Școala online, care a luat locul școlii tradiționale din cauza pandemiei, a funcționat „cu rezultate bune” pentru minoritățile naționale, la modul general, dar, detaliat, a pus probleme majore din mai toate punctele de vedere, arată un raport pe această temă realizat de către Departamentul pentru Relații Interetnice. Documentul guvernamental sintetizează multe dintre problemele generale ale sistemului de învățământ, accentuate de criza Covid-19 și exacerbate în unele comunități ale minorităților, într-o perioadă în care autoritățile insistă pe „realizările” lor în educație.
- Sinteza „Accesul la educația în limba maternă a elevilor aparținând minorităților naționale, în contextul generat de pandemia COVID – 19” se bazează pe consultări realizate, prin intermediul unor chestionare, cu organizațiile tuturor minorităților naționale. Documentul poate fi consultat pe larg aici
Evaluarea departamentului guvernamental vorbește despre „unele imperfecțiuni, inerente într-o astfel de situație”, ale modului cum s-a derulat pentru minorități școala online. Dar, în continuare, concluziile raportului enumeră o serie nesfârșită de probleme de care s-au lovit mai toate minoritățile, nu doar cei mai afectați – copiii romi din mediul rural.
Documentul menționează probleme reale din punct de vedere al comunicării autorităților centrale, în special din partea Ministerului Educației. Și arată că, în opinia organizațiilor consultate, pe viitor școala online nu poate reprezenta o soluție care să înlocuiască școala tradițională, iar școala la distanță, online sau TV, ar putea funcționa doar dacă este reglementată.
Iar constatările sunt relevante pentru întregul sistem școlar, având în vedere că respondenții la chestionarul departamentului afirmă că „elevii care studiază în limba maternă nu au fost mai afectați decât ceilalți elevi” și descriu adesea probleme general valabile, precum starea de confuzie produsă de „recomandarea” inițială a ministerului, ca orele să se desfășoare online.
Principalele concluzii ale raportului:
„Având în vedere că forma de învățământ online a fost aplicată pentru prima oară, reprezentanții organizațiilor minorităților naționale au declarat că procesul de învățământ online a funcționat cu rezultate bune, existând însă și unele imperfecțiuni, inerente într-o astfel de situație, datorită debutului neașteptat al acestui sistem de învățare.
- Din răspunsurile la chestionarele completate rezultă că cei care au întâmpinat cele mai mari dificultăți în a participa la educația online au fost elevii de etnie romă, cu precădere cei din mediul rural, dar și unii elevi aparținând rușilor lipoveni al căror acces la mijloacele de comunicare, respectiv conectarea la internet, a fost aproape imposibil de realizat, datorită, în special, condițiilor socio-economice. În multe localități rurale, elevii și cadrele didactice s-au confruntat cu lipsa dispozitivelor electronice sau conexiunea la internet. În unele cazuri, profesorii au găsit soluții alternative, precum transmiterea pachetelor educaționale multiplicate pe suport de hârtie.
Pe lângă dificultăți pricinuite de lipsa dispozitivelor electronice și a conexiunii la internet, respondenții au întâmpinat și probleme legate de lipsa competențelor digitale a profesorilor cât și de lipsa formelor de pregătire profesională în domeniul dezvoltării competențelor digitale, a subfinanțării sistemului de formare continuă prin Casele Corpurilor Didactice. Centrul de Formare a Pedagogilor a fost realizat doar de puțin timp, slaba echipare a unităților de învățământ cu mijloace și echipamente digitale (mai ales în medii defavorizate și în mediul rural) etc. au avut ca rezultat înregistrarea unor diferențe/deficiențe considerabile în eficiența derulării programelor de predare.
- Majoritatea respondenților au considerat că elevii care studiază în limba maternă nu au fost mai afectați decât ceilalți elevi, în perioada pandemiei. Au precizat că lipsa traducerilor manualelor digitale elaborate de MEC sau Teleșcoala emisiunea transmisă la televiziunea publică a fost realizată doar varianta în limba maghiară, care mai mult s-a bazat pe efortul individual al profesorilor și al cabinetului Secretarului de stat pentru învățământul minorităților din MEC. Astfel, accesul la educație al elevilor aparținând minorităților a fost considerabil limitat, mai ales în comparație cu elevii aparținând majorității.
Din păcate, nici un alt program/material/auxiliar etc. inițiat de MEC nu a fost tradus în limbile minorităților naționale. (…)
Una dintre problemele semnalate se referă la neconcordanța în decizii. Faptul că educația online, inițial, era doar recomandată, unii învățători au început din data de 11 martie 2020 să-și continue lecțiile online, prin diferite aplicații/platforme (teme de casă trimise de ex. prin intermediul grupului de părinți sau elevi, pe WhatsApp) solicitând elevilor feedback-ul temelor de casă, care ulterior au fost și evaluate. Însă ordinul tardiv al MEC din 24 aprilie 2020, care se referea la legalizarea învățământului online și obligativitatea acestuia, le-a împiedicat pe unele cadre didactice să-și organizeze evaluarea elevilor la distanță, ceea ce a dus și la lipsa dovezilor activității educaționale în mediul online.
