În ultimii 6 ani, România a pierdut peste 30.000 de profesori, adică 13% din total / Ștefan Pălărie, președintele Comisiei pentru Învățământ din Senat: Corpul didactic îmbătrânește, iar personalul de sprijin din școli s-a redus dramatic

1.935 de vizualizări
Foto: edupedu.ro
România a pierdut 30.450 de profesori între 2020 și 2026, potrivit unei analize prezentate în Senat, la conferința „Mai este cariera didactică o vocație pentru tinerii absolvenți din România?”, organizată de Comisia pentru învățământ, știință și inovare. Datele prezentate de senatorul Ștefan Pălărie, președintele comisiei, arată o scădere de 13% a personalului didactic și o diminuare a corpului profesoral în 41 din 42 de județe, singura excepție fiind Ilfov.

În 2020, în sistem erau 231.295 de persoane încadrate ca personal didactic. În 2026, numărul acestora a ajuns la 200.845. Diferența este de 30.450 de profesori, a arătat prezentarea senatorului, bazată pe datele oficiale obținute de acesta de la Ministerul Educației și Cercetării.

„O primă constatare a fost că acest corp încadrat la didactic a scăzut în acești 6 ani de la cifre aproximative de 230.000 de oameni la nivel național. A scăzut cu această sumă în valoare absolută: 30.000 de profesori au dispărut, dacă putem să spunem în felul acesta, din sistem, o scădere procentuală de cam 13%”, a spus Ștefan Pălărie în prezentare.

El a subliniat că nu are date pentru fiecare din cei șase ani, astfel încât nu poate analiza fluctuațiile anuale, însă pentru perioada analizată, dintre 2020 și 2026, fenomenul este aproape generalizat: „Din cele 42 de județe analizate, 41 au avut scăderi. Există un singur județ în România care a avut o creștere a corpului de profesori în acest interval de 6 ani.”

Analiza pe vârste, prezentată în Senat, arată că dacă în 2020, profilul median de vârstă, cel mai probabil, al unui profesor din România era o femeie de 43 de ani, în 2026, vârful distribuției s-a deplasat spre 49 de ani la femei și 51 de ani la bărbați, conform datelor.

În 2020, în corpul profesoral erau 8.257 de femei și 1.840 de bărbați la aceeași vârstă de 43 de ani. În 2026, maximul a coborât la 7.414 femei la 49 de ani și 1.461 bărbați la 51 de ani.

„Dacă în 2020 te aflai într-una dintre cancelariile din România, cel mai probabil sau probabilistic ai fi avut 43 de ani și ai fi fost femeie, asta înseamnă că erai profesoară de 43 de ani”, a explicat Pălărie. „Asta înseamnă că, la momentul respectiv, în 2020, era o doamnă născută în anul 1977, care cumva pe parcursul vieții a avut această opțiune de a intra în cariera didactică.”

Șase ani mai târziu, aceeași generație dominantă se apropie de pragurile superioare de vârstă. „Această curbă s-a mutat mai aproape cu 6 ani de linia roșie, de linia relativ de finish. Și asta pe mine m-a speriat”, a spus senatorul. „În mod evident înseamnă că acest cel mai înalt vârf acum, acei profesori au 43 plus șase – 49 de ani.”

În același timp, Ștefan Pălărie a remarcat o ușoară revenire la intrarea în sistem, în 2026, în zona vârstelor tinere: „Dacă ne uităm în intervalul 16–31, acolo a mai apărut ceva, a mai apărut un pic de speranță, încă o nouă generație sau cohortă, sau un număr de cohorte, generații care încep să vină din nou către sistemul de învățământ preuniversitar.”

Riscul major este ceea ce se poate întâmpla în următorii ani, dacă sistemul nu atrage suficienți profesori tineri, a mai spus politicianul: „Nu m-am putut să nu mă opresc cu imaginația: ce se va întâmpla peste încă 6 ani?”, a spus acesta. „Dacă noi nu revenim din urmă și de aici tema întâlnirii noastre, dacă noi nu revenim cu oameni care să își dorească cariera profesională, discutăm despre posibila exterminare, îmi cer scuze pentru cuvânt, a unei familii ocupaționale sau a unui corp profesional din România.”

