Ordonanța de urgență nr. 1/2026, publicată în Monitorul Oficial vineri seara, pe 30 ianuarie, suspendă până la începutul anului școlar 2027–2028 prevederile unui articol din legea educației. Este vorba despre articolul 248 alineatul 34 din Legea nr. 198/2023 care conținea calendarul Programului național „Vouchere culturale pentru elevi”. Cu alte cuvinte, programul rămâne menționat în lege, dar este blocat în forma lui actuală, împins în viitor, prorograt cum se numește asta în limbaj juruduci-legislativ. Prin felul în care a fost făcută acestă așa-zisă „amânare”, programul Național Vouchere culturale pentru elevi a fost golit de conținut și de efecte concrete pentru generațiile de elevi care ar fi trebuit să beneficieze de el în anii trecuți și următori.
Ministerul Educației și Cercetării a scris în preambulul ordonanței că „având în vedere constrângerile bugetare cu care se confruntă sistemul național de educație, pentru a se limita cheltuielile bugetare este necesar ca implementarea Programul național „Vouchere culturale pentru elevi” să fie amânată”. Asta în condițiile în care chiar fostul ministru Daniel David a declarat în mai multe rânduri că nu mai sunt constrângeri bugetare în Educație, că „riscul este redus în acest moment: (1) țara este pe o traiectorie stabilă, (2) sistemul de educație-cercetare a trecut de furtuna fiscal-bugetară, fără ca oamenii să-și piardă posturile sau salariile, acum fiind pregătit pentru continuarea reformelor și pentru dezvoltare”.
Cu toate acestea, în nota de fundamentare a OUG se vorbește despre limitarea cheltuielilor și, în consecință, amânarea implementării programului.
Ce prevede OUG 1/2026:
„Art. IV. — (1) Prevederile art. 248 alin. (34) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la începutul anului școlar 2027-2028.”
Ce prevedea Legea 198/2023, înainte de modificare:
„Art 248, alin (34): Prevederile art. 83 alin. (15) se implementează progresiv începând cu anul școlar 2024-2025, după cum urmează:
a) în anul școlar 2024-2025, beneficiarii Programului național „Vouchere culturale pentru elevi“ sunt elevii din clasa a XII-a a anului școlar curent;
b) în anul școlar 2025-2026, beneficiarii Programului Național „Vouchere culturale pentru elevi“ sunt elevii din clasele a IX-a și a XII-a a anului școlar curent;
c) în anul școlar 2026-2027, beneficiarii Programului Național „Vouchere culturale pentru elevi“ sunt elevii din clasele a V-a, a IX-a și a XII-a a anului școlar curent;
d) până la finalul anului școlar 2026-2027, în baza unei analize cu privire la impactul programului național, Ministerul Educației decide asupra oportunității continuării și dezvoltării programului începând cu anul școlar 2028-2029.”
Guvernul a vrut să suspende, practic, calendarul prevăzut pentru intrarea în vigoare a Programului de vouchere culturale pentru elevi.
Însă modul în care Guvernul a făcut asta este remarcat în avizul obligatoriu al Consiliului Legislativ. Instituția avertizează că suspendarea calendarului de implementare din art. 248 alin. (34), fără a suspenda sau modifica și norma de fond din art. 83 alin. (15), creează „riscul unei interpretări potrivit căreia, în lipsa oricărei eșalonări, Guvernul rămâne ținut să adopte actul subsecvent pentru operaționalizarea programului”.
Asta pentru că la Articolul 83, alin 15 scrie: Se înființează Programul național „Vouchere culturale pentru elevi“ în vederea promovării culturii naționale și universale în rândul comunității școlare. Prin Programul național „Vouchere culturale pentru elevi“, deținătorii primesc suma de 250 lei prin intermediul unor carduri reutilizabile, sumă care este la dispoziția beneficiarului pentru servicii și evenimente culturale precum concerte, intrări în muzee, cărți sau excursii organizate cu tematici culturale sau istorice. Derularea programului este reglementată prin hotărâre de Guvern, inițiată de Ministerul Educației.”
Mai grav, Consiliul Legislativ arată în aviz că articolul suspendat conține un calendar etapizat pentru anii școlari 2024–2025, 2025–2026 și 2026–2027, precum și termenul pentru analiza de impact „până la finalul anului școlar 2026–2027”. Suspendarea acestui alineat până la începutul anului școlar 2027–2028 duce la situația în care, la încetarea suspendării, textul ar redeveni aplicabil „însă cu repere temporale deja epuizate, devenind astfel lipsit de obiect”. Cu alte cuvinte, Guvernul nu doar amână programul, ci îl împinge într-un punct în care calendarul legal își pierde sensul și devine, practic, inutilizabil fără o rescriere explicită.
