”, spune Căprărescu.
- Recent, pe 29 aprilie, Comisia Europeană a anunțat că Instagram și Facebook ale Meta încalcă regulamentul serviciilor digitale pentru că nu a împiedicat copiii sub 13 ani să le acceseze serviciile: Minorii pot introduce o dată de naștere falsă de peste 13 ani fără ca Meta să aplice „controale eficace pentru a verifica corectitudinea datei”
Asociația „Copii, nu ecrane” se îndreaptă și către părinți cu copii mai mici de creșă sau grădiniță și a încheiat parteneriat cu Institutul Național de Sănătate Publică și cu Direcția Generală de Asistență Socială sector 6 pentru a le vorbi părinților despre pericolele tehnologiei prea timpurii în viața copiilor.
- Un studiu Salvați Copiii România arată că în 2025, intervalul de vârstă în care utilizarea reţelelor sociale devine semnificativă este de 5-10 ani, în condiţiile în care, în 2019, aceasta era de 9 ani, iar în studiul din 2021, vârsta medie la care copiii utilizau reţelele sociale era de 8,2 ani.
Redăm interviul integral cu Mihai Căprărescu
Edupedu.ro: Asociația Copii, nu ecrane” pe care ați fondat-o a aderat la demersul inițiat în Marea Britanie Smartphonefree Childhood și lansează Pactul Parental și în România, care susține o copilărie departe de telefoane. Pactul are mai multe puncte pe care le susține, care sunt acestea și cui se adresează?
Mihai Căprărescu, co-fondator al Asociației „Copii, nu ecrane”: Pactul este prevăzut și în cartea lui Jonathan Haidt, „O generație în pericol” având în vedere că în Marea Britanie există mișcarea Smartphonefree Childhood și cartea lui care stă la baza acestei mișcări. Noi am primit aprobare să traducem resursele lor și să aducem Pactul Parental și părinților din România.
Sunt acești patru piloni:
- Primul este fără smartphone până la 14 ani.
- Al doilea este fără social media până la 16 ani
- Al treilea este școli fără telefoane. Și aici, în special se referă la școlile de gimnaziu și punctul patru, o copilărie bazată pe mai multe joacă și interacțiune socială.
- Al patrulea: acele alternative pe care ar trebui noi părinți / adulții să le găsim și să le oferim copiilor în viața reală.
Noi în România am gândit cel puțin primele două. Am spus 12 ani, dar cumva ar trebui de fapt să ne raportăm la gimnaziu, ar fi vârsta de 11/ 12 ani.
Pe site-ul nostru se găsesc ambele variante. Deci părinții care intră și vor să adere la Pactul Parental găsesc acolo și varianta în UK și varianta în română, astfel încât nu am vrut să ne delimităm, de principiile promovate de mișcările de afară.
Edupedu.ro: Practic, responsabilitatea ajunge direct la părinți care se simt de multe ori sub presiune că al lor copil este ultimul din clasă sau singurul care nu are telefon?
Mihai Căprărescu: Da, este un pact formal. Îți iei un angajament, selectezi clasa copilului tău și apoi selectezi una din cele două variante despre care vă spuneam, ori varianta de România, ori varianta de Marea Britanie.
Scopul este de a încerca în primul rând să încerci să duci mesajul în comunitatea ta: ori în clasă, ori grupa la grădiniță, acolo cred că părinții încă nu conștientizează riscul și pericolele și încă mai au impresia că țin situația sub control la vârste așa mici.
Ideea e să ajungi ideal, cel puțin la nivel de clasă, la un minim de 25%. Noi chiar denumim cifra magică 25% astfel încât de exemplu, într-o clasă de 24 de copii, dacă șase familii și cei șase copii reușesc să adere la acest pact parental și să încerce să amâne cât mai mult oferirea unui smartphone propriu, fiecare zi, fiecare lună, săptămână, an în care ei reușesc să amâne oferirea acelui smartphone e un câștig până la urmă pentru copilul lor, în primul rând. Și ajungând la această cifră de 25%, practic presiunea scade, adică copilul tău nu mai e ultimul sau singurul din clasă care nu are, adică când vine la tine să-ți spună că toți ceilalți au, poți să-i dai exemple că mai sunt și alți colegi în clasă.
