EXCLUSIV Obligarea absolvenților de Medicină și a medicilor cu rezidențiat de la buget să lucreze în România o perioadă minimă poate fi implementată prin „contract de angajament de serviciu semnat la intrarea în rezidențiat, foarte puternic juridic”, cu opțiune de „pay-back” cu excepții clar definite – spune rectorul Leonard Azamfirei, UMFST Târgu Mureș

Obligația ca absolvenții de Medicină la buget și medicii care au făcut rezidențiat plătit de stat să lucreze câțiva ani în România – avansată ieri de premierul Ilie Bolojan – ar trebui implementată printr-un „contract de angajament semnat la intrarea în rezidențiat care să fie foarte puternic juridic, să existe o alocare prioritară a obligației către zone și către specialități deficitare”, a declarat pentru Edupedu.ro rectorul Universității de Medicină din Târgu Mureș, Leonard Azamfirei.

Contactat de Edupedu.ro după ce premierul a cerut public punerea în practică a obligativității de a lucra câțiva ani în România pentru absolvenții de Medicină la buget și medicii care au făcut rezidențiat plătit de stat, cu scopul de a ataca deficitul de medici din țară, rectorul Leonard Azamfirei a fost de acord cu șeful Executivului că „trebuie să discutăm despre un mecanism de reciprocitate, atunci când formarea medicală este finanțată din bani publici”.

„Este însă o problemă aici, care trebuie luată în calcul din perspectiva constituțională: o obligație imperativă de a lucra în țară, fără o alternativă reală, e vulnerabilă, pentru că atinge pe de o parte libera alegere a locului de muncă, precum și dreptul de liberă circulație, de migrare și ar trebui aici să fie analiză foarte clar, să treacă testul acesta despre care se vorbește de necesitate versus proporționalitate”, a atras atenția Azamfirei.

„În schimb, cred eu, un model mai rezonabil este unul de tip contractual, cu obligații de serviciu sau cu rambursare proporțională, care să fie aplicat nediscriminatoriu și probabil dublat de stimulente”, a explicat pentru Edupedu.ro rectorul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie (UMFST) „George Emil Palade” din Târgu Mureș, Leonard Azamfirei.

Rectorul UMFST Târgu Mureș a precizat că, „dacă se merge pe o soluție de politică publică, ar trebui să fie, pe de o parte, un contract de angajament semnat la intrarea în rezidențiat care să fie foarte puternic juridic, să existe o alocare prioritară a obligației către zone și către specialități deficitare, cu criterii transparente și proporția care este acum ar trebui probabil inversată între rezidențiat pe post versus rezidențiat pe loc. Acum sunt mult mai multe locuri pe loc și mult mai puține pe post”.

Aceste măsuri trebuie întărite printr-un „pachet de sprijin obligatoriu, cu:

posturi reale,
cu o infrastructură care să fie rezonabilă,
cu locuire,
transport,
mentorat,
traseu de carieră – ca această obligație să nu devină contraproductivă”, a explicat Azamfirei.

Declarațiile integrale acordate de rectorul UMFST din Târgu Mureș, Leonard Azamfirei, pentru Edupedu.ro:

„Trebuie să discutăm despre un mecanism de reciprocitate, atunci când formarea medicală este finanțată din bani publici. În același timp, datele care există ne arată că problema nu este doar câți medici formăm, ci unde ajung să lucreze și cât de atractiv devine sistemul pentru tineri. Câteva cifre poate că ar trebui nuanțate, din ceea ce am citit și eu astăzi [ieri, 10 februarie 2026 – N.Red.]: sigur că România are un nivel foarte ridicat de absolvenți de medicină, dacă știu bine cam 28 la 100 de mii de locuitori era prin 2023, dar aici sunt luați în calcul cu siguranță și absolvenții internaționali care nu rămân România. Pe de altă parte, cifra care trebuie să ne îngrijoreze este faptul că medicina de familie reprezintă cam o cincime din totalul medicilor și peste 90% cred din medicii actuali lucrează în orașe. Deci, practic, avem o discrepanță majoră care necesită o soluție pe termen lung, care este în primul rând politică și abia după aia administrativă, pentru a rezolva această discrepanță.

Propunerea privind o perioadă minimă de lucru România după studiile la buget și după rezidențiatul finanțat public poate să fie discutată ca un soi de mecanism de recuperare a investiției publice și de corecție a unui deficit teritorial despre care vorbeam, dacă îl putem proiecta ca un soi de angajament de serviciu și nu ca o restrângere arbitrară a mobilității. De aceea zic eu că dacă se merge pe o soluție de politică publică, ar trebui să fie, pe de o parte, un contract de angajament semnat la intrarea în rezidențiat care să fie foarte puternic juridic, să existe o alocare prioritară a obligației către zone și către specialități deficitare, cu criterii transparente și proporția care este acum ar trebui probabil inversată între rezidențiat pe post versus rezidențiat pe loc. Acum sunt mult mai multe locuri pe loc și mult mai puține pe post. De asemenea, cred că ar trebui să existe o opțiune de răscumpărare proporțională, un fel de pay-back și excepțiile clar definite.

Și sigur că neapărat un pachet de sprijin obligatoriu, cu posturi reale, cu o infrastructură care să fie rezonabilă, cu locuire, transport, mentorat, traseu de carieră, ca această obligație să nu devină contraproductivă.

În această logică, ideea despre care spuneam de reciprocitate poate fi justificată, dar să rămână liberatea profesională și astfel investiția publică capătă și ea o formă de returnare către comunitățile care au nevoie.

Este însă o problemă aici, care trebuie luată în calcul din perspectiva constituțională: o obligație imperativă de a lucra în țară, fără o alternativă reală, e vulnerabilă, pentru că atinge pe de o parte libera alegere a locului de muncă, precum și dreptul de liberă circulație, de migrare și ar trebui aici să fie analiză foarte clar, să treacă testul acesta despre care se vorbește de necesitate versus proporționalitate.

În schimb, cred eu, un model mai rezonabil este unul de tip contractual, cu obligații de serviciu sau cu rambursare proporțională, care să fie aplicat nediscriminatoriu și probabil dublat de stimulente.”