Consiliul Legislativ mai subliniază un aspect esențial: art. 248 alin. (34) este și temeiul pentru analiza de impact care ar trebui realizată până la finalul anului școlar 2026–2027, pentru a decide continuarea programului din 2028–2029. Dar, în lipsa hotărârii de Guvern de derulare a programului, prevăzută la art. 83 alin. (15), programul „nu poate deveni operațional”, iar evaluarea ar fi „practic, lipsită de date empirice”. Astfel, statul ajunge să vorbească despre evaluarea unui program care, în realitate, nu a funcționat și nu a produs efecte măsurabile.
Practic, suspendarea făcută de Guvern are două efecte: pe de o parte, elevii pierd accesul la un sprijin concret. Pe de altă parte, programul este împins într-o zonă de incertitudine, în care rămâne în lege, dar nu mai produce rezultate și riscă să fie abandonat.
Consiliul Legislativ consideră, în avizul citat, că soluția normativă adecvată nu era suspendarea calendarului până la expirarea lui, ci „modificarea expresă a calendarului de implementare și redefinirea termenelor și responsabilităților privind evaluarea programului”, pentru a asigura coerența internă a legii și evitarea apariției unor texte inaplicabile sau interpretabile.
Dar dincolo de tehnicalități juridice, esențială este nevoia uriașă pe care Guvernul o amână. În Barometrul de Consum Cultural 2024, unul dintre cele mai solide instrumente de măsurare a participării culturale din România, realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), instituție publică aflată în subordinea Ministerului Culturii, autorii explică de ce educația culturală nu este un „lux”, ci o componentă care influențează dezvoltarea copiilor și a societății.
Educația culturală are beneficii multiple, de la dezvoltarea gândirii critice și a creativității până la competențe de comunicare, toleranță și consolidarea valorilor democratice. „Autoarele evidențiază multiplele beneficii ale educației culturale la nivel societal, de la dezvoltarea gândirii critice, a creativității și a capacității de interpretare a mesajelor artistice și culturale, până la îmbogățirea competențelor de comunicare și exprimare, formarea comportamentului de consum cultural, cultivarea toleranței față de diversitatea culturală și consolidarea valorilor democratice și a sentimentului de libertate individuală,” scrie în document.
În același timp, Barometrul arată că România se află într-o situație paradoxală: oamenii recunosc importanța culturii, dar participarea este redusă, iar sprijinul public rămâne insuficient. „Analizele prezentate în capitol indică o participare redusă a respondenților și a copiilor acestora la activități de educație culturală, în pofida unui nivel ridicat de conștientizare a importanței acestor practici.” Mai mult, raportul notează „absența unor politici publice coerente și a unei finanțări adecvate – factori esențiali pentru asigurarea unui impact real și durabil al culturii asupra societății.”
Potrivit Barometrului, „cei mai mulți dintre respondenți (67%) nu au participat niciodată la activități de educație culturală, nici ei, dar nici copiii lor.” Într-o țară în care două treimi dintre familii nu au avut niciodată contact cu astfel de programe, orice măsură publică menită să stimuleze participarea devine cu atât mai importantă. În loc să fie întărit, sprijinul este suspendat.
Barometrul explică și de ce participarea este atât de scăzută: „Cel mai frecvent impediment identificat în rândul respondenților a fost lipsa de timp (59%). Un alt motiv, invocat de 56% dintre respondenți, a fost faptul că astfel de programe nu sunt disponibile în localitatea lor.” În plus, „pentru 18% dintre respondenți, costurile prea mari constituie un impediment în intenția de a participa.” Aceste cifre sunt esențiale, pentru că arată că voucherul cultural nu era un moft, ci o intervenție care putea reduce exact una dintre barierele majore: costul participării.
„Rezultatele evidențiază necesitatea extinderii inițiativelor de educație culturală în mai multe localități sau zone, mai ales dacă vorbim de comunități mai mici sau zone rurale,” mai notează Barometrul Cultural.
Barometrul mai arată că „Programele de educație culturală ar putea fi percepute ca fiind preponderent activități de recreere sau mai puțin necesare, ceea ce le poate face nejustificate bugetul de cheltuieli al acestora.” Exact această mentalitate se vede în deciziile politice recente: când bugetul devine problemă, cultura și sprijinul pentru elevi sunt primele tăiate, deși efectele pe termen lung sunt serioase.
Măsura la adresa elevilor vine după alte măsuri similare care au țintit tot elevii: reducerea burselor de merit la mai puțin de jumătate ca număr, tăierea burselor școlar de excelență olimpică și a celor de reziliență, limitarea burselor sociale prin norme suplimentare.
Redacția
Raluca Pantazi
Diana Ghimiși
R.P.