Asta-i la nivel de clasă. În același timp, îndemnul nostru e să mergi și către prieteni de familie, vecini. Din păcate, sentimentul de comunitate și apartenență s-a cam pierdut și copiii, chiar dacă pe de o parte îi vedem în parcuri, nu-i mai vedem pe străzi, jucându-se. Mă refer în special în orașe.
Edupedu.ro: Părinții au nevoia de a vorbi cu copiii lor și este un motiv pentru care cumpără un telefon copilului. Ce le spuneți acestor părinți care au nevoie să știe că e în siguranță copilul?
Mihai Căprărescu: Noi nu contestăm acest lucru. Numai că această comunicare se poate face și cu un telefon cu taste. La vârsta lor (n. red clasele primare) se poate face. S-a creat și această percepție că «vreau să știu mereu unde-i copilul meu. Și un telefon smartphone are aplicații». Dar există „taguri” pentru așa ceva care se pun de obicei la valize când călătorești, dacă vrei să nu o pierzi sau să știi unde e. Deci soluții alternative există.
Ideea este că în momentul de față acestea sunt considerate probabil ciudățenii.
Sunt totuși părinții în România care luptă în a încerca să le amâne oferirea unui smartphone, într-adevăr e o situație imposibilă: că pe de o parte tu ca părinte practic încerci să-ți faci temele cât mai bine, să amâni momentul, dar în același timp, realitatea este că într-un caz majoritar ajungi în situația în care copilul tău e posibil să fie ultimul și ajunge să fie exclus, marginalizat sau chiar bullied.
Edupedu.ro: Vorbim de o amânare a momentului până la care copilul să aibă un telefon inteligent al său, nu vorbim de interzicerea accesului complet la ecrane? Dar care e diferența între avea propriul telefon și a lăsa copilul să se joace pe telefonul tău, de exemplu un copil în clasele primare?
Mihai Căprărescu: Ideea este că în momentul în care orice copil ajunge să aibă propriul lui telefon, deschizi practic o Cutie a Pandorei. Sunt de acord că există soluții de control parental. Din păcate, în realitate ele la un moment dat nu mai funcționează cum trebuie. Adică e o luptă continuă între tine ca părinte să fi acolo și uneori poate să devină ca un al doilea job: să stai să urmărești copiii, ei încep să forțeze limitele, le-ai pus o limită de o oră pe zi sau o oră jumate, după aceea expiră timpul acela și mai vor în plus. Te roagă, te simți vinovat sau ai treabă și cedezi. Deci ideea e că oferindu-le un smartphone propriu, e foarte greu ca lucrurile să rămână niște limite normale, pentru că majoritatea dacă nu toate aplicațiile pe care ei încep să le folosească sunt făcute special pentru a crea adicție.
Înțeleg că sunt folositoare, tehnologia e parte din viața noastră, va rămâne aici pentru totdeauna. Sunt o multitudine de beneficii, dar pentru un copil, din păcate este foarte greu spre imposibil să-și controleze emoțiile, să se regleze astfel încât să spună «azi stau doar o oră jumate». Oferindu-i un smartphone propriu automat riscul ca lupta să devină și mai grea, a ta ca părinte sau a ta ca familie cu copilul tău în a găsi acel de comun acord. Dar totuși tu ești părinte, iar cu copilul devine o luptă din ce în ce mai grea pe zi ce trece și pe măsură ce copilul crește.
Edupedu.ro: Ați semnat și cu DGASPC și cu INSP ca și campanii, de ce? De ce mergeți în creșe și grădinițe? Spuneați înainte că e părinții, practic nu-și dau seama de riscul la care-i supun. La ce vă referiți?
Practic, inițial noi am pornit cu grădinițele și școlile din ciclul primar, pentru că aici considerăm, având în vedere și experiența celor de afară pe care îi urmărim îndeaproape, și ei sunt de acord că și-au găsit mai ușor aliați în rândul părinților din ciclu primar și din grădinițe în același timp, și afară s-au dus către vârste și mai mici, ne-am gândit că de ce nu, să abordăm și segmentul acesta, pentru că până la urmă totul ține de prevenție și din moment ce realitatea pe care o vedem și în jurul nostru în parcuri, în magazine, pe stradă și vedem, la resorturi, când mergem în concedii și-și vedem la masă copiii de vârste doi-3 ani, dacă nu și mai mici, cu un ecran în față, când mănâncă, realitatea este: cu cât vom încerca să ajungem la un număr cât mai mare de părinți, cu atât șansele să existe un număr mai mare de părinți care să adere la acest pact parental și astfel încât să încercăm să creăm o comunitate cât mai mare, șansele sunt mai mari.
Apropo de campania pe care o avem, semnată cu cei de la Institutul Național de Sănătate Publică, acolo este menționat clar ce ne spun specialiștii.
Specialiștii ne spun între 0 și 2 ani fără niciun ecran, deci cumva noi realizăm că mergând în creșe unde poate există doamne îngrijitoare care mai lasă 10- 15 minute un ecran copiilor, cumva se contrazic mesajele, dar trebuie să pornim de undeva, de fapt asta e problema. Și asta e mesajul cărții lui Jonathan Haidtl: că ne confruntăm cu o criză de sănătate mintală la nivel global, în rândul copiilor, preadolescenți, adolescenți.
Și cumva trebuie să conștientizăm în primul rând unde suntem și de aici înainte să vedem ce putem să facem. Noi nu judecăm pe nimeni și în special nu judecăm părinții, venim să aducem acest mesaj de conștientizare și să încercăm să-i unim pe toți acești părinți care nu le oferă copilului un smartphone, acces la jocuri online, că nu le oferă acces la anumite lucruri la care restul sau o mare parte dintre copii au acces. Încercăm pe acești părinți să-i aducem împreună și să prindem glas ca o voce mai mai mare.
Edupedu.ro: Cum ajungeți la părinți, de exemplu, în creșe? Vorbiți și cu părinți sau doar cu personalul de acolo?
Mihai Căprărescu: Principiu de bază este să ajungem la părinți. De exemplu cu cei de la DGASPC Sector 6 am semnat un parteneriat oficial cu ei, ei au subordine patru creșe în sectorul 6 și înțelegerea a fost de la început că vrem să mergem către părinți. Bineînțeles, staff-ul creșei este binevenit să asiste la discuții. Ieri, de exemplu, am fost la a doua creșă, și am fost plăcut surprins că au venit în jur de 35 de părinți. Avem o prezentare care pur și simplu e adresată în general părinților, nu neapărat e structurat către părinții de la crește, către părinții la grădiniță, către părinții de la ciclul primar, ci pentru părinți în general.
Edupedu.ro: Ați cerut și o dezbatere națională cu specialiști. V-ați adresat autorităților?
Mihai Căprărescu: Suntem o echipă destul de mică. Încercăm să creștem. Sperăm să ne implicăm cât mai mulți, pentru că asta este realitatea și asta este principiu care funcționează lucrurile și înafară
Domnului Arafat și celor de la DSU le-am trimis un mail oficial, undeva după postarea domnului Arafat din 31 ianuarie. Deocamdată n-am primit un răspuns. Avem răbdare în momentul de față suntem încă foarte mici spre minusculi.
Am fost foarte surprinși de invitația de la Administrația Prezidențială, împreună cu Ministerul Sănătății, Ministerul Educației, Ministerul Economiei și Asociația zi de bine să participăm la evenimentul din 31 martie și mai ales posibilitatea de a lua lua cuvântul.
În rest, în momentul de față ne luptăm să ajungem, în special bineînțeles prin prin social media sau prin diverse publicații online, la un număr cât mai mare de părinți. Și încercăm, bineînțeles, în măsura timpului disponibil, pentru că deocamdată tot ce facem și cei care ne implicăm facem în mod voluntar să îmbinăm dorința noastră de a rezolva aceste lucruri cu timpul pe care îl avem de pus la dispoziție pentru acest proiect.
Edupedu.ro: Ați susține o interdicție din partea autorităților, o interdicție a social media, cum e în Australia, de exemplu?
Mihai Căprărescu: Da. În primul rând susținem că e nevoie de o dezbatere națională. Noi suntem în partea în care noi susținem că este nevoie de o interdicție social media și susținem cu și mai mare tărie faptul că în momentul de față avem nevoie cât mai urgent de niște sisteme de verificare a vârstei de 13 ani, care practic nu este respectată. Nu este respectată nicăieri în lume, din păcate, cu excepția Australiei și Indoneziei, mai nou, care au interzis și ei accesul la social media. Ar fi primul lucru esențial și sunt discuții, din fericire, la nivel de Uniunea Europeană pe acest subiect. Ar fi cazul și în România să să discutăm mult mai mult mai serios despre verificarea acestei vârste de 13 ani.