La nivel județean, analiza arată diferențe mari. Ilfov este singurul județ în care numărul profesorilor a crescut între 2020 și 2026: plus 796 de profesori, echivalentul unei creșteri de aproximativ 27%.

În valori absolute, județele cu pierderi mici sunt Suceava, minus 46 de profesori, Sibiu, minus 117, Cluj, minus 167, Timiș, minus 175, Covasna, minus 264, și Brașov, minus 310.

La polul opus, cele mai mari pierderi absolute au fost în Dolj, 2.654 de profesori, Iași, 2.011, Argeș, 1.357, Vaslui, 1.293, Teleorman, 1.240, Prahova, 1.234, Mureș, 1.224, Olt, 1.218, Brăila, 1.169, Vâlcea, minus 1.059, și Bacău, minus 1.047.

„11 județe la nivel național au pierdut peste 1.000 de profesori în acești șase ani. Dintre ele, două au pierdut peste 2.000 de profesori”, a spus Pălărie. El a atras atenția că datele trebuie citite atât în valori absolute, cât și procentual: „1.000 de profesori înseamnă altceva într-un județ mic. Aceeași mie de profesori înseamnă altceva într-un județ mare, cu mult mai mulți profesori.”

În evoluție relativă, cele mai mari scăderi procentuale apar în Dolj, minus 38%, Brăila, minus 34%, Teleorman, minus 32%, urmate de județe precum Olt, Vâlcea și Vaslui, fiecare cu scăderi de aproximativ 24%.

Categorie de personal20202026DiferențăEvoluție
Personal didactic231.295200.845-30.450-13%
Personal didactic auxiliar52.74221.446-31.296-59,3%
Personal nedidactic50.73853.141+2.403+4,7%

Pălărie a legat aceste evoluții de demografie, dezvoltare economică și prezența centrelor universitare. Despre județele care au pierdut mai puțin, el a spus că „sunt centre universitare coroborate și cu centre economice cu locuri de muncă”, în timp ce în zonele cu pierderi mari pot conta „dezvoltarea economică scăzută, sărăcia, lipsa unui centru universitar” și scăderea populației școlare.

Personalul didactic auxiliar susține activitatea școlii. Conform art. 192 din Legea învățământului preuniversitar, această categorie este formată din bibliotecar, documentarist, redactor; informatician, analist programator; laborant; tehnician; pedagog școlar; instructor de educație extrașcolară; asistent social; corepetitor; mediator școlar; secretar; administrator financiar sau contabil; instructor-animator; administrator de patrimoniu; referenți pentru unități de învățământ și de formare profesională nonuniversitară din Ministerul Apărării Naționale; auditor, consilier juridic, consilier, expert, referent din DJIP/DMBIP; infirmiere în educația timpurie, îngrijitoare în educație timpurie și supraveghetor de noapte.

Aceeași categorie include și personalul de sprijin pentru elevi. Legea precizează că personalul de sprijin pentru susținerea procesului educațional printr-o abordare integrată a nevoilor antepreșcolarului, preșcolarului și elevului, respectiv profesioniști din alte domenii fundamentale ale dezvoltării copilului și adolescentului, precum sănătate, consiliere, evaluare, terapie psihologică și asistență socială, este încadrat în sistemul de învățământ preuniversitar cu statut de personal didactic auxiliar.

Această clarificare este importantă pentru că scăderea din categoria personalului didactic auxiliar este foarte mare: de la 52.742 de persoane în 2020 la 21.446 în 2026. Diferența este de 31.296 de persoane, adică aproximativ 59% din efectivul inițial.

Personalul administrativ și de întreținere care nu are statut didactic sau didactic auxiliar: îngrijitori, paznici, muncitori, fochiști, șoferi, personal de curățenie sau alte funcții de deservire. În cazul acestei categorii, evoluția este inversă: de la 50.738 în 2020 la 53.141 în 2026, adică o creștere de 2.403 persoane.