- Comunicarea MEC, la acest capitol, a fost excesiv centralizată și nu a oferit posibilitatea unei comunicări specifice în direcția minorităților naționale. Comunicarea a fost limitată doar la nivelul unor inițiative voluntare ale unor inspectorate, școli, părinți elevi, secretar de stat și Direcția de Minorități, într-un mandat foarte limitat. (…)
Se apreciază că accesul elevilor la mijloacele tehnice necesare participării la cursurile online nu a fost asigurat de sistemul de învățământ. Procentul de participare sau neparticipare a fost în totalitate influențat de posibilitățile familiilor, școlilor, autorităților locale de unde provin copii. Au fost inițiative inclusiv ale unor organizații neguvernamentale, pentru a remedia – cel puțin parțial – lipsa accesului elevilor la mijloacele tehnice, inițiative care, în condițiile limitelor legale și pecuniare ale organizațiilor, au fost sporadice și insuficiente.
- Accesibilitatea la mediul online, în multe situații, chiar dacă existau unele mijloace tehnice, reprezintă o altă problemă, mai ales în zonele izolate. Totuși au existat inițiative locale de asigurare a unor dispozitive digitale, dar acestea nu au avut influențe considerabile asupra întregii comunități, concretizarea acestora producându-se abia la sfârșitul perioadei de suspendare.
În majoritatea situațiilor, comunitățile nu au beneficiat de un sprijin susținut din partea autorităților locale. Sprijinul acordat de autorităţi în această perioadă, în câteva cazuri, la cererea părinților, a constat în asigurarea de laptopuri și tablete pentru elevii fără posibilități materiale.
(…) Cadrele didactice, directorii de școli s-au organizat ad-hoc în grupuri de lucru fără o coordonare ierarhică. Informațiile oficiale au fost prezentate, în unele cazuri, doar în limba majorității, opțiunile de diseminare au fost realizate la acest nivel fără a ține cont de existența structurilor de învățământ în limbile minorităților, secretarul de stat responsabil, în multe situații, nu a fost inclus în circuitul informațional, decizional al MEC.
După cum reiese din răspunsurile la întrebările cuprinse în chestionar, majoritatea cadrelor didactice nu au fost sprijinite în susținerea cursurilor desfășurate online. Conducerile unor unități de învățământ au sprijinit totuși accesul cadrelor didactice la platforme educaționale, astfel, cadrele didactice au avut posibilitatea de a posta materiale didactice utile elevilor. (…)
- Învățământul prin mijloace alternative, inclusiv online și televiziune publică, este o opțiune pentru viitor, însă el nu poate și nu trebuie să substituie învățământul clasic. Mijloacele alternative, mai ales cele online, pot reprezenta un reper important în ceea ce privește învățământul în limba maternă, în sensul în care se pot forma clase online cu elevi din diferite orașe ale țării, unde nu există posibilitatea înființării unor clase fizice cu predare în limba maternă, din varii motive: fie din considerente numerice, materiale, de distanță, fie din considerente birocratice.
Învățământul online/televiziune publică va putea constitui o alternativă sau poate veni în sprijinul învățământului standard, doar în condițiile în care Ministerul Educației și Cercetării va reglementa această modalitate de studiu.”
Educația pentru minoritățile naționale, conform raportului DRI:
„În prezent, din cele 20 de minorități naționale – 11 beneficiază de educație în limba maternă (bulgară, cehă, croată, italiană, germană, maghiară, polonă, rromani, sârbă, slovacă, ucraineană) și 14 beneficază de studiul limbii materne (maghiara, rromani, ucraineana, germana, rusa, neogreaca, bulgara, sârba, slovaca, ceha, turca, armeana, croata, polona). În cazul câtorva minorități, predarea limbii materne este asigurată de către organizațiile minorităților naționale la sediile acestora.
- Astfel, în general, întâlnim două situații foarte diferite: educația formală și educația non-formal organizată de organizațiile minorităților naționale în cadrul unor școli de sâmbătă/duminică, cum este cazul la armeni. Educația formală în sine are două variante: studiul limbii materne cu școli sau secții în cadrul unor școli cu predare într-una din limbile minorităților naționale, cum ar fi cea italiană, germană, sârbă, maghiară etc., și studiul limbii materne ex. la ruși-lipoveni.”
Foto: Pixabay.com
Redacția
Mircea Bertea
Cristian Presură
Ștefan Lefter
Mihai Peticilă