Înainte de toate, adică înainte de interdicții, nu știu, de 14, 15, 16 ani. Dar partea cu vârsta de 13 ani în momentul de față, din păcate, creează efectiv niște tragedii în societate.
Vorbim de copii de 7-8 ani, dacă nu și mai mici, care sunt pe platforme ore în șir și nu ar avea ce să caute și din păcate, nimeni nu este responsabil și aici noi nu vrem să arătăm cu degetul către părinți că nu sunt părinții de vină. Vorbim de niște părinții au responsabilitatea lor, dar aici vorbim de niște companii big tech care practic au creat aceste aplicații pur și simplu, care creează în primul rând dependenții și care din păcate, le oferă părinții lor”.
Principalele concluzii ale raportului Google privind siguranța online a copiilor:
- Vârsta medie la care părinții le dau copiilor propriul smartphone este 8 ani. Aproape jumătate dintre părinți au spus că le-au dat copilului primul telefon când avea între 5 și 8 ani, iar peste o treime între 9 și 12 ani.
- De ce le-au dat părinții un telefon cu conexiune la internet? În primul rând, arată studiul, pentru a fi în contact cu ei în orice moment. Marea majoritate a părinților menționează acest motiv, indiferent de vârsta copiilor. De asemenea, o treime dintre părinți au spus că nu vor ca cei mici să se simtă excluși social, dacă nu au un smartphone.
- Majoritatea copiilor cu vârste între 5 și 12 ani petrec online 1-3 ore pe zi, arată datele studiului, în timp ce majoritatea adolescenților (13-17 ani) petrec online peste 3 ore zilnic.
- Cele mai utilizate aplicații/site-uri web în rândul copiilor sunt cele educaționale, urmate de jocurile video. Aplicațiile de social media sunt folosite după 9 ani, în special de către adolescenți.
Citește și:
BREAKING Primul oficial guvernamental care cere limitarea accesului copiilor din România la rețele sociale: Raed Arafat solicită Parlamentului lege pentru protejarea adolescenților sub 16 ani. „A spune că este doar responsabilitatea părinților nu mai este suficient într-o lume dominată de interese comerciale uriașe”
Ministrul Sănătății acuză că propunerea lui Arafat nu ar fi echilibrată: Interzicerea accesului copiilor pe reţelele sociale nu este soluția, ci educarea lor în școli prin „educaţie pentru sănătate”, „o chestie interdisciplinară între materii” / Rogobete anunță că adicţia de spaţiul virtual „a devenit la fel de periculoasă” ca dependența de droguri
EXCLUSIV Coordonatoarea Strategiei Naționale de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului, Domnica Petrovai: Este o decizie foarte bună limitarea accesului copiilor la rețele sociale / Plus: Școala absolvită de președintele Nicușor Dan pilotează un program de reducere a agresivității și altor efecte ale utilizării social-media care poate fi exemplu pentru Guvern
Sorin Costreie, consilier prezidențial, reacție la propunerea lui Raed Arafat de a limita conturile adolescenților pe rețelele sociale: Ar trebui să ne aliniem politicilor din Uniunea Europeană
Kelemen Hunor, despre limitarea accesului copiilor și adolescenților sub 15–16 ani la rețelele de socializare: Cu toată bunăvoința lui Arafat, nu poți să interzici. Trebuie o reglementare, corect, dar trebuie și alte măsuri legate de școală, de societate, de familie, discuții, dezbateri
STUDIU OMS Peste 22% dintre copiii români de 11-15 ani suferă de sevraj psihologic, atunci când le este tăiat accesul la telefon. Cercetătoarea Diana Tăut: Le-am dat o cheie digitală de gât și i-am abandonat în spațiul virtual. Prima linie de intervenție sunt părinții
România este pe primul loc la folosirea problematică a social media de către copii și adolescenți, cu un procent de două ori mai mare decât media țărilor din studiul OMS. Comportamentul e asociat cu probleme mintale, sociale și de școlarizare
EXCLUSIV Luciana Antoci, consiliera premierului pe educație: Școala nu poate asuma singură responsabilitatea gestionării consumului problematic de social media în rândul elevilor, care a atins pragul de alertă
Redacția
Ioana Nicolescu
I.N.
Diana Ghimiși și Ștefan Lefter