Imaginea de ansamblu arată trei evoluții diferite: personalul didactic a scăzut de la 231.295 la 200.845, adică minus 30.450 de persoane, echivalentul unei scăderi de 13%; personalul didactic auxiliar a scăzut de la 52.742 la 21.446, adică minus 31.296 de persoane, echivalentul unei scăderi de 59,3%; personalul nedidactic a crescut de la 50.738 la 53.141, adică plus 2.403 persoane, echivalentul unei creșteri de 4,7%.

În finalul prezentării, senatorul a spus: „Ce facem mai departe? Dacă lăsăm demografic să meargă lucrurile ca până acum, vom avea niște rezultate. Ce facem însă cu învățământul românesc și ce facem să atragem din rândul absolvenților de învățământ românesc cât mai mulți oameni buni, adică cei mai buni, dacă se poate, către profesia și cariera didactică?”


5 comments
  1. Oare din ce motive?
    * Titularizarea este inuman de grea, corectura se face de habarniști (da, unii care fac corectură nu sunt de specialitate) și tu dacă pui greșit o virgulă rămâi fără loc de muncă. Unii scriu corect și pentru că nu scrie pe baremul din fața corectorului nu primesc punctajul.
    * Înveți mai mult decât un doctor pentru ca să iei ore în 4-5 școli pentru un an. Și asta dacă ai noroc.
    * Poți fi dat afară de pe ore oricând pentru ca orele tale să fie date la completare colegilor mai importanți.
    * Toți se uită la tine ca la felul 14, copiilor și părinților nu le pasă de ora ta dar au pretenția de nota 10.
    * Dacă ai liniște la ore și faci treabă cu copiii ești tras prin comisiile de disciplină că-i stresezi.
    * Ți se pun o grămadă de sarcini în cârcă în timpul liber și ești tratat de parcă nu faci nimic toată ziua și nu-ți meriți banii.
    * Ca profesor nu ai nici un fel de autoritate în fața elevilor, dar ei au toate pârghiile împotriva ta, inclusiv datul în judecată, care a devenit o modă.
    * Salariul nu-ți acoperă nevoile. Poți avea aproape strictul necesar după 10 ani în învățământ, definitvat și gradul 2. Vorbim aici de hrană, întreținere, facturi și o chirie cu colegi de apartament. De cărți nici nu mai poate fi vorba.
    * Ești obligat să cheltui zeci de mii de lei la fiecare 5 ani pe cursuri de formare pentru a nu-ți pierde jobul. Până strângi cele 90 de credite necesare trebuie să o iei de la capăt. Ca idee – nr maxim de credite pentru un curs este 15, durează celpuțin 9 luni și costă 8500 de lei. Trebuie să faci câteva cursuri în paralel pentru a strânge numărul necesar de credite. Dacă nu strângi creditele ești sancțoinat la salariu și ți se scoate postul la titularizare.
    Oare de ce nu vrea nimeni în învățământ?

  2. In ultimii 6 ani au fost numai miniștrii PNL la educație.

    Pare un blestem pe educație.
    Indiferent ce politician vine se poartă ca o lăcustă care devorează toate resursele.

  3. 15 ani în învăţământ, definitivat, grade – dar la titularizare trebuie să mergi la inspecţie la clasă, de parcă abia ai ieşit de pe băncile şcolii!

  4. Salarizarea demotivanta, subfinantarea cronica a educatiei si nerespectarea voita a legii care prevede o alocare de 6% din PIB, lipsa mentorilor cu vocatie, interesele de partid din cadrul inspectoratelor incremenite in timp si nereformate de zeci de ani au condus spre actualul dezastru din sistem.
    Nu vin tinerii absolventi in educatie sa nu aiba ce manca, dar sa se angajeze la o munca de peste 60, 70 ore pe saptamana, ca in apoi in cel mai scurt timp sa intre in burnout.

  5. Și cu toate astea dacă vrei să intri în învățământ ți se pun bețe în roate, drumul este extrem de întortocheat, cu tot felul de reguli care mai de care mai dubioase. Pe lângă asta este vorba și despre condiții. Multe școli nu au grupuri sanitare decente, sunt supraaglomerate sau unele școli au baia în curtea școlii. Nu este de mirare că tinerii nu mai intră în învățământ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *